157 matches
-
De musica se poate citi în excelenta ediție a lui G. Marzi în Colecția de Clasici ai Filozofiei Creștine întocmită de Gallarate, Sansoni, Florența, 1969. Studii: despre De magistro a se vedea Lectio Augustini, Augustinus, Città Nuova, Roma, 1993. 4. Sacerdoțiul Această intensă activitate, asociată cu o viață de abstinență riguroasă, a cărei esență era studiul și lipsa problemelor pastorale, a fost întreruptă pe neașteptate de primirea hirotonisirii preoților. Aceasta a avut loc ca urmare a unei proceduri care nouă ni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Biblia e storia nel cristianesimo latino, Borla, Roma, 1988 (secțiunea dedicată lui Augustin este scrisă de A. Pollastri). Despre credință și intelect: A. Mandouze, L’aventure..., cit.; E. Gilson, Introduzione allo studio din Sant’Agostino, cit. 5. Operele din perioada sacerdoțiului Activitatea literară a lui Augustin, concentrată acum asupra funcției sale sacerdotale, se orientează din nou către polemica împotriva vechilor tovarăși de credință maniheistă, acum demascați: Cît este de folositor să crezi (De utilitate credendi); Cele două suflete, contra maniheilor (De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trebuie să-l ridice la porunca lui Dumnezeu (Ieș. 20, 24-25), ca și chivotul înțelegerii, jertfelnicul, sfeșnicul cu șapte brațe, altarul tămîierii, Aaron însuși; cortul unde e ținut chivotul este simbolul Bisericii; toate odoarele sfinte sînt interpretate astfel (IX-X). Și sacerdoțiul din Vechiul Testament este un simbol al lui Cristos, care face sacrificiul absolut (XI-XIII). Preceptele privind puritatea trebuie legate de absența păcatului, care trebuie să fie marca distinctivă a credincioșilor, purificați de Cristos (XIV-XVI). Cartea XVII e consacrată semnificației sărbătorilor, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să fie Logos; concepția sa ontologică despre mîntuire presupune o identitate de natură între Cristos, Dumnezeu și ființele umane. Doar această condiție îi permite Logosului să-și exercite funcția sa sacerdotală, atît de prețuită de Chiril; din perspectivă antiohiană, dimpotrivă, sacerdoțiul cade în seama ființei umane asumate de către Logos. Sigur, în raport cu forma pe care cristologia logos/sarx o avea la Apolinarie, unde Logosul, în cadrul compusului uman, exercită funcția de suflet, Chiril afirmă în mod constant că omul Isus este complet, dotat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
umilință (I, 25, 286 etc.). Isidor e foarte îngrijorat de corupția din sînul Bisericii, și din acest motiv îi atacă fără menajamente pe episcopul Eusebiu de Pelusium și pe unii dintre clericii săi, care îi determină pe ceilalți să disprețuiască sacerdoțiul (II, 52); el îl îndeamnă pe Chiril să intervină pentru a ajuta Biserica din Pelusium să iasă din starea de plîns în care se află (II, 127). Nu trebuie uitate nici scrisorile în care Isidor nu se ocupă de teologie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1990). Prezența tutelară, în filigran, este aceea a Profesorului în căutare de pilde care să aibă „puterea unei exemplarități suverane”. Om de școală, sortit unei lungi cariere de dascăl, cărturarul nutrește o neprecupețită admirație pentru „arta de catedră”, privită ca sacerdoțiu și har al oficierii. Personalitățile rostuite în sobre medalioane (Nicolae Iorga, C. Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Francisc Rainer, E. Lovinescu, Nicolae Cartojan, Tudor Vianu, Al. Claudian, Alice Voinescu, Nicolae Bagdasar ș.a.) se proiectează, conform didacticismului asumat al suvenirelor, în luminoase „modele
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
prognosticul bolii sale. Psihologia medicului După P. Le Gendre „Medicina este ansamblul de noțiuni relative la cunoașterea bolilor, a mijloacelor de a le preveni și de a le trata”. Dar medicina, ca profesiune, nu exclude nici știința, nici arta nici sacerdoțiul. Din acest motiv, pentru a-și exercita profesiunea medicul trebuie să posede aptitudini intelectuale și morale care caracterizează deopotrivă savantul, artistul și preotul (P. Le Gendre). Rezultă de aici faptul că pentru a putea exercita profesiunea de medic sunt absolut
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
același timp, Emilian I. Constantinescu publica Anarhismul poetic), „intenționat abscons și confuz”, „bâlbâială” și „beție de cuvinte”. Salvarea ar consta într-un nou umanism întru susținerea căruia sunt citați E. R. Curtius și H. von Hofmannsthal. Poezia, concepută ca un sacerdoțiu de vreme ce își asumă o finalitate moral-spirituală, are ca obiect universul, înțeles ca lucrare a lui Dumnezeu. Drept consecință, poemele sunt grupate în cicluri cu titulatură heliadescă, vestind îmbrățișarea progresivă a totalității din perspectivă cosmic-religioasă: Pronaos, Natura, În nostalgia unui cămin
