77 matches
-
literaturii sceptice văzute ca un indiciu al decadenței și disoluției sociale, au reprezentat, pentru Slavici, salvarea de derizoriu. Și aceasta cu atât mai mult cu cât el "nu are nimic din spiritul de înfrumusețare a vieții rurale, atribuit mai târziu sămănătoriștilor 191". În întinsul studiu despre Radu de Ronetti-Roman, următorul pasaj este remarcabil nu numai prin justețea gândirii, ci și prin frumusețea sa, fiind un adevărat imn închinat eroului puternic, anticipând pe cel din Fapta omenească: Priviți pe om în luptă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Matisse) C) se manifestă mișcarea hippy care respinge modernizarea și civilizația a) ABC b) CAB c) CBA d) BAC 27) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) Ștefan Zeletin susține necesitatea modernizării după modelul occidental B) sămănătoriștii grupați în jurul lui Nicolae Iorga susțin dezvoltarea cu prioritate a agriculturii C) junimiștii lui Titu Maiorescu susțin că instituțiile aduse din Occident sunt forme care nu corespund fondului tradițional românesc a) ABC b) BAC c) CBA d) ACB 28) Marcați
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
sincronic. Formele particularizează, nu sunt universale: "Poziția lui Eminescu rezolvă cu suplețe relația dialectică de la național la universal. A rămâne în forme fără a fi pătruns de duhul veacului înseamnă a fi prizonierul unui specific național epigonic, cum vor risca sămănătoriștii minori. Criteriul rămâne cel al adevărului, în definirea naționalului. Nimic nu poate fi adevărat numai prin faptul ca e național". O spune Eminescu însuși: Neadevărul nu devine adevăr prin împrejurarea că-i național, după cum injustul, urâtul, răul, nu devin: just
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cărți fundamentale despre Eminescu, Bacovia și Cezar Ivănescu, important poet contemporan al repetițiilor obsedante, "Trubadur" orfic rătăcit și "tâlcuitor" de doine. Autorul ne vorbește într-un Argument despre conștiința riscului de a scrie despre un poet cotat drept "tradiționalist", "pașoptist", "sămănătorist" în contextul postmodernismului deja clasicizat și al prejudecăților că tot ce nu-i la modă nu prezintă valoare dar și despre o anumită precipitare, determinate de informala campanie dezlănțuită, la Chișinău, împotriva intelectualilor de frunte ai procesului de renaștere națională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Se acorda puțină atenție esteticii, scoțîndu-se în evidență mîndria patriotică și exaltîndu-se trecutul și dragostea pentru țărănime. Programul afirma un ideal național, oferind suport critic cultural și social. Iorga avea în vedere un țel social: întemeierea "satului sămănătorist" și apariția "sămănătoristului". Această viziune coincide cu popularitatea haiducilor așa cum erau prezentați în poeziile lui Coșbuc și descriși de Bucura Dumbravă. Satul de haiduci ca și satul sămănătorist reprezenta tradiția și evoluția organică. Preotul, învățătorul și boierul erau integrați în lumea aceasta; intrușii
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în poeziile lui Coșbuc și descriși de Bucura Dumbravă. Satul de haiduci ca și satul sămănătorist reprezenta tradiția și evoluția organică. Preotul, învățătorul și boierul erau integrați în lumea aceasta; intrușii străini, ciocoii, evreii și grecii trăiau de pe urma profiturilor lor; Sămănătoristul era opus locuitorilor marilor orașe și ai suburbiilor industriale. În satul sămănătorist exista o armonie organică de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea să realizeze acest ideal. Ca atare, a impus sămănătorismului o linie eminesciană. Deși Eminescu avea aceleași
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
rol hotărîtor în apariția revistei "Făt Frumos" (între 1904-1906 și din nou în 1909), împreună cu E. Gârleanu și alții. În sfîrșit, la Craiova, cu ajutorul lui C. Șaban-Făgețel și al lui D. Tomescu, "Drum drept" a devenit "Ramuri", un ziar literar "sămănătorist". Aceste periodice au avut destine diferite, apărînd săptămînal, de două ori pe săptămînă, lunar, pentru ca apoi, după cîțiva ani, să-și înceteze apariția. Toate propovăduiau crezul sămănătorist. În timpul celui de al patruzecilea jubileu din 1906 al domniei lui Carol I
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pitorești și erau vizitate mînăstirile. Studenții puneau în scenă piese de Caragiale și Vasile Alecsandri, iar uneori Iorga invita actori profesioniști de la București. Apoi lecturi poetice, concerte de muzică populară și spectacole de dansuri populare, toate conform conservatorismului artistic al sămănătoristului Iorga 217. Înalta societate bucureșteană își bătea joc de această "vilegiatură", numind-o "Neamul românesc" al lui Nicolae Iorga 218. Iorga a fost un membru activ al Ligii culturale, fondată în 1891 pentru menținerea contactelor culturale între românii aflați sub
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
