248 matches
-
Oricum, conform acestor analize convergente, se pare că nucleul dur al rasismului nu este reprezentat nici de „oroarea față de diferențe”, nici de „respingerea celuilalt” (ibidem, p. 353), ci de teama de metisaj, mixofobia, care se poate traduce În continuare prin sacralizarea diferențelor. Este greu să mai confundăm acum xenofobia cu rasismul, pe de o parte, și etnocentrismul cu rasismul, pe de altă parte. Ultimul termen n-ar putea fi redus la „respingerea celuilalt” sau a „celorlalți” (xenofobie În sens larg), nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
devină tot mai aproximativă, și invers, într-o partitură indicativă, luarea în posesie a adevărului să impună sporirea preciziei semiografice. Bineînțeles, admițând că adevărul în muzică nu se exprimă (doar?) prin reguli mecanice și legi inflexibile, prin rigoarea scriiturii și „sacralizarea” convențiilor ortografice. În principal muzica savantă a inventat partitura cu scopul de a clarifica și calibra o idee muzicală printr-un text care devine, astfel, o procedură simplificatoare ce reduce cât se poate de drastic obscuritatea sau subtilitatea greu absorbabile
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
întregul, cu potențialitățile sale de prototip care se rotunjește prin contribuția tuturor marilor urmași "eminescieni" declarați, cu toată identitatea lor inconfundabilă. Cartea de fața discerne cum geneza acestui mit implică și maleficul, anume se instituie modelul arhetipal prin sacrificiu ispășitor, sacralizarea prin sacrificare, acea asumare a "vieții de jertfă", conștiința martiriului și condiția de "om sacrificat". Mai mult sau mai puțin surprinzător, martor și regizor al sacrificiului eminescian a fost chiar cel care a pus piatra de temelie a cultului eminescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a primi un adevăr inconfortabil. Probabil, în timp, ne vom împăca cu ideea. E limpede că avem de-a face și cu un caz Maiorescu. Profeticul său studiu (1889) ridică soclul eminescianismului; la sacrificarea asumată liber de poet se adaugă sacralizarea pe care vocea maioresciană o anunță. Dar relațiile celor doi, deseori tensionate, merită un examen amănunțit și, negreșit, tot dl. Codreanu, în primul rând, ar fi cel îndreptățit sa scotocească toate cotloanele, luminând adevărul întrezărit. Fiindcă Eminescu, cel "nepăsător la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se poate activa paradigma calitativă. Corin Braga: Mersul legănat este un gest la fel de intens cultural ca și pictarea feței sau perforarea cu obiecte și podoabe, sau mutilările practicate de triburile de aborigeni. Toate sunt forme de culturalizare a corpului, de sacralizare a comportamentului, ce țin de cultură și nu de natură. Sunt forme care se ridică până la rangul de organizare socială. Doru Pop: Eu nu făceam decât să sugerez că avem aici un subiect extrem de interesant, realizabil În dimensiunea sa specifică
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Kozlowski (2004) compară achizițiile culturale, economice și sociale ale Gravettianului cu „revoluția neolitică”. În concluzie, societățile gravettiene ar fi putut dezvolta elemente ale unui sistem religios tipic neoliticului. Aceste elemente ar fi: echivalența între fecunditatea femeilor și fecunditatea naturii, o sacralizare a vieții sexuale, o mitologizare a misterului procreației. Prezența statuetelor de femei în vârstă (Kostenki XIII, Gagarino) și asocierea femeii și bovideului (Laussel, Tursac, PechMerle) oferă conform aceluiași autor analogii cu iconografia din Orientul Apropiat. Sensul sexual al acestor statuete
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
aceea, deși îi prețuia pe Racine și Corneille, doar posteritatea putea decide dacă în timp vor fi alăturați lui Sofocle sau Euripide 55. Într-adevăr, pecetea valorii este dată de rezistența la eroziunea vremurilor, pe de altă parte însă, și sacralizarea excesivă a trecutului poate cauza prejudicii generațiilor ce vin. Din acest punct de vedere, Disputa impune câteva probleme esențiale ce vizează raportarea literaturii la tradiție, la societate, la contextul politic sau la cursul istoriei. Ultimul act al Disputei se încheagă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sprijinită de o erudiție pe măsură, fundamentele doctrinei clasice. Diferențierea însă constă în conturarea acestor precepte dintr-o perspectivă flexibilă, datorată eliberării de intenția normativă sau de constrângerile unui model. La Fénelon admirația pentru antici nu mai este dublată de sacralizarea acestora și tocmai acest aspect face ca Scrisoarea să realizeze pasul necesar spre relativizarea gustului care va deschide drumul spre o critică de tip impresionist. De altfel, încercând să definească rolul autorului și al cititorului în mecanismul complex al creației
