192 matches
-
întreaga zonă a Văii Gurghiului este colectată de apele Gurghiului. De sub masivul Bătrâna izvorăsc pâraiele Lăpușna și Creanga Albă, iar Frățileasa, Găinușa, Tătarca și Drăgușa lasă să iasă pline de energie toți afluenții Secuieului care-și au obârșia sub Vârful Saca Mare și care dirijează drumul tuturor suratelor lui, aducându-i și vărsându-i în Valea Lăpușnei; care împreună cu Gâtea și Meșterița pe dreapta, Sebeșul pe stânga, croiesc frumosul drum și dau naștere Văii Gurghiului care adună: Pârâul Nergu, Fâncel, Fătăciunița
Ibănești, Mureș () [Corola-website/Science/300583_a_301912]
-
datornicul; 5. tot nutrețul trebuitor în timp de o lună pentru hrană animalelor ce nu s-au urmărit; 6. uneltele lucrătorilor și meșterilor; 7. mașinile în lucrare și instrumentele trebuincioase pentru exploatarea unei fabrici sau industrii; 8. carul sau căruță, sacaua și alte asemenea unelte de muncă; 9. stupii cu miere, gândacii de mătase, frunzele de duzi, pe timpul creșterii lor; 10. instrumentele sau cărțile trebuincioase pentru știința, arta sau profesia ce practică sau exercita datornicul." Articolul 408 *) Art. 408 a fost
EUR-Lex () [Corola-website/Law/150706_a_152035]
-
tip botanic), situată în județul Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Rodna, satul Valea Vinului. Rezervația naturală aflată în Munții Rodnei, are o suprafață de 5 ha, și reprezintă o poiană cu narcise ("Narcissus angustifolius") pe versantul estic al muntelui Saca, la o altitudine de 1600 m, într-o asociație dominată de Barba ursului. Pe muntele Saca, din masivul cristalin al Rodnei, se poate ajunge plecând din localitatea Valea Vinului, situat la 8 km de Rodna Veche. Din Valea Vinului pleacă
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca () [Corola-website/Science/311374_a_312703]
-
naturală aflată în Munții Rodnei, are o suprafață de 5 ha, și reprezintă o poiană cu narcise ("Narcissus angustifolius") pe versantul estic al muntelui Saca, la o altitudine de 1600 m, într-o asociație dominată de Barba ursului. Pe muntele Saca, din masivul cristalin al Rodnei, se poate ajunge plecând din localitatea Valea Vinului, situat la 8 km de Rodna Veche. Din Valea Vinului pleacă către muntele Saca două poteci mai bune: prima urcă spre vest spre Dealul Popii iar a
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca () [Corola-website/Science/311374_a_312703]
-
altitudine de 1600 m, într-o asociație dominată de Barba ursului. Pe muntele Saca, din masivul cristalin al Rodnei, se poate ajunge plecând din localitatea Valea Vinului, situat la 8 km de Rodna Veche. Din Valea Vinului pleacă către muntele Saca două poteci mai bune: prima urcă spre vest spre Dealul Popii iar a doua urmărește Valea Secii și apoi urcă pe versantul sudic al Dealului Popii. Drumul până la vârful Saca durează 3 ore din Valea Vinului. La 7 km de
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca () [Corola-website/Science/311374_a_312703]
-
km de Rodna Veche. Din Valea Vinului pleacă către muntele Saca două poteci mai bune: prima urcă spre vest spre Dealul Popii iar a doua urmărește Valea Secii și apoi urcă pe versantul sudic al Dealului Popii. Drumul până la vârful Saca durează 3 ore din Valea Vinului. La 7 km de localitatea Valea Vinului, pe vârful Saca, se află o poiană mare cu narcise, situată la altitudinea cea mai mare din țară (1600 m). Alături de narcise ("Narcissus angustifolius f.stellaris") întâlnim
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca () [Corola-website/Science/311374_a_312703]
-
urcă spre vest spre Dealul Popii iar a doua urmărește Valea Secii și apoi urcă pe versantul sudic al Dealului Popii. Drumul până la vârful Saca durează 3 ore din Valea Vinului. La 7 km de localitatea Valea Vinului, pe vârful Saca, se află o poiană mare cu narcise, situată la altitudinea cea mai mare din țară (1600 m). Alături de narcise ("Narcissus angustifolius f.stellaris") întâlnim Opaița multicoloră ("Lychnis nivalis"), Crucea Pământului ("Heracleum Carpaticum") și alte specii rare.