încadra în "realismul său naționalist", formînd și modelînd sufletul național românesc pe linia sămănătorismului sau orice nou "curent nesănătos" (venind din afara sau din interiorul României) care ar fi putut interveni în procesul instructiv-educativ al naționalismului cultural și în formarea omului sămănătorist trebuia criticat, condamnat și pe cît posibil eliminat din literatura română. Acestora nu li se acorda acces liber la sufletul românesc în măsura în care acest lucru depindea de Iorga. Critica literară era cea mai puțin constructivă dintre multiplele lui activități. E. Lovinescu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în mod evident, prevalentă: fie o Românie exclusiv neaoșă, fie una construită după tipar occidental. Disputele dintre naționaliști și occidentaliști au avut nenumărate ecouri, atât în lumea intelectuală, cât și în cea politică, cunoscând diferite variante: de la aceea a poziționării sămănătoriștilor prin opoziție față de europeniști și până la aceea a situării protocronitilor împotriva sincroniștilor. Ecourile maniheismului intelectual și politic nu au dispărut nici astăzi, iar de-a lungul timpului ele au cunoscut și variațiuni extreme, de la aceea legionară la cea național-comunistă. La
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
satului și a țăranului român dintr-un alt unghi narativ, cel realist obiectiv. Într-adevăr, romanul aduce o imagine nouă, autentică, obiectivă asupra realității rurale, respingând orice intenție de idilizare, sau de Înfrumusețare, cum făceau poporaniștii și mai cu seamă sămănătoriștii. Geneza: Liviu Rebreanu a pornit În scrierea acestui roman de la fapte reale, transfigurate obiectiv În opera sa. În articolul „Mărturisiri”, romancierul dă amănunte despre geneza operei sale. În primul rând mărturisește că a fost impresionat de o scenă surprinsă la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fapt, bătrânul cleric n-avea nimic comun cu literatura, era doar un publicist, un cultural înclinat mai mult spre probleme istorico-politice pe linie națională, mărginindu se la broșuri și articole de gazetă, rămas cu gustul, cât va fi avut, la sămănătoriști, însă eu eram dornic de confruntarea cu personalități - și apoi, nici gustul meu nu se formase cum trebuie. Elie Dăianu, om bogat, locuia pe Strada Regală, mai sus de Grădina Botanică, într-o casă mare - un fel de conac în fundul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
precizeze: "Asta nu înseamnă că poeții vor fi excluși. După cum ți-am spus, pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămînînd poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei". Cu totul împotriva tradiționalismului vehiculat în epocă de sămănătoriști, se simte dator să definească ce înseamnă instinct tradițional și să precizeze izvorul poemei Nastratin Hogea la Isarlîk: "Nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat, ci o experiență în ascendență. Cred că accentul unui creștin milenar poate fi lesne
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în special limba, tradiționalismul conservator încercând să oprească procesul natural al limbii, inoculând scriitorilor prejudecata că limba ar trebui să răspundă nevoilor morale ale strămoșilor noștri, și nu necesităților naționale și estetice ale momentului 13. Am redat succint elementele curentului sămănătorist prin raportare la viziunea modernistă, în vederea stabilirii cadrului ideologic în care se va manifesta localismul creator interbelic, ca formă de "sămănătorism întârziat" și care își va găsi în persoana lui Iorga un susținător fervent. Valorificarea istoriei și tradiției provinciilor, a
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
poetul Ion Sângiorgiu, plasat în categoria poeților sămănătoriști, este criticat de Lovinescu pentru lipsa de originalitate, deși i se remarcă tentativele unor volume spre modernism 17. Poetul bucovinean Ion Dragoslav - singurul autor menționat în toate cele cinci referințe - continuă lista sămănătoriștilor moldoveni, Lovinescu reproșându-i însă lipsa de compoziție și prolixitatea evidentă 18. Critica lui Călinescu este și mai acidă, considerând că Dragoslav e "departe de a fi un scriitor", cu nuvele ce reprezintă, de fapt, "adulterări limbute de teme caragialiene
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cu principalele volume de creație, prezentat ca autor modest de poezie și teatru. Artur C. Enășescu se impune doar ca "poet minor, repetând până la saturație metaforele, devenite clișee, ale liricii noastre de început de secol"33. Tiberiu Crudu completează lista sămănătoriștilor cu o "epică destul de săracă sub raportul invenției și al expresiei"34, iar poetul Ion Dragoslav este receptat în aceeași manieră în care o făcuseră Lovinescu și Călinescu, ca "un modest epigon al lui Creangă și I. L. Caragiale"35. Câteva
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
