1,766 matches
-
ce s-au reîncarnat mai apoi în diverși sanielevici și hermafrocurci (sic!)". Sau atît de eclatant: "Despre Sadoveanu, Arghezi, Petru Dumitriu, Călinescu, Nichita, Barbu, Sorescu, Preda - ce să mai vorbim!? Niște ticăloși, lichele și canalii! Ne asigură urmașii împăratului urii...". Sărmanul Eminescu s-ar răsuci în mormînt dacă și-ar da seama de năpasta pe care a lăsat-o în urma sa, incitînd spiritul critic al nației! La urma urmei, s-ar putea scoate efecte literare și din spaima apocaliptică a unui
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
dar fiecare găsește o scuză, un pretext pentru a nu se prezenta. Atunci bogatul îi pune pe servitori să adune sărăcimea ulițelor la masă, pe toți cerșetorii și milogii. Sensul parabolei este că cei ce-l refuză sunt iudeii, iar sărmanii suntem noi. R.: Apropos de această deschidere, romanul începe printr-o frază spectaculoasă a stăpânului regatului Meroe din nordul Nubiei: "Sunt negru, dar sunt rege". M.T.: Iar această frază mi-a fost inspirată de Cântarea cântărilor: "Nigra sum sed formosa
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
preferat dialogul, ca formă a unei rămîneri în lume, a necesității de a comunica, indiferent cu cine. Novicele nu se poate încă detașa complet de sine, ci se află abia în stadiul desprinderii de conjunctural." (este vorba despre poemul Cugetările sărmanului Dionis, n.m. - C.R.). Să fie dialogul marca unui stadiu ontologic inferior, a unei "rămîneri în lume"? Cred că observațiile lui Dan Mănucă, pertinente de altfel, ar merita o analiză curățată de inerții critice. Observațiile cu adevărat interesante le găsim în
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
din el. Nici nu apuci să-ți amintești una dintre regulile nescrise ale unui film horror ("Primul personaj care apare pe ecran - oricît de faimos ar fi actorul care îl interpretează - trebuie să moară"; vezi Psycho, Scream etc.) că obrazul sărmanului Ewan e rapid perforat de cîrligul ascuns în frișca eclerului, iar o forță nevăzută îl trage în mare. Totul în doar trei minute, care fac orice alt comentariu de prisos. Din același subprogram competitiv, intitulat " O lume în- tr-altă lume
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
ca un zeu stăpîn pe orice sentiment. Și iată, scris de mîna sa, acest fragment de proză: A fi conectat... care, în istoria literaturii noastre, peste zeci și zeci de ani, se va alătura în mod firesc celeilalte Tentative, a Sărmanului Dionis... Ce viață și ce vervă ideatică și lexicală în bezmetica înfruntare gherieră a neprețuitelor pagini ce urmează și pe care le citim cu zîmbetul senin provocat de adierea Geniului: "Azi 31 martie 1933, am stat de gardă, eu soldat
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
o sumbră etapă plină de obstacole pe drumul greu al despărțirii finale. Despărțirea nu pare ușoară decât atunci când posezi lucrul de care îți propui să te desparți. Și nu te desparți bucuros decât de cei care fug după tine. Dar, sărmanul de tine, o filozof învățat, în ziua în care ființe și lucruri se depărtează de tine pentru că vei fi încetat să le mai atragi! Întâlnire intimă în această seară, la vilă, după cină. Am discutat îndelung despre Iubire... cu Pandy
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
o da publicității, cu tot riscul ce comportă". Chiar a doua zi, la 6 decembrie 1935, apare, în Vremea, cronica lui Pompiliu Constantinescu, o negare hotărîtă a romanului, recunoscînd superioritatea biografiei lui Călinescu din 1932: "Bălăuca este schema nuvelei fantastice Sărmanul Dionis, aplicată eroului Eminescu. Dl E. Lovinescu ia o ficțiune literară drept o intuiție, construind un roman întreg pe o teorie bănuită a fi însă structura eroticei eminesciene. Abstracția acoperă viața, fiindcă însăși tehnica romanului ni se pare arbitrară, orice
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
potolească spasmul" Bătrînul cu glugă). Nu pregetă a se ghemui, "ca o lămîie stoarsă", la intrarea cinematografelor spre-a aștepta iluminarea comunicării cu cei mulți și oropsiți, a deambula în ore nocturne pe străzi și a-l ruga pe un sărman să-l asocieze trudei lui: "tu omule ce cari gaz bătrînă stafie/ în căruțul tău ca un leagăn blestemat/ ia-mă și pe mine" (Erezia întîi ). Idealul: cel de-a se pierde, de a-și topi înfățișarea, de a-și
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
ce m-a vrăjit, a sirenelor dulceață, care m-au ademenit, între scylla și charybda am trecut cu greu strâmtoarea, era să dau ortul popii, era să mă-nece marea, apoi cu calipso-n brațe petrecut-am șapte ani, naufragiat, sărmanul, fără hrană, fără bani, până când o muritoare, nausica cea isteață, m-a găsit zăcând pe maluri, muribund, schimbat la față, în ithaka mea ajuns-am ca un vașnic cerșetor, și-am găsit la mine-acasă pețitor pe pețitor, voiau mâna penelopei
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
