190 matches
-
pentru ceva (ca În cazul rugăciunii). Sacrificiultc "Sacrificiul" Practicat În toate societățile, acest ritual Își ia numele de la termenul latin sacrificium, format prin contopirea cuvintelor sacer (sfânt) și facere (a face). Cu alte cuvinte, sacrificiul este o acțiune care Îi sacralizează pe cei implicați În realizarea ei: „Sacrificiul implică Întotdeauna o consacrare. În orice sacrificiu, un obiect trece din domeniul comun În domeniul religios: el este consacrat ș...ț În sacrificiu, consacrarea iradiază dincolo de lucrul consacrat. Printre altele, ea atinge persoana
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
șarpele sau păianjenul, sau animale care, deși domestice, au o atitudine negativă față de om, precum calul și pisica. Medierea În interpretarea clasică a sacrificiului, conturată de Hubert și Mauss (1997), acest ritual produce o consacrare a umanului (profan): victima este sacralizată În gestul oferirii ei către divinitate, iar actul imolării aduce sacralizarea celor care participă la ceremonial. Conceptul de consacrare se referă la o „alterare radicală a mediului, prin stabilirea În interiorul lumii vizibile a unor forme definite, concrete, de interacțiune cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sacre. Noul construct ceremonial atrage valuri de pelerini și facilitează crearea unei mitologii bine individualizate a acelui „loc” (A. Dupront, 1987; Ph. Davis, J. Boles, 2003; J. Sumption, 1975; M.T. Swartz, 1998). Unul dintre elementele prin care un loc este sacralizat și devine obiectul unor pelerinaje este capacitatea sa oraculară. După D.E. Aune (1987, vol. XI, p. 81), termenul oracol se referă „atât la o afirmație sau un răspuns de natură divină, referitor la evenimente viitoare sau la fapte necunoscute, cât
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de patrimoniul cultural. Așa cum arată numeroase cercetări (M. Crain, 1997; R. Crumrine, A. Morinis, 1991; F. Kotsi, 1999; M. Nolan, S. Nolan, 1989; P. Post, 1996; I. Reader, T. Walter, 1993; L. Tomassi, 2002), pelerinajele care au ca obiect locurile sacralizate de religiile tradiționale au crescut În intensitate, proces facilitat de noile mijloace de transport și de fenomenul globalizării - care afectează nu numai sfera economică sau politică, ci și pe cea religioasă. Spre exemplu, anual, peste trei milioane de pelerini sosesc
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și-a consacrat întreaga operă, versurile și proza, cinstirii moților și „țării” acestora. Ceea ce se numește metaforic „universul poeziei” se circumscrie, în cazul său, în geografia Apusenilor, punctată de toponime și hidronime ca Detunata, Arieșul, Albac, Câmpeni, Scărișoara, Vidra, Abrud, sacralizată pentru oamenii locului de amintirea lui Horea și a lui Iancu. Când finalitatea discursului liric nu este celebrarea directă a meleagurilor natale, poetul privește țara întreagă, nu numai Transilvania, din inima lor, însușită sau găsindu-se în afară, întinde punte
COPILU-CHEATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286406_a_287735]
-
atent la nuanță, C. le înregistrează fără părtinire. El îi respinge pe detractori și îi corectează pe criticii lipsiți de spirit critic. „Să nu exagerăm”, zice într-un loc, domolind pe cei care, din admirație pentru scriitorul Caragiale, tind să sacralizeze pe revizorul școlar Caragiale. Rezultatul este o biografie obiectivă, atât cât poate fi obiectivă o interpretare totuși subiectivă a datelor. Mai corect ar fi să se spună „o viață posibilă” a lui I. L. Caragiale, ieșită din consultarea riguroasă a documentelor
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regula de conduită. Lista de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii.” Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan", Univers Enciclopic, 1998 footnote> sunt recunoscute și sacralizate de către biserică, fiind considerate de inspirație divină. Acestea sunt reprezentate de totalitatea cărților din Vechiul și Noul Testament. Însă termenul de „canon" nu se rezumă în epoca noastră numai la noțiunea de scrieri religioase, ci a fost preluat de literatură și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
interfață: textele sacre. Hristos mîntuiește în calitate de Verb întrupat. Unde sînt așezate urmele istoriei trăite ale acestui trup? În Evanghelie, cea care ne descoperă cărările mîntuirii. Ce este Cartea, dacă nu transformarea spiritului în materie? Cuvîntul face semn. Sacralitatea lui Hristos sacralizează codexul evanghelic prin contagiune, prin recentrare hierofanică. Scriitura devine astfel centrul lumii, iar codexul, simbolul central al iconografiei paleocreștine. De neconceput acest cult al Sfintei Scripturi în contextul platonician în care scriitura, cuvînt decăzut, pierdere a sufletului și tehnică a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se știa să se citească, unde se credea în vrăjitoare, unde se vorbea în dialect și nu în franceză și unde preoții erau atotputernici". Dar din această zonă își ia romancierul eroii și hrana. O mare cultură istorică tinde să sacralizeze marele vehicul, să idealizeze modul său principal de comunicare. Grecii îl au pe Hermes, mesagerul aerian al cuvintelor înaripate. Nouă ne place comunicarea pentru ea însăși, principiul de circulație ca atare, viteza adică, mișcarea în sine a esențialului, a semnelor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
