267 matches
-
mine, cât și pentru oraș. Gestul ei este unul politic și vine din partea unei femei avide după putere" . La alegerile din 30 noiembrie 2008, Camelia Gavrilă a candidat din partea PNL pentru postul de deputat în Circumscripția 8 din Iași - Copou, Sărărie, Centru, Păcurari, Canta, Valea Lupului. Camelia Gavrilă vorbește fluent limbile engleză și franceză. Camelia Gavrilă este coordonator de reviste literare, studii și volume publicate acoperind următoarele domenii: literatură, estetică și filozofie.
Camelia Gavrilă () [Corola-website/Science/313483_a_314812]
-
a celor cu proiectile unice, ale căror caracteristici sunt prevăzute prin reglementările tehnice emise de administrator; ... j) vânarea iepurilor, fazanilor sau potârnichilor la hrănitori ori de la apusul până la răsăritul soarelui; ... k) vânarea cerbilor, căpriorilor și caprelor negre la hrănitori, la sărării, la goană sau cu câini gonitori; ... l) vânarea urșilor la nadă sau la bârlog; ... m) distribuirea de hrană complementară sub formă de deșeuri de origine animală și produse zaharoase de sinteză, în perioada 1 martie-30 noiembrie, în fondurile cinegetice în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/277729_a_279058]
-
Tăriceni (în , în ) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Sărăria. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 5 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului
Tăriceni, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318534_a_319863]
-
Iași. În 1860, Gheorghe Burada a organizat și un curs de muzică vocală armonizată, la școala Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi“, continuând conducerea corului său, care, până în 1863, a cântat alternativ la bisericile din Iași, făcând repetiții în casele de pe strada Sărăriei ale tatălui dirijorului, Tudorachi Burada, iar în 1864 a organizat corul de la Mitropolia Moldovei și Sucevei. Gheorghe Burada a profesat și ca șef de orchestră la Teatrul cel Mare din Copou, făcând și aranjamente muzicale pentru o serie de piese
Gheorghe Burada () [Corola-website/Science/321093_a_322422]
-
din raion. Există însă și sate unde predomină etnicii bulgari (Deljiler), etnicii ruși (Alexandrovca Nouă) sau români (Borisovca, Eschipolos și Nerușai). Mici comunități românești se mai găsesc și în reședința de raion Tatarbunar sau în satele altădată majoritar românești Noul-Caragaci, Sărăria sau Baccialia. De asemenea, satul Tuzla se află și el printre localitățile vechi românești deznaționalizate după război (pe atunci era chiar oraș). Principala activitate economică a Raionului Tatarbunar este producția și prelucrarea produselor agro-alimentare, care face uz de forță de
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
cu 210 paturi, 5 policlinici cu 60 paturi, 6 clinici și 17 cabinete de medici de familie . Raionul Tatarbunar este compus din: Satul Principele-Carol (în ) a fost, până în anul 2007, o localitate componentă a raionului, fiind inclusă ulterior în satul Sărăria.
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
de opt ani, Octav s-a mutat la Iași, adus fiind de către surorile mai mari Sofia și Ecaterina, care erau căsătorite cu frații Ioan și Gheorghe Nădejde. În capitala Moldovei, Octav a locuit la surorile lui, cu predilecție pe strada Sărăriei la Sofia și Ioan Nădejde, unde a copilărit alături de cei șase copii ai acestora. La Iași s-a mutat și Profira Băncilă, în mahalaua Țicăului, foarte aproape de casa Sofiei de pe Sărăriei, unde Ioan Nădejde a fondat revista "Contemporanul", în vecinătatea
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a locuit la surorile lui, cu predilecție pe strada Sărăriei la Sofia și Ioan Nădejde, unde a copilărit alături de cei șase copii ai acestora. La Iași s-a mutat și Profira Băncilă, în mahalaua Țicăului, foarte aproape de casa Sofiei de pe Sărăriei, unde Ioan Nădejde a fondat revista "Contemporanul", în vecinătatea bojdeucii lui Ion Creangă. Profira era atât de săracă încât nu și-a putut crește singură copiii - ci doar pe Elena, fiica cea mică. Elena s-a căsătorit mai târziu cu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
casei unde s-a înființat revista "Contemporanul". De acolo se putea vedea peste gard mahalalele sărace, valea Țicăului și dincolo de ele spinările verzi ale dealurilor Ciricului și Șorogarilor. Octav Băncilă a păstrat o vie amintire a copilăriei sale de pe strada Sărăriei: Copilăria lui Octav Băncilă a fost marcată de activitatea revistei "Contemporanul" la care asista pe furiș și unde asculta cum Nicolae Beldiceanu citea la lumina lămpii poezii. Astfel, el a declarat că a fost și el un "mic stâlp, o