în Transnistria, mureau de foame, de boli, de frig, căci nu ni s-a permis să le trimitem ajutoare. M-am adresat reginei-mame Elena și i-am spus, plângând: Majestate, fiecare ceas, nu fiecare zi, fiecare ceas contează, fiindcă oamenii, sărmanii, sunt într-o stare de nedescris: ei se zbat, ei se sting. Să-i salvăm, cu un ceas mai devreme, căci apoi va fi prea târziu... Regina, buna regină, a intervenit de îndată, a vorbit cu Mihai Antonescu și a
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
strânsă. Am trăit împreună, într-o comuniune totală religioasă și spirituală, momente dramatice, dar în același timp de reconfort și sprijin reciproc. Să vă dau un exemplu. Mă găseam la Templul Coral, sinagoga cea mai importantă din capitala țării. Evreii, sărmanii, mă priveau cu atenție, examinând fiecare gest al meu, fiecare mișcare a mea. Dacă ieșeam din sinagogă în timpul slujbei religioase, își ziceau că desigur a intervenit un eveniment important care privește soarta lor, și am trebuit să plec pentru ca să intervin
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
teatru. Versurile ce le redau mi-au rămas întipărite în minte din timpul repetițiilor, nu mi s-au șters din amintire. Ce vreți, aveam numai 11 ani.) Douăzeci, și toți cu găuri. Parc-ar fi să povestească Cum se odihneau sărmanii pe-o salbă sărbătorească, Pe-un grumaz de țărăncuță grăsuliu și răsfățat Pân' ce ghiara ciocoimii, din care i-a înhățat. De-ar avea banii o limbă, lucrurile ce ne-ar spune Pe mulți albi i-ar face negri, ca
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
în proză să descriu acțiunea. Dar demonul din mine nu s-a lăsat și am continuat. Dor de țară... dor de țară. Rândunicile când pleacă se gândesc la primăvară Pentru ca să se întoarcă, mai voioase în cuibul lor Și numai omul sărmanul, să nu simtă-al țării dor? Dor de țară... dor de țară... Măi Răzeșule... Vulpoi.. Ce vrei? Fie pace între noi. Destul, spune plin de admirație președintele, și-mi dă un pahar cu apă de pe catedră. Probabil că și dăduse
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
alte câteva se ocupă metodic Z. Ornea în prefața prezentei ediții), aș vrea să mă opresc asupra unui punct nevralgic al Amintirilor de la Junimea din Iași. E vorba despre relatarea ședinței de cenaclu în care Eminescu și-a citit nuvela Sărmanul Dionis. Cum știm, conform depoziției lui Panu, reacția participanților a fost mai degrabă negativă. Lectura n-a impresionat. Dimpotrivă. Majoritatea celor prezenți au considerato de o „extravaganță neiertată” (p. 99). Multă vreme acreditată (și fiindcă servea de minune opiniei curente
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
ulterioare (prin forța lucrurilor lacunare) și antedatat sunt reale. Am insistat asupra acestor detalii aflate la limita detectivismului documentar, pentru că în relatarea acest episod, cum am văzut, controversat, se poate citi în germene una dintre cele mai interesante abordări ale Sărmanului Dionis. Nu doar pentru că surprinde în tușe prozastice atmosfera cenaclului ieșean (acesta a fost, de altfel, argumentul prin care Călinescu tranșa în ediția a doua a Vieții lui Eminescu dubiile privitoare la adevărul scriselor lui Panu), ci pentru că, așa narativă
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
-i incrimina pe aceștia pentru a nu fi înțeles delicata chestiune a metempsihozei n-ar fi, iarăși, corect. Cu atât mai mult cu cât memorialistul se disculpă din timp, așezând accentul său critic altundeva decât în planul ideației: „Necontestat că Sărmanul Dionis are o concepțiune puternică și că este ieșită dintr-un cap numai ca acela al lui Eminescu, dar e numai concepțiune. Ca nuvelă, adică ca descriere, ca intrare în detaliu, ca punere în relief de caractere, ca viață trăitoare
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
Ca nuvelă, adică ca descriere, ca intrare în detaliu, ca punere în relief de caractere, ca viață trăitoare, ea este slabă de tot. Se vede de departe că Eminescu nu mistuise bine ceea ce citise și că nu izbutise să dea Sărmanului Dionis măcar caracterul unei nuvele fantastice” (p. 99). Putem admite sau nu vehemența verdictului, dar, cu un minimum de obiectivitate, e clar că nu-l putem considera neavenit. Interesant e, spuneam, că în ciuda acestor acuze de principiu, George Panu lansează
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
a făcut o critică. Cât despre ceilalți, era unanim admis, că aparte de teoria metempsihozei, nuvela era de o extravaganță neiertată ș...ț Eminescu nu a discutat cu noi. Rămăsese istovit după citire, se vedea că citind nuvela trăise viața sărmanului Dionis și avea aerul că chiar la Junimea nu era în elementul său, părându-i rău că nu s-a născut aievea, în timpul bătrânului Alexandru cel Bun” (p. 99). Ultimul paragraf merită subliniat în întregime. Fiindcă, fără să-și dea
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
produce nu numai în text, dar și aievea, în timp real. Scena capătă proporții de epifanie pe care condeiul memorialistului o surprinde neîntârziat. Ceea ce nu anulează scăderile nuvelei, dar o salvează, în chip straniu, sub raport artistic. Deranjat de defectele Sărmanului Dionis, pe care le ia cumva personal, junimistul Panu nu omite să pună pe foaie suma de „emoțiuni impersonale” cărora, à contre coeur, le-a căzut pradă.