principal de comunicare. Grecii îl au pe Hermes, mesagerul aerian al cuvintelor înaripate. Nouă ne place comunicarea pentru ea însăși, principiul de circulație ca atare, viteza adică, mișcarea în sine a esențialului, a semnelor, a imaginilor, a sunetelor. Revoluția a sacralizat lemnul, hîrtia, plumbul. În 1792, "oratorul speței umane", Anacharsis Cloots, în fruntea unei delegații de muncitori tipografi, propune Convenției transferul lui Jean Gutenberg la Pantheon. "Dacă Dumnezeu a inventat soarele, acestea au fost cuvintele lui Cloots, omul a inventat tipografia
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și dictează la rîndul său. Se citește cu buzele și în grup. Marile religii fixează în scris o revelație orală. Una, nu mai multe. Biblia spune absolut totul despre absolut orice. Ca și Coranul, de altfel. De unde sfințenia Limbajului (unicitatea sacralizează) și atotputernicia teologică a Cuvîntului, indicată de noțiunea de Logos sau Cuvîntul etern. Respirație și Rațiune laolaltă, Principiul suprem este un Cuvînt pierdut și recules într-un corp închis de texte referențiale, suportul unei tradiții orale cu o mie de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Legătura cu folclorul e consangvină, ca la cei mai reprezentativi poeți basarabeni, configurând un program etic și estetic care presupune cultul rădăcinilor, al casei, pragului și vetrei. Satul se conturează ca un univers coerent, o cetate morală, axis mundi, care sacralizează totul. O astfel de poezie se opune programatic „mievrăriilor moderne” (după expresia veche a lui Titu Maiorescu). M. preferă balada din raționamente limpezi: prin baladesc obține dramatism și miracol, întâmplările fiind puse sub semnul trecerii timpului și al destinului. Eroul
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
munți (active până În 1955) era un răspuns la punerea În discuție a pasivității românilor Înainte de decembrie 1989 prin inventarea mitologica a unei continuități a rezistenței anticomuniste. Cei care nu și-au renegat trecutul, În maniera lui Mircea Eliade, au fost sacralizați că fondatori de istorie, În vreme ce ceilalți, «democrați» Într-un regim de democrație populară repudiata că totalitara, sau foștii fasciști reabilitați sub Ceaușescu și acceptându-i cenzură au fost marcați cu stigmatul «colaborării». Răsturnarea ordinii morale și politice «comuniste» a legitimat
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
din diferite motive, nu au putut fi tipărite înainte de 1989, recuperare ce nu schimbă însă nimic esențial. Dilatarea timpului (1991), structurat pe trei cicluri (Natalis, Nupțiile, Thamyras), reflecție asupra momentelor fundamentale din existența poetului (nașterea, iubirea, supraviețuirea prin cântecul care „sacralizează totul”), dă și titlul antologiei publicate în „Biblioteca pentru toți” (1993), urmată de altă selecție (restrânsă la erotică), intitulată Mississippi (1993), și de Noul Adam (1994), ultima carte antumă, o meditație asupra scrisului, asupra harului, văzute ca îndemnuri și daruri
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
moderne, așa cum ne sunt ele oferite de romancieri, de regizori sau chiar de naivii „apocalipticieni” ai zilelor noastre sunt tot atât de vrednice de considerație și tot atât de pline de sens ca și versiunile „clasice” ale unui Hipolit sau ale unui Commodian. Dacă „sacralizăm” prea mult trecutul, riscăm să nu îl mai putem aborda și în cele din urmă să nu îl mai putem înțelege. Un film ca Rosemary’s Baby de Roman Polanski, cu mijloacele de artă și într‑un context istoric contemporan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Elegia a doua, numită și Getica, destramă, în stil aproape eseistic, această solemnitate dă o idee despre popularea universului cu zei. Zeul apare acolo unde se produce o ruptură în coerența materiei, orice rană naște zeul ei, orice suferință este sacralizată. Dar suferința de a scrie (Poezia), dar rupturile în interiorul subiectivității (precum cele sugerate de tăcerile, golurile elegiilor) nu au zeii lor? Propozițiile nu merg mai departe și gândul cititorului aleargă în voie. Mai concret lirică este cea de-a treia
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
supracelest, înscris într-o geografie universală, în care se înalță Muntele (unul dintre puținele cuvinte scrise cu majusculă), axis mundi, simbol al divinului, loc în care transcendentul coboară. P. nu apelează niciodată direct la retorica religioasă, dar spațiul cântat este sacralizat, totul pare străluminat de semnele grației, așa cum simțea Sfântul Augustin. Nu e vorba de o lirică mistică în înțelesul comun, ci de o poetică mistică. Cealaltă carte, Aurea saecula, conține în titlu o superbă ironie cu țintă politică, dar are