un turnător ordinar cum spui. Și, dragă, nu trebuie să confundăm viața cu opera. Nu e nici o legătură între educație și caracter. Sunt opere care rămân la Sadoveanu. Să citești ce zice Paleologu despre Creanga de aur. Altă interpretare față de sămănătoriști. Eram stingherit cumva de discuția asta, care mi se părea destul de artificială și care continua în curtea școlii. Se prelungea. În curtea unde e plin de golani care așteaptă parașutele de la a noua. Dacă ar fi auzit vreunul ce discuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Recunoașteți, fără îndoială, această scenă, pentru că trebuie so fi văzut, întro formă sau alta, de multe ori la televizor (eu am văzuto cel mai recent întrun documentar de la TVR 2). Satul românesc este, de vreme îndelungată, subiectul unei continue mistificări. Sămănătoriștii îl vedeau populat numai de flăcăi drepți ca bradul, doinind din fluier și culegând floricele pentru mândrele lor neprihănite. Comuniștii arătau, prin anii ’50-’ 60, pofta de muncă a țăranului, fericit că a intrat în colectivă. Prin anii ’80, interpreții
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o relativă consecvență, celelalte articole semnate în „Gândirea” (Trecerea între generații, Veșnic și universal, Întregiri etc.) se construiesc pe aceeași temelie ideologică. În sfârșit, eseistul întocmește și un act de naștere pentru „realismul integral”, considerat mult deasupra „realismului etnic” al sămănătoriștilor și ilustrat exemplar de opera lui Dostoievski. După 1920, el vede conturându-se în literatura română „generația nouă”, a spiritualizării prin ortodoxism, a depășirii etnicului prin spiritual. Ar fi existând, astfel, „proza nouă” (Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
fel de mozaic caracterologic: escrocul, arivistul, parvenitul, impostorul, licheaua, nemilosul, descurcărețul, nulitatea, flecarul, netotul, credulul, „speriatul” etc. În momentul apariției acestor proze, a fost remarcată ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele „chipuri și suflete” încondeiate de C. sunt de un maniheism inflexibil, iar în pagină se răsfață frecvent întâmplarea măruntă, anodină, faptul divers, o anecdotă, ceva hazliu sau chiar vulgar. În caracterizarea drastică a lui G.
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
unor familii de țărani, în imagini pline de amănunte mișcătoare. Câteva povestiri (Pentru simbrie, Din dragoste, Inimă de mamă, Izvodul morții) sintetizează cam aceleași elemente, cu un spor în investigația psihologică, epicul fiind pe plan secundar. C. devine cu adevărat sămănătorist în romanele Du-te dor... (1936) și Tainele munților (1940), în sensul că abia aici idilizează satul, încercând să-i evidențieze puritatea și superioritatea moral-socială. Primul este povestea, cu peripeții, a unei căsătorii, înecată într-o detaliată prezentare etno-psiho-sociologică a
CIOCARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
Ion" este cel care „rezolvă o problemă și curmă o controversă“. Această afirmație a lui Lovinescu se referă la faptul că apariția primului roman obiectiv direcționează literatura română către valoare europeană și stinge polemica pe care criticul o avea cu sămănătoriștii epocii. Glasul pământului Romanul începe cu descrierea drumului către satul Pripas, la care se ajunge prin „șoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul“ până la Cluj, din care se desprinde „un drum alb mai sus de Armadia“ și după ce lasă Jidovița
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
romanul „Ion” este anticipat și în nuvele ca „Zestrea” și „Rușinea”. Așadar, romanul „Ion” este un roman obiectiv, realist, doric, de creație. Apare în anul 1920, fiind o capodoperă care înfățișează universul rural într-o manieră realistă, fără idilizarea tipică sămănătoriștilor și poporaniștilor. Capodopera lui Liviu Rebreanu este romanul „Ion”, dar acesta a mai scris și alte romane izbutite artistic, precum: „Pădurea spânzuraților”, „Răscoala” și romanul de dragoste „Adam și Eva”. Romanul „Ion“ este o monografie a realităților satului ardelean de la
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
piramidei sociale, «urmașilor stăpâni», nu robi ca până acum, răsar «cuvinte potrivite și leagăne...», desigur, «din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite». Arta poetică argheziană constă în valorificarea, rafinarea, sublimarea tuturor elementelor ce intră în sfera realității pure, neînfrumusețate romantic, sămănătorist etc., îndeosebi, a elementelor ce aparțin apoeticului, urâtului, grotescului, infernalului / monstruosului etc.: La Octavian Goga întâlnim o artă poetică mesianic-poporanistă chiar în „deschiderea“ volumului de "Poezii", publicat în anul 1905; este vorba despre poezia "Rugăciune". Lamura mesianismului se relevă nu
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
Alexandru Vlahuță drept un apogeu al semănătorismului. La 2 decembrie 1901 apare la București primul număr al revistei „Sămănătorul”, sub direcția lui George Coșbuc și a lui Alexandru Vlahuță. Termenul "semănătorism" provine de la revista „Sămănătorul”, pe paginile căreia apăreau poeziile sămănătoriștilor: poezia lui Alexandru Vlahuță "Semănătorul", poezia lui George Coșbuc cu același titlu, apărută la 2 decembrie 1901. Termenul de "semănătorism" este un cuvânt derivat care provine de la „a semăna” - ceea ce dă de înțeles că reprezentanții acestui curent „seamănă” concepțiile lor
Semănătorism () [Corola-website/Science/304744_a_306073]