84 matches
-
Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Tomis”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Flacăra” ș.a. De sub tipar ies volumele Versuri (1971; reeditare a celui din 1966, completat cu ciclul Vineri), Poeme (1974, în colecția „Cele mai frumoase poezii”) și Un dor fără sațiu (1976), conținând creațiile noi. Poetul se stinge din viață în urma unui stop cardiac. Până în 1936, în activitatea lui B. ponderea cea mai importantă o are publicistica. Aceasta, fie că se ocupă de film și de slujitorii săi, fie de literatură
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
valorile plastice și muzicale, cizelând câteodată adevărate secvențe de poezie „pură” (Trif nebun). Împreună, „documentele” și „comentariile” deschid o fereastră spre o psihe perfect individualizată, ce trăiește cu maximă intensitate tragismul condiției umane. Eul liric se autoportretizează prin „dorul fără sațiu”, nestinsul alean și visarea „unei planete pierdute”, prin stări contemplative deci, dar și prin „nepace”, prin febrilă căutare, o ascensiune eșuată și reluată sisific. Chinul și absența lui se succed cu repeziciune, coexistă sau, atingând apogeul, iau fiecare atributele celuilalt
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
mai ales, mierla, interlocutor gracil, muză, dar și autor fictiv, pe seama căruia se pun multe „istorii”. Aceste făpturi par mai puțin participanți la un rit sacrificial, cât purtători ai unui mesaj oracular. Titlul ultimei cărți de versuri, Un dor fără sațiu, reluat de la poemul ce deschidea Pe-o gură de rai, ar putea sugera o revenire la gama trăirilor de acolo. În fapt, dominantă rămâne pătimirea cauzată de finitudinea ființei umane caracterizate de insațiabilitate existențială, fiind utilizate unele modalități vechi, duse
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
MANOLESCU SCRIERI: Întunecatul April, București, 1937; Trântorul, București, 1938; ed. îngr. și pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1967; Pe-o gură de rai, București, 1943; Poezii, pref. Petru Comarnescu, București, 1966; Versuri, București, 1971; Poeme, București, 1974; Un dor fără sațiu, București, 1976; ed. 2, București, 1978; Poezii, I-II, îngr. Aurelia Batali, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1979; Scrieri, vol. I-II, îngr. Ioana Diaconescu, pref. Al. Piru, București, 1980, vol. III, îngr. și pref. Doina Uricariu, București, 1987; Un dor
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
1976; ed. 2, București, 1978; Poezii, I-II, îngr. Aurelia Batali, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1979; Scrieri, vol. I-II, îngr. Ioana Diaconescu, pref. Al. Piru, București, 1980, vol. III, îngr. și pref. Doina Uricariu, București, 1987; Un dor fără sațiu, îngr. și postfață Doina Uricariu, București, 1991; Trântorul, îngr. Ileana Mălăncioiu, București, 1993. Repere bibliografice: Ionescu, Război, I, 251-254, II, 119-120; Streinu, Pagini, I, 99-108, II, 148-155; Călinescu, Ulysse, 340-344; Cioculescu, Aspecte, 199-203; Sebastian, Eseuri, 267-270; Constantinescu, Scrieri, I, 353-363
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
mai departe de ieri ne uitam pe discursul ținut de ambasadorul Michael Guest la Universitatea din Arad, În luna martie 2004. Calitatea conducerii politice, spunea el, este extrem de importantă, alături de voința politică, lucru pe care noi l-am repetat până la sațiu În cărțile de convorbiri: voința politică este cheia succesului tranziției. Nu Îl citez des pe Václav Klaus, actualul președinte al Republicii Cehe și fost prim-ministru de orientare neoliberală... Mircea Mihăieș: Nu este neapărat eroul nostru favorit, după cum ziceam! Vladimir
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
care mă aflu. Eu aș vrea să scap cât se poate de curând și să mă întorc în țară, să mă satur de mămăliga strămoșească, căci aici, de când mă aflu, n-am avut niciodată fericirea de-a mânca măcar până la sațiu. Foamea și demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece nenorocitul tău amic M. Eminescu Adresa mea e: Michael Eminescu Ober-Doebling bei Wien. Hirschengasse No. 71. Privatheilanstalt. 189 [TITU MAIORESCU] Stimabile Domnule Maiorescu, Astăzi, ieșind din casa de sănătate