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca () [Corola-website/Science/311374_a_312703]
-
se află în localitatea omonimă din județul Bihor. Biserica a fost ridicată probabil în secolul 17 sau 18 și conform tradiției, a fost adusă din satul vecin Saca în 1818. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Într-un document de la 1756 se arată că la Belejeni nu exista biserică, satul fiind filie la parohia Șebiș. Nici în anul 1773, cu toate că satul număra
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
LMI: . Într-un document de la 1756 se arată că la Belejeni nu exista biserică, satul fiind filie la parohia Șebiș. Nici în anul 1773, cu toate că satul număra 43 de familii, nu exista biserică în localitate. În anul 1818, locuitorii satului Saca se hotărăsc să vândă biserica veche, ce nu mai corespundea numărului de locuitori din sat și să construiască alta nouă și mai mare în locul ei. Se ajunge astfel la cumpărarea bisericii din Saca de către cei din Belejeni. Strămutarea lăcașului este
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
în localitate. În anul 1818, locuitorii satului Saca se hotărăsc să vândă biserica veche, ce nu mai corespundea numărului de locuitori din sat și să construiască alta nouă și mai mare în locul ei. Se ajunge astfel la cumpărarea bisericii din Saca de către cei din Belejeni. Strămutarea lăcașului este consemnată pe un Minologhion. Bogdan Simion din Belejeni scrie că biserica satului „s-au făcutu Bogdan Ioan cu feciorii Bodan Luca și Bogdan Costu și Bogdan ...” Construcția respectivă a rămas cu bârnele aparente
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
pe un dâmb, în planul secundar putându-se vedea aliniate corturile de campanie, precum și grupurile de oșteni din jurul acestora așezați pe lângă cazanele de bucătărie îngropate într-un mal sau lângă ciuberele cu apă potabilă. Primul plan este luat de o saca dejugată cu cruce roșie lângă care se găsesc un grup de cai văzuți din spate. Unul dintre ei este potcovit de un soldat. Din partea dreaptă sosește un convoi de furgoane care este precedat de către un ofițer care călărește un cal
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
de loc din Târzia și plopii Băii “. Despre satul Târzia mai găsim mențiuni în documentele de la sfârșitul secolului al XVIII-lea , între anii 1795-1800, când domnul mută țăranii din calea Mănăstirii Râșca oferindu-le niște moșii pentru hrană, printre care Saca și Târzia . În anul 1894 satul Târzia avea 65 de case, 66 de familii și 289 locuitori, din care 145 bărbați, 144 femei, 8 evrei și 70 de contribuabili. Atunci vatra satului ocupa circa 10 ha. La 1864 au fost
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
urbană și i se schimbă numele în "Carmen Sylva". Din 1948, stațiunea s-a numit "Vasile Roaită", iar din 1962 numele i s-a schimbat în "Eforie Sud". Apa potabilă a rămas o problemă grea pentru localnici, fiind adusă cu sacaua de la Tuzla sau Cainaci. în 1955 se începe canalizarea orașului. Iluminatul electric a pornit cu o mică și costisitoare uzină electrică în 1930, apoi în 1933 a fost construită linia electrică aeriană Constanța-Carmen Sylva, prin care s-a adus curentul
Eforie Sud, Constanța () [Corola-website/Science/301139_a_302468]
-
m) a cărui contur poate fi admirat în întregime din depresiunea Vălenii de Mureș. Munții Gurghiului pe teritoriului județului se întind de la defileul Mureșului până la partea nordică a Munților Harghitei până la aliniamnetuyl descris de vârfurile Bătrâna, Crucii, Tătarea , Fâncelu și Saca. Masivul este brăzdat de mici defilee create în urma eroziunii de către râurile care traversează masivul. Defileul Mureșului se întinde între Toplița și Deda este lung de 35 km, fiind săpat de râul Mureș în catena formată de munții Călimani și Harghita
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
de cale ferată 307 Blaj-Târnăveni-Praid. Se învecinează la nord cu dealul Cireșelu de 912 m, la est cu dealul Stejaru de 649 m, la nord-est cu dealul Becheci sau Bicheș de 1080 m, iar la nord-est cu Masivul Gurghiu, vârful Saca de 1777 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Sovata. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Resursele de sare
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
de bază de tratament proprie, vile, hanuri, moteluri și cabane). Posibilitățile de recreere și de practicare a sportului sunt de asemenea numeroase (un club cu sala pentru jocuri mecanice, sala de lectura, cinematograf, bazine acoperite, discoteci, popicărie, excursii la Dealul Saca și la Vârful Cireșelu etc.). „Du-mă, mamă, la Sovata, să-l cunosc și eu pe tata!”, „Sovata, unde face Nicu armata” sau „Sovata, unde-i fericită fata”, sunt doar câteva vorbe din popor cu subînțeles care fac referire la
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