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
la unii și la alții după manuscrise, ca trimis special"”. Un rol deosebit în stabilirea carierei sale l-a avut Ioan Nădejde, care a văzut un desen făcut de Octav pe când se juca în păpușoiul din ograda casei din strada Sărăriei. Desenul înfățișa un chip de om foarte expresiv, a-i cărui ochi erau marcați cu cărbune negru și părul, mustățile și barba erau făcute din mătasea porumbului. Acest desen l-a determinat pe Ioan Nădejde să-l înscrie pe Octav
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
în care locuiau evreii în camerele întunecoase din spatele prăvăliilor. Erau pe alocuri case insalubre, aflate pe pantele străzilor unde atunci când ploua se inundau și când arșița verii le ardea erau înecate de praf. Târgul Cucului se afla la poalele dealului Sărăriei în apropierea intersecțiilor străzii Sărăriei cu Golia (Cuza Vodă), Costache Negri, Elena Doamna și Pădure pe care dacă coborai se ajungea la poalele dealului Tătăranilor și cel al Cimitirului Eternitatea. Dimitrie Anghel a evocat acest cartier în volumul de proză
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
camerele întunecoase din spatele prăvăliilor. Erau pe alocuri case insalubre, aflate pe pantele străzilor unde atunci când ploua se inundau și când arșița verii le ardea erau înecate de praf. Târgul Cucului se afla la poalele dealului Sărăriei în apropierea intersecțiilor străzii Sărăriei cu Golia (Cuza Vodă), Costache Negri, Elena Doamna și Pădure pe care dacă coborai se ajungea la poalele dealului Tătăranilor și cel al Cimitirului Eternitatea. Dimitrie Anghel a evocat acest cartier în volumul de proză "", chiar așa cum era el pe
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
vreme, în anul 1905, cei doi soți s-au mutat într-o casă de pe strada Păcurari nr. 87, astăzi nr. 91, unde au locuit neîntrerupt până în anul 1940. Casa din Păcurari era o de tip vagon, similară celei de pe strada Sărăriei. Avea o grădină și livadă unde avea plantate tufe de liliac și zarzavaturi. Această locuință era în apropierea fabricii de tutun, a multor ateliere și în colțul străzii denumită astăzi Octav Băncilă. Atelierul de pictură îl avea în camera din
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
se contopește cu coamele dealurilor verzui-argintii. Excepție există doar în opera lui Theodor Pallady și Octav Băncilă. La Pallady se regăsesc imagini urbane, priveliști din vii, case de pe dealuri și la Băncilă peisaje de la Bucium sau din valea Păcurarilor. Văile Sărăriei și Copoului cu panorame dinspre Repedea nu au fost înfățișate de aproape niciun pictor peisagist al epocii. Este de remarcat ideea că majoritatea artiștilor moldoveni care au activat la Iași, ca Mihai Cămăruț, Corneliu Baba sau Costache Agafiței, trăiau mai
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
în special din punct de vedere social. Mahalaua s-a dezvoltat în partea de N-V, pe dealul Copou, cam în același timp cu apariția noii zone comerciale a orașului Iași, cunoscută sub denumirea de Târgul de Sus. Muntenimea (actuala Sărărie) se întindea, după cum se știa pe atunci, până la „marginea prăpastiei” (Râpa Galbenă). În sec. al XVIII-lea, era împărțită în trei părți distincte: "Muntenimea de Jos", "Muntenimea de Mijloc" și "Muntenimea de Sus". Constituind efectiv trei fâșii, dispuse radial pe
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
Biserica Vulpe este situată pe strada Sărăriei din Iași și a fost construită în anul 1760 pe locul unei biserici de lemn construită în anul 1630. Biserica veche de lemn a fost terminată la 1632, de către breasla blănarilor, iar un hrisov din timpul lui Petru Movilă zice
Biserica Vulpe din Iași () [Corola-website/Science/311422_a_312751]
-
în "Cuget moldovenesc", "Pagini basarabene", poezii că "Dorința", "Grădinărie", "Atavism", "Toamnă", "Caisul", "Cuvântul Evei", "Jucărie", și altele. Locuiește împreună cu sora să Silvia, studentă la medicină, într-o vilă pe Aleea Greuceanu, azi stradă Pinului, ulterior într-un apartament pe strada Sărăriei, colț cu Ralet, în apropierea casei care a fost ultima locuința a lui George Topîrceanu. În această perioadă se apropie de studenții cu concepții democratice, integrându-se în Frontul Democrat Studențesc. În vara anului 1938 participa la conferințe și la
Magda Isanos () [Corola-website/Science/298328_a_299657]
-