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
gata să moară pentru Beniamin, dar și să-i trădeze pe ceilalți. Schema biblică funcționează până la sfârșit. Și femeile filosofează, iar sacrificiul lor e la fel de bovaric. De pildă, Scândurica mărturisește: „să-l ajut pe Beniamin să nu-i strivească pe sărmanii ăia cu povara bunătății lui” și e convinsă că „ceea ce se află la vedere e pe jumătate furat”. La fel, Marlena învață că „nu tot ce se întâmplă e și adevărat”. Protagoniștii au priză bună la istoria trăită, cunosc în
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
românista Eva Strebingerová (1931-1985). Până în ziua de astăzi, cititorilor cehi le lipsește o ediție reprezentativă din opera lui Eminescu, care să cuprindă nu numai lirica sa, ci și unele titluri din proză: mă gândesc, în primul rând, la nuvela fantastică Sărmanul Dionis. Să sperăm că unul dintre traducătorii de azi va îndeplini această datorie față de poetul național român. Un exemplu ne oferă colegii noștri din Slovacia care au reușit, acum câțiva ani, să publice un volum din lirica eminesciană (Krídla z
Aniversarea lui Eminescu la Praga by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/2777_a_4102]
-
e una dintre micile bijuterii satirice ale lui Eminescu. Victima șarjei e un misterios dramaturg ahtiat de bere și de biliard. Răzvan Voncu decodează bine disprețul autorului, autohtonist până-n pânzele albe, pentru cultul acestei băuturi mitteleuropene (dispreț manifest și în Sărmanul Dionis) și-l identifică în spatele caricaturii pe I.L. Caragiale. Ipoteza e seducătoare, dar nu știu dacă se verifică și cronologic. Altminteri, autorul Scrisorii pierdute e recitit cu o vădită plăcere. Capitolul se prevalează în antifrază de comuna deja sintagmă „berarul
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
Semnificația nuvelei „Sărmanul până în lună „o sărutare lungă” sonor al universului. Dionis” constă în contopirea iubirii Eminescu imaginează însă, încă De fapt, la unison băteau inimile ideale și a celei reale în personajul din primul moment al expozițiunii, un celor doi îndrăgostiți aflați
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
care ne conduce spre esențe, spre esența lumii, nu spre aparență, spre conținut și nu spre formă. Astfel, pentru poet, domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432), de exemplu, este numai bună de translatare - eventual prin metempsihoză - cum face eroul nuvelei „Sărmanul Dionis”. În istoria umanității, pe care o vede plină de nașteri, înfloriri și decăderi (în sens ciclic, precum avea s-o figureze marele istoric Arnold J. Toynbee, în secolul al XX-lea[11]), Evul Mediu este un model ontologic, timpul
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
o mie de zăvoare și nu era în interesul „eliberatorilor” ca oamenii să știe în care groapă comună zac osemintele chinuite ale rudelor lor, ale „dușmanilor poporului”, cum erau considerați românii băștinași din nordul Bucovinei”. Erau timpuri foarte grele pentru sărmanii români. Mistuiți în calvarul comunist, de foame și ger, cei deportați în siberiile de gheață și duși cu forța la muncă silnică la minele din Ural și în lagărele și gulagurile staliniste, își găseau acolo sfârșitul în chinuri cristice și
„ Se caută noi metode pentru a ni se distruge neamul” [Corola-blog/BlogPost/92672_a_93964]