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc), iată câteva intuiții care au fecundat tacit mitologia seculară a cărturarilor noștri. Să ne aducem aminte apoi că, între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, demnitatea sacerdoțiului în satele românești a rămas neschimbată doar fiindcă preotul întrupa virtuțile „omului cu carte”. Biblia, citită în diferite limbi, era abecedarul tuturor școlarilor, din prima clasă primară până târziu, către anii de la Universitate, când, cu o enigmatică suficiență, studenții o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rolului pe care ar trebui să-l aibă religia în pedagogie și invariantele etnice în orice studiu închinat culturii în sens larg. Eseurile despre „vârste” (Adolescența. Proiecție subiectivă, 1926, Solidaritatea vârstelor și viața socială, 1926, Greșeala adulților, 1927, Bătrânețe și sacerdoțiu, 1929, Noua generație, 1936 ș.a.) învestesc acest concept cu semnificații noi, datorate unei contextualizări particulare: vârstele devin expresii ale relației cu dimensiunea metafizică, iar sinteza („solidarizarea”) lor poate să ducă la armonia socială. Eseistul nu ezită să confere „realității metafizice
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
O apucă strâns din nou ca s-o echilibreze. Tare mai e neîndemânatică! Și înceată la minte. Zgomotele din jurul altarului îi atrag din nou atenția. Cu cât bănet o fi cumpărat parvenitul privilegiul ca fiică-sa să fie destinată acestui sacerdoțiu? Căci viața lor, a slujitoarelor Vestei, este într-adevăr plină de măreție și distincții. Persoana fiecăreia dintre ele, fie novice, preoteasă, ori profesoară, este sacrosanctă. Se bucură de respectul poporului și al celor mai înalte autorități. Au tot felul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de slăbiciune fizică - poate chiar și mintală - s-a lăsat luată de val. De obicei, se autodisciplinează. Dar uite că acum nu poate. Creierul refuză să se supună glasului rațiunii. Rumegă întruna aceeași idee. Până la urmă, e normal ca și sacerdoțiul să îmbrace în anumite privințe aspectul unei magistraturi, își zice contrariată. Având creanțe patrimoniale pe pământ, zeii statului se pot confrunta cu probleme juridice. Cineva trebuie să controleze și să centralizeze tot ce are legătură cu ei. Acesta este rolul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Marelui Pon tif. A preluat de la fostul monarh sarcina de a reprezenta divinitățile și de a judeca problemele din sfera religioasă. Pentru că și religia se bazează pe reguli și dispoziții. Altminteri ar fi haos. Ce sunt preoții altceva decât funcționarii sacerdoțiului? Este deci nevoie de o autoritate care să-i numească... — Ai fost cumva emancipată? o aduce cu bruschețe la realitate glasul sonor al principelui. — Tatăl tău a fost cumva emancipat? se înalță o altă voce, mult mai tânără. Cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cât și flaminii însărcinați cu slujba unui singur zeu, pontificii și augurii, sunt cu totul în puterea principelui. Dreptul pontifical îi îngăduie să-și exercite asupra lor puterea paternă, în numele zeilor. — Ai mai avut cumva vreo soră aleasă pentru acest sacerdoțiu? răsună iarăși glasul Marelui Pontif. Asta ar scuti-o să devină la rândul ei vestală, gândește Occia. — Tatăl tău a fost flamin? se interesează și rex. Vestala Mamă plescăie nemulțumită. Ar trebui și ăștia doi să sară peste asemenea întrebări
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
piate femeile care nu se mai află nici sub puterea tatălui, nici sub cea a soțului. O aude pe Asinia rozându-și unghiile. Îi dă una peste mână. Ce naiba! Stau chiar în față. — Regele Numa, ca o cinstire adusă acestui sacerdoțiu, a hotărât ca vestalele să rămână libere. Bătrâna încuviințează. Adevăr grăiește. Acest drept al lor este prevăzut chiar în Legea celor XII Table. — Ca fecioară vestală, nu vei putea fi moștenitoarea cuiva fără testament, și nici nu vei putea lăsa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tri umfală. Agrippina nu se lasă impresionată de emoția ei. Șoptește ră gușit: Spune-mi, după semnele pe care le vezi, crezi că Germa nicus va primi de data aceasta triumful? Nu, triumful nu. Doar o statuie în for. Și sacerdoțiul de au gur. Asta a văzut cu ochii minții. Se frământă cum să-i dea vestea surorii fără s-o dezamăgească și mai rău. Biata de ea își imaginează că o amărâtă de festivitate publică îi poate influența în bine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oală plină pe jumătate cu apă. Altele, decupate după o tehnică specială, se perpelesc pe foc, înfipte în țepușe. Tiberius zâmbește furat de amintiri. În copilărie, își ajuta și el tatăl - în calitate de camillus - să oficieze acasă și în public. Chiar dacă sacerdoțiul nu este ereditar, fiii