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
întregii societăți. Religia, tocmai prin aparența sa de iraționalitate, a reprezentat un teren deosebit de fertil pentru exercițiile de analiză funcțională. Cele mai spectaculoase explicații ale religiei sunt de tip funcțional. Émile Durkheim (1925) consideră că religia are funcția de a sacraliza socialul însuși, de a-i oferi acestuia un plus de autoritate. Normele care conferă coeziune societății, care îl integrează pe individ nu au, prin ele însele, putere coercitivă suficientă. Religia a apărut și se menține deci ca instrument al colectivității
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
virtuți democratice de realizările „istorice ale socialismului”, au reușit să capteze nostalgiile unui electorat dezamăgit de rigorile planurilor de stabilizare. Dezorientarea generalizată a contribuit deci la Întoarcerea lor. Bronislaw Geremek a regretat, un pic cam târziu, că nu știuse să sacralizeze momentul rupturii, de exemplu printr-o sărbătoare gigantică a victoriei. Dezorientarea i-a afectat și pe foștii opozanți, prea puțin pregătiți pentru profesionalizarea politică: Lech Walesa a avut dificultăți În a-și găsi locul În 1989-1990, la fel ca și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
simple). În cercetările asupra dezvoltării reprezentărilor temporale și spațiale, se caută să se stabilească o paralelă între rutinele care sunt ordini temporale (spălat, îmbrăcat, luatul mesei etc.) și rutinele care sunt ordini spațiale (parcursuri, itinerarii) (Larousse, 2006). S SACRALIZARE (de la sacraliza < fr. sacraliser) - Anomalie care constă în fuziunea totală sau parțială a celei de-a cincea vertebră lombară cu prima vertebră sacrală. SAGITAL (< fr. sagittal, cf. lat. sagittalis - în formă de săgeată) - Orientarea în plan antero-posterior, vertical, pe linia mediană a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pe plan internațional și care va pune bazele noii mișcări în arta vizuală Fluxus. Opoziția față de arta serioasă, unul din principalele obiective urmărite, continua ideiile dada, dar valorifica și etapa happening. De aici încolo nu mai putea exista nici un obiect sacralizat prin denominarea arta, nici o categorie fixă precum teatrul, muzica sau plasica, ci o bază comună de idei, acțiuni ce făceau referire la aceste discipline. Fluxus devenea mai mult o stare de spirit și o atitudine care ataca “funcția simbolică a
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
se știau puternice, melodioase, aceeași șoaptă jenată a celor afoni și timizi ca în noaptea de Paște. Cântam și eu, bineînțeles, cu glas scăzut. Mulți veniseră cu flori și le dădeau acestor oameni obișnuiți, pe care închipuirea noastră livrescă îi sacraliza, coborând asupra capetelor negricioase și nebărbierite nimbul idealelor. Cântând, am privit mai atent împrejur, trecând de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un decolteu veșted
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
despre performanțe cu datele de ordin valoric și cultural; -grupul de suporteri, jucătorii sportivi și grupul de suporteri se comportă prin contagiune față de sportivii din competiție. Dumnezeul clanului sportiv nu este altceva decât clanul sportivilor. Prin activitate sportivă, societatea se sacralizează pe ea însăși, prelungește structura religiei sub o formă profană a acesteia: dramatismul, jertfa corpului în favoarea spiritului și opoziția față de moarte. Sportul, magia și religia sunt un tip de comportamente umane (credințe, ritualuri) referitoare la ființe, forțe și puteri cu
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dispărea în cazul restabilirii unor proporții și relații (mai) corecte între SN și SB. De altfel, orice activitate, sentiment, domeniu, știință, individ, colectivitate din care lipsește Dumnezeu (IUBIREA) este satanică. Din acest motiv și din multe altele este bine să sacralizăm toate activitățile noastre: somnul, mersul la servici, concediul, cititul cărților, 45 ACTUL NUTRIȚIEI, exercițiile fizice, TOATE. Apostolul Pavel spunea: ”Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți!”. Rugăciunea influențează SN care
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
extins, așa, cam pe trei sferturi din trup. Poate tocmai de aceea, pentru că mă simțeam atât de vulnerabil am început să vorbesc atât de mult despre speranță. Și, cum să vă spun, nu vorbeam pur și simplu despre speranță. O sacralizam. Aveam în fața vieții atitudinea unui mistic de fapt. Mă emoționa lumina și-mi spuneam că nu e chiar o vorbă goală religia simțurilor. Îmi plăcea să visez chiar că e posibilă un fel de atitudine vegetală în fața lumii. Visam să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]