14,917 matches
-
am molipsit și eu -, am ceva de făcut. Ușa s-a închis și noi tot mai râdeam. Apoi Marcos m-a privit, mi-a zâmbit și s-a repezit la mine. Ce bine, mi-am spus, ce bine, în timp ce ne sărutam, ne mângâiam și ne dezbrăcam cu gesturi stângace, ineficiente și încurcate din cauza amețelii produse de drog, totul avansa încet, pluteam, aveam capul plin de fum și ne încurcam în mâneci, nasturi și fermoare, dar n-avea importanță, îmi plăcea atât
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
dezbrăcam cu gesturi stângace, ineficiente și încurcate din cauza amețelii produse de drog, totul avansa încet, pluteam, aveam capul plin de fum și ne încurcam în mâneci, nasturi și fermoare, dar n-avea importanță, îmi plăcea atât de mult să mă sărut cu Marcos, să-l mângâi, să-l dezbrac, să-i simt buzele, mâinile, degetele, tot corpul lipit de al meu, ce bine... Până ce a fost clar că nu era așa, ceva nu mergea deloc bine. Niciodată în viață nu m-
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
Ori ca un ochi drept al prudenței. Aș fi vrut să-i spun că de multe ori neîncrederea se transformă într-o platoșă ce mai mult îngreunează decât ocrotește, dar m-am gândit că probabil prea adesea, când unii îi sărutau tălpile, a trebuit să-și retragă piciorul ca nu cumva în cele din urmă să fie mușcat. Tocmai el, cel care în vremea directoratului de la Editions Salabert a făcut atât de mult pentru muzica românească contemporană. Cu ani în urmă
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
inconfundabilă a lui Petre Stoica, desfoliată cu fin umor de stereotipiile, tabieturile, prejudecățile sale tratate cu o umorescă detașare: "Fii atent trăiești în provincie/ într-un orășel ghidat/ după codul bunelor maniere și după ritmul în care/ tușesc bătrînele bigote// sărută mîna doamnei proaspăt coafate/ salută fanfara crescătorilor de porumbei călători/ fii ceremonios în fața autorităților/ autocrate sau blînde sau amețite de somn// fii atent ce cravată îți pui/ în ce partid te înscrii/ dă dovadă de patriotism înfășurat/ în mantie de
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
o atitudine patriotardă față de Biserică. Doar că o frecventează extrem de rar sau deloc. O secțiune consistentă din acest tip este intelectualistă: nu poate nici în ruptul capului să ia în serios un popă mai puțin școlit decât ea, darămite să sărute dreapta bătătorită a unui preot de țară. Ultima categorie este cea a „indiferentului“. Cel care o ilustrează nu este ateu, pentru că nici măcar nu se obosește să îl conteste pe Dumnezeu. Se declară creștin-ortodox din inerție, dar în realitate este anesteziat
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
este devenire, este chiar aurul viu, noapte luminată, zi neostoită, univers fără limite. În egală măsură, este necuvânt, tremur de fericire, cântec (Romance d`amour), depărtare, topire, scoborâre în sine. Este icoană reală, superbă dropie de câmpie, căreia i se sărută talpa piciorului drept, a celui stâng, privirea tristă, zâmbetul de statuie fără formă de vis treaz. Un fel de survenire este poezia întru respect nețărmurit al promisiunilor, gând larg, geometrie fără contururi. Ea este sosire în prag de după-amiază, emoție
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
noastră Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, rugătoarea și grabnic ajutătoarea tuturor credincioșilor care cer mijlocirea ei. În această zi se adună la Catedrala Mitropolitană de la Iași, încă din ajun, mii de credincioși care vin să se roage, să se închine și să sărute cu evlavie racla cu moaștele Sfintei Parascheva. Iată, sunt peste 350 de ani de când această mireasă a lui Iisus Hristos ne ocrotește cu sfintele ei moaște. Ce slujbe frumoase și cântări alese nu se fac acum în sfintele noastre mănăstiri
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