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ravagiile repezi ale tuberculozei. De acel studiu se ocupa el însuși cu aviditate. 167 Ada, în schimb, cunoscuse sportul căsătoriei ca și pe celelalte sporturi, fără să obosească. Descoperise însă curând că-i convine moda aristocratică a camerelor separate, din sațiu, desigur, mai mult decât din snobism. Singur în patul său, Maxențiu, cu egoismul de bolnav, era mulțumit - dar cu același egoism îi era frică de singurătate. Frică do un spectru pe care oglinda i-1 desprindea în fiecare zi mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Alecu are firea unui risipitor. El cheltuiește la Întîmplare bunurile spirituale adunate de părinte, nu ține nici o contabilitate, trece din aventură În aventură, imprudent și avid de plăceri. Scrisul nu-l preocupă, grija lui cea mare este să trăiască „fără sațiu”. Moare În condiții misterioase, la 30 de ani, ucis probabil de oamenii lui Moruzi din motive sentimentale.* Toți Văcăreștii au asemenea Încurcături. Însă În poezie nu răzbate nimic din tragedia teribilă a familiei. Poezia este, aproape În exclusivitate, un discurs
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Aleg la Întîmplare cîteva versuri: „MÎndrie, primejduială, Frică, temere, necaz, Vreme, lipsă, osteneală, Împotrivă-i n-au obraz” sau În altă parte: „Satiri, Fauni și Menade, Pan, Silvan, Hamadriade, Poeți, Eroi, Zâne, Zei...” Se manifestă și la Iancu lipsa de sațiu a familiei, dar nu Într-o singură direcție, nu În interiorul unei pasiuni unice. Erosul ascunde la el o voință impresionantă de cuprindere În orizontal, o poftă uriașă de a aduna elemente din planuri diferite. Iancu este un poet al juxtapunerii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pragul de sus al stărilor, condiția maximă de existență a obiectelor. Dar acest prea nu sugerează, oare, și o depășire a suportabilului, un sublim pe punctul de a deveni contrariul lui? Nu, Heliade nu presimte această primejdie. El n-are sațiu de superlative, Îi plac deschiderile mari, privirile sale au mereu bătaie lungă, tristețile lui sînt atît de puternice incit devin forțele unei aventuri grandioase. Umilința care apare uneori În poeme nu-i, În fapt, decît pauza (o mică pauză) a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tenebros și un portret pe măsura lui: satanicul hoț Grui-SÎnger. Stăpîn peste Codrul-Fără-Viață - regat al crimei și al nopții - Grui este un monstru ieșit din unirea puterilor infernale: „Soția lui e groaza și noaptea-a lui complice! Ca tigru fără sațiu, sub un stejar la pîndă, El face zi și noapte o crîncenă izbîndă, Găsind În agonie un vaiet care-i place Ș-o viață desfrînată În morțile ce face. Monstru cumplit cu fața ca sufletu-i de slută, În trame
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
generală, bacoviană, iubirea însăși se pierde în acest haos al pierderii de sine, abia mai putând salva ultimele resturi: "Tu treci prin ceață/ Și eu știu că treci,/ Și e destul ca norii/ Să nu-mi pară reci/ Sicrie fără sațiu/ Umflându-se să-ncapă/ Întreaga omenire/ În pulberea de apă,/ inconsistent și acru/ Dospindu-se-n văzduh./ Tu treci prin ceață:/ Clar și-nalt, un duh/ Ordonator de sensuri,/ Scoțând din moarte lume/ Ce tremură uimite/ Pe când ușori le-ndrumi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cartea-floare și așezând-o în fața cititorului, oferă prilejul acestui banchet senzorialo-sapiențial ce surprinde ritualul apropierii și aproprierii cuvântului scris prin concertarea simbolică a mirosului " și mirosiți întru ia mirezma ceriului", gustului "și cu aceia îndulciți sufletele voastre cu dulciața fără sațiu", văzului "și cu vedéria frămseției, veseliți ochii cei înțelegători". Lectura, însă, cum era de așteptat, mizează pe o sublimare a simțurilor, prin receptarea lor prin excelență în cheie spirituală, ca oferind acces la esență, pentru că "ochii cei înțelegători" au ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
plângă și nu poate dormi, frământându-se, aducându-și aminte, perindându-și în gând scene de luptă, cu Patrocles alături, călătorii pe marea zbuciumată. Se scoală și rătăcește pe țărm, până târziu, în zori. Apoi se duce să insulte, fără sațiu, leșul lui Hector, dând iubirii gesturile urii. Ultima înfățișare a lui Ahile în poem se află în marea scenă de noapte cu Priam, pe care am înfățișat-o. Când așază leșul lui Hector în car, îi cere lui Patrocles iertare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
plângă și nu poate dormi, frământându-se, aducându-și aminte, perindându-și în gând scene de luptă, cu Patrocles alături, călătorii pe marea zbuciumată. Se scoală și rătăcește pe țărm, până târziu, în zori. Apoi se duce să insulte, fără sațiu, leșul lui Hector, dând iubirii gesturile urii. Ultima înfățișare a lui Ahile în poem se află în marea scenă de noapte cu Priam, pe care am înfățișat-o. Când așază leșul lui Hector în car, îi cere lui Patrocles iertare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomați de mahala, de vânători de slujbe și de mici gheșeftari: avocăței lătrători, samsarași dibaci, toate lichelele și drojdiile sociale, tinzând să suie cât mai sus, distincție fară merit, avere fără muncă, pofte fără sațiu roade minunate ale unei școli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile și toate nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fără naivitate, răi fără bărbăție, urmând meritul și talentul deosebit ca pe niste vrăjmași de moarte.[...] Iată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