În se află mai multe arii naturale de un deosebit interes științific, geologic, peisagistic, floristic, faunistic și speologic, dintre care: Pietrosu Mare (rezervație naturală inclusă în programul mondial al UNESCO - „Omul și biosfera”), Piatra Rea, Poiana cu narcise de pe Masivul Saca, Peștera din Valea Cobășelului, Ineu - Lala, Peștera Izvorul Tăușoarelor, Izvorul Bătrâna, Izvoarele Mihăiesei, Peștera și izbucul Izvorul Albastru al Izei. Munții Rodnei prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
lui Alexandru Bărcăcilă, este înființat "Muzeul Istoric al Liceului Traian", care ulterior va deveni Muzeul Regiunii "Porților de Fier". O problemă deosebită pentru municipalitatea severineană a fost alimentarea cu apa potabilă a orașului. Pănâ în 1905 apa era transportată cu sacalele din fântânile orașului, apoi de la puțurile forate în Piața "Radu Negru", puțuri alimentate cu motoare acționate eolian. În 1906, orașul numără 3.119 case, 62 de străzi și o populație de 23.769 locuitori. Vila "Evelyn", în stil elvețian (distrusă
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
cu hramul „Sf. Gheorghe” se află în localitatea Saca din județul Bihor. Ea a fost ridicată în jurul anului 1724 în satul Nimăiești și este semnată de meșterul Lupu, cel care a ridicat și biserica de lemn din Talpe câțiva ani mai târziu. La fel ca și cea din Talpe
Biserica de lemn din Saca () [Corola-website/Science/317202_a_318531]
-
prin motivele astrelor cerești sculptate în relief pe portale și în grinzile de sub bolta navei. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . O biserică de lemn mai veche, acoperită cu șindrilă, a fost menționată în Saca în anii 1724-1725. Aceea a fost donată credincioșilor din Belejeni în anul 1818, unde se mai păstrează și astăzi. Tradiția spune că biserica de lemn actuală a fost adusă din satul Nimăiești, Momentul aducerii ei în Saca poate fi aproximativ
Biserica de lemn din Saca () [Corola-website/Science/317202_a_318531]
-
fost menționată în Saca în anii 1724-1725. Aceea a fost donată credincioșilor din Belejeni în anul 1818, unde se mai păstrează și astăzi. Tradiția spune că biserica de lemn actuală a fost adusă din satul Nimăiești, Momentul aducerii ei în Saca poate fi aproximativ stabilit după 1806, când locuitorii din Nimăești cereau lemn să-și construiască o biserică nouă, și înainte de 1818, când cea veche a fost mutată în Belejeni. Începutul acestei biserici este fixat de o pisanie pe peretele exterior
Biserica de lemn din Saca () [Corola-website/Science/317202_a_318531]
-
2303 m), prin Muntele Bătrână (1710 m). Cele mai înalte culmi sunt: Muncelul (1606 m), Piciorul Negru (1367 m), Măgura (1195 m), Dealul Hoitu (1175 m), Vârful Văraticilor (1062 m), Vârful Chicerii (1056 m), Vârful Plopilor (1004 m), Vârful Valea Saca (1002 m), Vârful Trestii (992 m), Vârful Cinii (895 m), Zăpodiile Mici (758 m), Dealul Staniște (711 m)) și altele mai mici. O enumerare a dealurilor și văilor Comunei Telciu se găsește în cartea lui Simion Retegan, „Satele năsăudene la mijlocul
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
Oprisasca cu Fata și Dosu. 16. Ridu Secătura lui Traian, cu: Preluca Ursului, Dialu Bătrân, Valia, Fata și Dosu Văii Seci, Șesurile, Stana Lucoaie, Izvorul Barlii. 17. Ridu Rebra: Sforacele, Isvoru Negrii cu Picioru, Isvoru Alecsii, Rebrisoara cea Mică și Saca (acestea sunt două parae de munte care curg în apă Rebra). 18. Ridu Musinoaele: Picioru Negru, Picioru Casoaei*, Lunca și Dosu Luncii cu Frasini. 19. Ridu Buscatul, cu Fața și Dosu; Văratecele din care curge Valia Buscatului ce intră în
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
300 metri adâncime. S-a reușit totuși captarea câtorva izvoare de coastă la circa 1 km de mănăstire, dar din lipsă de fonduri nu s-a reușit să se facă aducțiunea apei până sus, în prezent apa fiind adusă cu "sacaua" de la 2 km, de la cealaltă mănăstire. Hramul mănăstirii este sărbătoarea "Sf. Împărați Constantin și Elena" (21 mai), întrucât împăratul bizantin Constantin cel Mare este cel care a legiferat Duminica ca zi de odihnă prin Edictul de la Milan (313), iar Ștefan
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
varsă în râul Cogâlnic, în apropierea orașului Arciz. El are un debit foarte mic, iar în verile mai secetoase poate chiar seca pe unele segmente. Apele sale sunt folosite în irigații. Principalul afluent se află pe partea dreaptă și anume: Saca (cu o lungime de 52 km și punctul de vărsare în apropiere de satul Cleastitz). Râul Ceaga traversează următoarele localități: Surchiceni, Baimaclia, Taraclia, Ceaga, Sărățica, Gheorghieni-Vechi, Gura-Văilor, Răileni, Evghenița, Cleastitz, Luxemburg, Peremoga, Cogălniceanu, Fridenstal și Arciz. În anul 1960, pe
Râul Ceaga () [Corola-website/Science/318445_a_319774]