constructorul pestan Lechner Odon, câștigătorul unui concurs la care au participat 17 arhitecți. Terenul de 1200 de stânjeni pătrați (4320 mp), pe care trebuia construită îndrăzneala stilistică renascentistă - cerută și acceptată de către prospera burghezie și moșierime locală - aparținuse "Oficiului Salin" (Sărăriei). Pe locul viitoarei primării se termina "Piața Principală", în prelungirea căreia se desfășura târgul zilnic de pe strada principală. Datorită refluxului economic european de după anul de criză 1873, noua construcție a fost executată la parametri restrânși față de proiectul inițial (cel al
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
la intervale regulate de câte 7 minute și jumătate. Prețul unui bilet de călătorie dus-întors era de 15 bani. După un an, în 1901, funcționau 5 trasee (Gară - Piața Unirii, Păcurari - Nicolina, Copou - Socola, Str. Albă - Abator și Tg. Cucu - Sărărie) pe care circulau 19 vagoane. Rețeaua de tramvaie electrice a ajuns să aibă o lungime de 17,307 km, ea ocupând atunci primul loc din România, fiind superioară astfel rețelelor de tramvaie electrice din Brăila, Galați și București. În 1916
Tramvaiul din Iași () [Corola-website/Science/319586_a_320915]
-
încă din epoca neolitică, dar nucleul orașului medieval s-a format în zona vechii Curți Domnești (actualmente zona Palatului Culturii), din poarta căreia pornea Ulița Veche, prima mare arteră a orașului, astăzi strada Costache Negri, care făcea legătura cu Dealul Sărărie. Pe această uliță, numită mai târziu după pavare, Podu Vechi, câțiva călugari veniți de la Ierusalim, dar originari din ținuturile moldave, au întemeiat ajutați de populația creștină localnică, în jurul anilor 1330, așezarea monahală cu numele "Mănăstirea călugarilor de la Sf. Sava”. Despre
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
dintre cele mai mari de pe mapamond din punct de vedere al traficului. Zona de sud de la gura de debușare a Canalului Dunăre-Marea Neagră este rezervată Zonei Libere Agigea, care a înlocuit fosta Rezervație naturală întemeiată odinioară de Ioan Borcea. Tuzla ("sărăria" în turcește) se află la câteve sute de metri de mare, numărul construcțiilor înmulțindu-se între centru și faleză. Pe lângă stația de cale ferată, Tuzla are în vecinatătea ei și un aerodrom pe care sunt organizate anual diverse mitinguri. A
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Hagioaiei), Elena Doamna și Grigore Ghica (Ulița Rusească), nucleul orașului aflându-se în zona Palatului Culturii (fostul Palat Domnesc) și Costache Negri (Ulița Veche). Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima fază (secolele XVIII-XIX) cartierele Copou, Sărărie, Țicău, Tătărași, Ciurchi, Galata și parțial Nicolina și Păcurari. În a doua fază (secolul XX), au fost incluse cartierele Păcurari (partea nouă, de vest), Nicolina (partea nouă, de sud, azi numită C.U.G.), Frumoasa-Poitiers, Socola, Bucium, Canta, Mircea cel
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
serii esențiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii”. S-a născut la Iași în 1912, într-o familie de profesori, tatăl fiind profesor de filozofie, iar mama profesoară de liceu. Familia sa locuia pe stradela Sărăriei. La vârsta de 7 ani, el și-a început pregătirea școlară la Scoala „Mihail Kogălniceanu” din Iași, aflată pe str. Lascăr Catargiu nr. 28, unde a invatat timp de trei ani (1919-1922). Clădirea școlii datează de la începutul sec. al XX
George Emil Palade () [Corola-website/Science/297374_a_298703]
-
demolată în anul 1953, după ce fusese bombardată în timpul războiului). În seara zilei de sâmbătă, 28 iunie 1941, după slujba de vecernie la Sărbătoarea „Sfinților Petru și Pavel” Grigore Resmeriță este asasinat în timp ce lua apărarea unui grup de evrei, pe str. Sărărie unde locuia la nr. 29 B, vis-a-vis de Sinagoga „Lumânarari” situată la nr. 33. Auzind din casă strigăte de moarte, de peste drum, de la Sinagogă, preotul Grigore Resmeriță, în încercarea de a-i apăra pe evreii maltratați este tratat de agresori
Grigore Resmeriță () [Corola-website/Science/325618_a_326947]
-
avea contraforți și ferestre de tragere. Tot Hălmagiu este plin de ruine sau ziduri înglobate în cele mai noi construcții care se înșiră pe lângă străzile principale. Privit de pe înălțimi, Hălmagiu se prezintă cu urmele vechi ale drumurilor romane sau ale sărăriilor ce străbat prin lanurile din jur sau sunt puse în evidență de arbuștii caracteristici zonelor unde se află ruine. Astfel de arbuști porneau în partea de nord a comunei, aproape de "cripta", prin curtea familiei Ungur, descriind clar conturul zidurilor de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]