2, Editura Universitară, București, 2010. 8 Cornel Regman insistă asupra incisivitătii verbului caragialian, analizând violența, tonul pamfletar și batjocura tăioasa din bucăti precum 1907. Din primavară până-n toamnă, Caradàle și Budalàle, Toxin și toxice, Cerințe absurde, O lichea, Energie și sațiu, Monumentele lui Brătianu, Dim. A. Sturdza (Cornel Regman, Caragiale pamfletar și parodist în Selecție din selecție, Editura Eminescu, 1972, pp. 36-47). 9 I. L. Caragiale, Opere, III, Publicistică, ed. cit. p. 628. 10 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
strada Carol, colț cu strada Olari, unde starea amărâtă a casei răspundea aceleia proprii. Mai curios încă, instalat, în fine, într-un luxos apartament în centrul Capitalei, ducea dorul casei de mahala, cu leandri și lămâi pe prispă, cu liniște, sațiu. Semn că soarta nu-i hărăzise darul de a se bucura de viață așa cum decurgea, că o adâncă nemulțumire mocnea în însăși alcătuirea insului. Moștenită, dar în altă gamă, de la detestatul părinte. Alegerea de primar a fost unul din jocurile
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
materiale chiar. Diferiți mari oameni de stat cari-și fac din șiretlic și neadevăr o virtute, apoi o organizație întreagă bazată pe minciună că poporul e cult și bogat, pe când în realitate era incult și sărac, o generație prezumpțioasă, fără sațiu și imorală de advocați la cari mintea e înlocuită prin viclenie, a căror meserie consistă în a corumpe {EminescuOpX 409} caracterele prin amăgire, a face din negru alb, din alb negru, o lipsă totală de judecată pentru orice formă de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mirare ca ministrul care luase inițiativa proclamării regatului să abdice de la cârmă tocmai pentru timpul festivităților încoronării, deși medalia comemorativă a acestor serbări, bătută de mai nainte, cuprinde numele său ca ministru-prezident. Daca motivul retragerii ar fi fost osteneala sau sațiul de afaceri desigur că regele i-ar fi acordat un congediu nelimitat, fără ca să fie nevoie de demisia sa și a cabinetului întreg. Alte cauze secundare, mici neînțelegeri cu diferitele categorii de patrioți de meserie, n-au avut pîn-acum, după cât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca pe o posibilitate unică, oferită de Dumnezeu, pentru a realiza stadii de înălțare și stăpânire a spiritului asupra materiei, toată existența ta va fi chinuită de gândul că vei muri dacă nu vei mânca sau dacă mâncarea nu satisface sațiul. Devii robul dorinței. Dumnezeul tău va fi acest idol, care crezi că nu împlinește numai nevoia biologică, ci chiar te salvează. Ca și cum cei sătui ar fi nemuritori. După 40 de zile de post zi și noapte, Iisus a flămânzit. Lipsa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Hristos în Sfânta Sa Biserică, studiu, meditație și permanentă ascultare de ierarhia harică și altele de felul acesta, ceea ce cere un efort permanent al apropierii de modelul Hristos cu intenția desăvârșirii. Pentru dumneavoatră viața se reduce la confortul zilnic, la sațiul pântecului și la distracție. Dar neamul românesc n-a trăit și n-a rezistat pe pământ prin huzur și indiferență atâtea veacuri de urgie, ci prin credință. Cel Care l-a așezat aici, îl va și apăra împotriva lăcomiei celor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nicicum să-și uite iubirea ("Ea s-a dus. Dar el rămas-a / în adânc rănit de dânsă"); era o boală care-l mistuia, o chemare de sirenă căreia i se abandona scufundându-se, cu voluptate, într-un dor fără de sațiu. Mereu. Astăzi, Profesorul s-a cuibărit cuminte, asemeni Poetului în vis, pe șoldul ei scăldat de respirația ritmică a Mării Negre ("totuși valul nu se taie/cercuind apa bălaie"), sclipind cețos, dar trainic, ca în poveste, în amintirea noastră". 10 iunie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., pp. 158, 212. Deseori e o viziune-vedenie, așa cum apare în Vedeniile pădurarului (vol. Întunecatul April, 1937), în Dulciule, ascunsule (vol. Pe-o gură de rai) sau în Pădurencele (vol. Un dor fără sațiu, 1976-1978), în op. cit., pp. 43, 130, 352. Viziune-vedenie care apare cu "ireala-i poveste" (Monos) sau în "extraordinara puritate" a muzicii astrelor și a frumuseții (Iberia), înfățișând "Utopia și alte himerice" (Egalii cu zero), vol. Un dor fără sațiu, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]