a scăpat Dumnezeu, de-a lungul secolelor, cu mijlocirea Cuvioasei? De aceea, suntem datori să-i cinstim pe sfinți, că ei sunt „prietenii lui Dumnezeu” și rugătorii noștri la cer. Să cinstim cu credință și pe Cuvioasa Parascheva, să-i sărutăm cu evlavie sfintele ei moaște ori de câte ori avem posibilitatea. Apoi, să citim adesea acatistul ei, cântându-i cu toții într-un glas această scurtă rugăciune: Bucură-te, Parascheva, mult folositoare! Amin. Altfel spus, Sfânta Parascheva este cea mai populară dintre toți sfinții
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
luna mai; vocea ta îmi aduce bucurie în suflet și gindul la tine liniște. Te iubesc! 9. Oricât de simplu, pe atît de complicat, sper ca îndată ce-ai văzut mesajul, ai închis ochii și în gândul tău m-ai sărutat. 10. Dacă iubirea mea s-ar măsură, îți spun acum, dragul meu, că te iubesc până la cea mai îndepărtată stea, din cea mai îndepărtată galaxie, din cel mai îndepărtat univers, și înapoi, și tot așa, de o infinitate de ori
Mesaje de Valentine’s Day [Corola-blog/BlogPost/94705_a_95997]
-
Cristian Liviu Burada POVESTE CU AVIATOR Tânăra văduvă m-a luat în brațe urlând Și m-a sărutat apăsat pe gură El era mort de ieri după amiază Alături în coșciugul închis erau câteva bucăți Din trupul aviatorului Bucăți adunate grijuliu de pe câmpul Unde se prăbușise avionul Deasupra coșciugului erau șapca aviatorului Și câteva decorații Căzuse la datorie
Poezie by Cristian Liviu Burada () [Corola-journal/Imaginative/3601_a_4926]
-
cer cercuri albe tremurânde Care mai apoi la câteva secunde se transformau În inimi de abur albe încremenite Erau semnele de prețuire din partea aviatorilor vii Pentru aviatorul mort Atât mai puteau să facă pentru el aviatorii Atunci ea m-a sărutat apăsat pe gură - buzele-mi sângerează și acum Nu înțelesesem mare lucru din câte se întâmplaseră mai înainte Dar cât de mult l-a iubit cât de mult îl iubea cât de mult îi va lipsi Atunci am simțit într-
Poezie by Cristian Liviu Burada () [Corola-journal/Imaginative/3601_a_4926]
-
nu există Cu-adevărat Numai ceea ce nu este Poate cu-adevărat să fie Nou. *** Suntem atât de apropiați Încât nici nu mai contează Că nu suntem împreună Atât de mult ne iubim Încât nici nu mai contează Că nu ne sărutăm Am citit atât de mult Încât noi înșine suntem Citiți de alții Dar niște domenii Noi Și zborul liber Fără de număr Ne obligă cu-adevărat Să dăm afară frica De neodihnă. Traduceri de Adam Puslojic și Răzvan Voncu
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
mai cade Stârnind bulboane și cascade... Și munții care se îneacă De-o răzvrătită tuse seacă... Și nopțile ce se anină Cu disperare de lumină... Și lacrimile ce îngheață Ca somnul visului pe față... Și patimile iluzorii Pe care le sărută zorii... Și ochii dragi ce nu mai văd Nicio cărare îndărăt... 1985 STRIGOII Transilvanie, pământ de cer, Leagănul meu de vii și de morți, În care mă nasc și-n care pier, Cine cobește cu glasul de fier Că ți
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
a terminat Eu - alta Adolescența - o minge de ping pong între mine și București și fereastra mea de la etajul patru pe Calea Victoriei. Adolescența - o făclie stinsă, Un muc de țigară aruncat Pe asfaltul întrerupt de găuri al Bucureștiului Care îmi sărută tălpile cerșind amintiri Adolescența - o minge de ping pong Nu întotdeuna aruncată înapoi. În întâmpinarea cuvintelor mele când devin carnivore, când își cer uncia lor de carne Dar unde, în care cute ale memoriei se ascunde el Milionul de lucruri
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
la noi fără să ne vadă căci în ochii ei cândva luminoși joacă acum umbrele unei indicibile melancolii o boabă de lacrimă a căzut pe dale xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a ațipit în fața ochilor tăi îi poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele îndoite și genunchii îndoiți îi poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