nobililor sunt pregătiți încă de mici pentru momentul când vor îndeplini funcții religioase în primele patru colegii pontificale ce le sunt deschise numai lor. Se aud frânturi de cuvinte sacre. Regele întreabă: — Ați ales...? Restul se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numărul de sclavi eliberați testamentar Legea Iunia, adoptată în anul 17 î.Hr., acorda un statut de semicetățean sclavilor eliberați neoficial Lepidus, Marcus Aemilius - consul în 46 î.Hr., formează în 43 î.Hr. primul triumvirat împreună cu Octavianus și Marcus Antonius; obține multrâvnitul sacerdoțiu de Mare Pontif în urma unor alegeri trucate și îl păstrează până la moartea sa, în 12 î.Hr. livră - unitate de greutate de aprox. ½ kg Lollius, Marcus - consul în anul 21 î.Hr.; guvernator în Galatia (dată incertă), în Macedonia (19-18 î.Hr.) și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndoială Coimbra a fermecat de le început mintea și sufletul acestui tânăr sfios și cuminte, iar liniștea savantă a Cetății Universitare i-a apărut - de îndată ce a trecut de Porto Ferrea - drept singura care îl putea consola de paradisul pierdut al sacerdoțiului în Santa Comba. Atât de mult s-a îndrăgostit Salazar de Coimbra, încît n-a mai părăsit-o de atunci, decât ca să ia în mâini destinele Portugaliei. Întâlnise aici geografia ideală pentru spiritul său meditativ și cercetător în același timp
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
educației, pregătirii morale și mentale a tineretului. Acest om care visase să fie preot în Santa Comba și devenise profesor la Coimbra pentru că se convinsese că funcția de pedagog e mai urgentă lumii moderne și tot atât de grea ca și a sacerdoțiului - avea acum putința să-și împlinească vocația de pe treapta de conducător al vieții publice. Evident, dictatura militară nu făcuse apel la el ca la un reprezentant al spiritualului - ci pur și simplu ca la un expert financiar. Dar Salazar avusese
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care și-a trăit copilăria. Puținele lui ceasuri de odihnă și le petrece la Santa Comba, între ai lui. Și e emoționant de știut că acest om, care a renunțat la singurul preț al vieții, familia, pentru că renunțase cândva la sacerdoțiu, a adoptat un copil pe care-l crește singur, găsind timp, în fiecare seară, să-l învețe să scrie și să citească. Antonio Ferro, în admirabila sa carte de convorbiri cu Salazar, ne destăinuiește că una din puținele cadre care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Și?... ― Să-mi placă, bineînțeles. Cred că i-aș fi o soție bună... ― Ce înțelegi prin bună? ― Nu mă preocupă cotidianul care ne umple viața, nu sânt geloasă și îmi repugnă aventurile extraconjugale. N-ajunge? Pentru mine căsătoria e un sacerdoțiu. ― Mă închin, domniță, în fața acestor principii sănătoase. ― De ce îmi spui domniță? ― Pentru că ― nu simți? Încep din clipa asta să-ți fac curte... Pe fața ei poposi un nou surâs. ― Ce ți-a venit? ― Nu știu... Poate că tocmai eu sânt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fericit; nu aveam decât douăzeci și opt de ani, dar mă simțeam deja mort. Victor s-a născut În decembrie; Îmi amintesc botezul lui la biserica Saint-Michel, era tulburător. „Cei botezați devin cărămizi vii pentru Înălțarea unui edificiu spiritual, pentru un sfânt sacerdoțiu”, a spus preotul. Victor era roșu și zbârcit În scutecele de dantelă albă. Era un botez colectiv, ca În Biserica primitivă, erau vreo zece familii. „Botezul ne face parte a Bisericii, spuse preotul, ne face mădulare ale trupului lui Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
exigențe spirituale și pastorale. Tot așa și cu «caritatea pastorală» ce trebuie să ocupe viața preotului diecezan: ea este însăși forma vieții sale; este răspunsul la chemarea Bisericii care l-a făcut păstor după chipul lui Cristos, nu după principiile sacerdoțiului păgân, ci așa cum trebuie să fie «preoții Noului Testament». «Carisma», pe care o simțim înăuntru și care este recunoscută de Biserică în momentul profesiunii, nu este un monument sau un muzeu în care, plictisiți, suntem obligați să muncim ca paznici
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
soporifice, el celebrează dreptul la moțăială. Pacifismul fricii declină somptuos scleroza lașității. Din ce s-a născut această dezafectare generalizată? Cum se explică extazul colectiv produs de efectele de scenă ale acestor simulacre? Care este soluția la criza coabitării dintre sacerdoțiul identității, asumat de orice conservator, și profetismul diferenței, îmbrățișat de revoluționarii cu patalama? De ce este atât de atrăgătoare celebrarea unei generozități de împrumut? Fără îndoială, am putea vorbi aici despre produsele unei gândiri obosite, credincioasă luminilor sale spectrale. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]