joacă acum umbrele unei indicibile melancolii o boabă de lacrimă a căzut pe dale xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a ațipit în fața ochilor tăi îi poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele îndoite și genunchii îndoiți îi poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele îndoite și genunchii îndoiți îi poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce și degetele de la picioare i le poți săruta vorbește-i dansează cântă-i poate așa numai așa uita-vei spaima
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
poți mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce și degetele de la picioare i le poți săruta vorbește-i dansează cântă-i poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
mângâia vorbește cântă dansează poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce și degetele de la picioare i le poți săruta vorbește-i dansează cântă-i poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul se trezește în fața ochilor tăi sărută-i zâmbetul care-i dezvelește gingiile rozalii și pernuțele obrajilor i le poți săruta sărută-i degetele de pianistă precoce și degetele de la picioare i le poți săruta vorbește-i dansează cântă-i poate așa numai așa uita-vei spaima de moarte
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
Eugen Suciu Eram în relații bune de ziua mea o țigară de ziua lui o țigară negru pufos cu ochii verzi mustăți de husar răsucite pe deget și-a-nvechit gheara în așternutul meu îl sărutam pe coaste când își muta inima de pe stânga pe dreapta și cu un grăunte din somnul lui învelea luminile din stația de tramvai ca să nu-mi bată în ochi sunt prea multe emoții pe centimetru pătrat pe mine nu mă
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
Tocmai sfârșisem de pregătit ediția... Inventa. L-am condus până acasă, pe Academiei. Lângă trepte, s-a făcut nevăzut. ÎN PARCUL CIȘMIGIU Aici, să mă închin. Unei flori de nufăr. Dar în oglinda apei e privirea unei fete. Eu o sărut și murim de râs; e frumoasă, și n-o mai văd niciodată. Sau altfel: mă ocolește, pe podu-arcuit, e toamnă, și-mbătrânește și ea, pe-o bancă. Să mă închin, lunii, din lunetă. DÂMBOVIȚA Nici vorbă, de-un raid pe
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
fiecare zi tinerețea mea tu unde ești? poți să te-ndrăgostești de mii de ori. mi-ați legat de suflet tinicheaua vai, lume...eram tânăr ca un mânz sfintelor tradiții românești. iar voi m-ademeneați prin văi cu ierbi vă sărut și eu ca Valentinul SOL DE DOR și noaptea, dimineața sau la prânz cu iubirea un stigmat pe bot. vine Sfântul-Valentin mă bronconeam cu cei mai tineri cerbi. doar tabacul prost și numai vinul ca un făt-frumos călare aflasem ce
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
un ditamai burtoiul galben-auriu și doi ochi roșii, cît farurile de la mașină, domnul Dino se plimbă agale pe aleile dintre blocuri, fredonînd: „Via-țaa e fru-moa-săă/ Lega-tăă cu a-țăă/ Cine stăă a-ca-săă/ Nu mer-gee la pia-țăă.". Și salută, ceremonios, pe toată lumea: „Sărut mîinile, distinsă doamnă!", „Respectele mele, domnule!", „Salve, barosane!", „Ciao, bellissima!"... Din cînd în cînd, se oprește și culege cîteva crenguțe cu bobițe albe din gardurile verzi, pe care le oferă cucoanelor care se-ntorc de la cumpărături, șoptindu-le languros: „Modest
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
a început să-mi crească o crustă și lumea aceea cu seri mărunte tangouri uitate atingeri sfârșite în ... Atunci a spart un craniu în asfalt un craniu de copil vopsit în culorile apusului a pășit peste el și m-a sărutat. Nu simt niciun gust de sânge mi-a zis cu vorbele rujate că în altă seara când într-o baltă de sânge-am dansat. Orașul a devenit o mâzgălitura o pisică mi-a fugit din umbră și din galop a
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]