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de meserii din perspectiva patrimoniului, a memoriei, a transmiterii competențelor ocultând astfel atât economicul, cât și constituirea ierarhiilor și a formelor de dominare din chiar sânul producției capitaliste s-au dezvoltat un ansamblu de sub-teme în legătură cu invadarea pieței și cu sacralizarea întreprinderii și a rentabilității, furnizând material pentru apeluri la concurs în același timp naționale și internaționale. Să cităm laolaltă figura întreprinzătorului (de talie mică sau mijlocie), a comerciantului, "business-ul etnic" și "culturile de întreprindere" sau de instituții (înalte școli
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în centrul societății, la nivel local și mondial, atât în țările cu o veche industrializare, cât și în cele în care se întrevedea o dezvoltare apropiată. Astfel reperat, acest fenomen a cunoscut nenumărate denumiri: "cultul întreprinderii 49", reabilitare 50, revalorizare, sacralizare, iată care au fost termenii cel mai des utilizați pentru a analiza această nouă "credință" în valoarea intrinsecă a întreprinderii și adevărata "conversiune" a atitudinilor pe care le putea implica. Obiectivare a avansului hegemonic al economiei de piață și al
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ca eponim al "dezvoltării" și economia asimilată "regimului de adevăr" fără altă alternativă, chiar în sânul straturilor antreprenoriale dominante sunt voci care se ridică împotriva acestei globalizări purtătoare a excluderii la toate nivelele ierarhice. În acest fel, modurile anterioare de sacralizare a întreprinderii încep să se risipească. Aceste evoluții ideologice care-și găsesc sursa în remanieri decisive ale raporturilor sociale reprezintă una din matricele unui impuls îndepărtat spre noi obiecte de interes pentru antropologi. Apariția unor cercetări centrate pe stratul social
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ale vieții, niciodată dezvăluite clar. Beuys, Yves Klein, Warhol ca să nu mai vorbim de creatorii de imagini cu adevărat operaționali ai epocii noastre, Welles, Fellini și ceilalți: portchei străbătând până la pierderea din vedere culoare cu uși închise. Desacralizarea imaginii și sacralizarea fabricantului de imagini au mers mână în mână, de-a lungul secolului XX. Sacrul monstruos, în acest sens, este monstrul sacru. "Misterul Picasso" era mic copil pe lângă șamanii postmoderni, retrași și sibilini, care-și ritualizează aparițiile și distilează strălucirea. Vermeer
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prin ea omul își ia în posesie destinul. Arta triumfă asupra morții civilizațiilor, ca și asupra solitudinii indivizilor și anihilării voințelor prin mașinile moderne de vise și alte mașini de evadare. Iată deci momentul când desacralizarea lumii se transformă în sacralizarea artei; când, emancipată de religios, arta devine ea însăși religie, ca principiu al unei mântuiri seculare, dar universale. Întâlnirea imaginilor nemuritoare nu înseamnă deja apropierea de nemurire? Pentru autorul Muzeului imaginar, reproducerea permite chiar transsubstanțierea de la distanță a ostiei: o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sacrul cu fenomenul prim al nevoii de transcendență (...), ci cu satisfacerea ei prin mediere"54. Prin această eroare, se ajunge în final la o transcendență deviată și nu la una verticală (de tip creștin), conducând, în cele din urmă, la "sacralizarea sacrilegiului"55. Una dintre cele mai valoroase opinii asupra modului de definire a sacrului este însă cea adusă de Mircea Eliade, pentru care problemele legate de istoria religiilor și sacralitate, în general, au constituit principala preocupare a întregii sale creații
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
antic, ci impune o "lume dionysiacă", a cărei viață este voință de autoconservare și autoexaltare. Adică, în ordinea dialecticii sacrului și profanului, Nietzsche sacralizează pur și simplu viața. Viața este un fenomen complex, cu multiple fațete, marcat inevitabil de pluralitate. Sacralizarea ei implică inevitabil politeismul. Gândirea lui Nietzsche nu este atunci ateistă decât pentru că este împotriva monoteismului. De altfel el consideră explicit monoteismul cel mai mare pericol pentru umanitate și vede în politeism imaginea gândirii libere. Analizele noastre de mai sus
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
os de la Cernica, cât și pe figurinele de la Măgura, simbolizează imaginea stilizată a sexualității, cu conotații legate de fecunditatea și fertilitatea Marii Zeițe (M. Nițu, 1980; S. Marinescu-Bîlcu, 1974; V. Chirica, 2004, p. 113). Repetarea triunghiului, ca idee artistică de sacralizare a feminității, reprezintă o formă de expresie a sacrului colectiv. Starea de graviditate, legată de sacralitatea procreației, este evidențiată la nivel artistic printr-o proeminență ușor reliefată. Statuetele feminine, întruchipări ale Mater Genitrix, devin simboluri ale fecundității, iar prin maniera
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
melodrama a jucat rolul unei forme estetice deschise în care publicul s-a recunoscut și s-a identificat cu entuziasm, anticipând fenomenul culturii de masă80. Drept urmare, melodrama ar reprezenta, crede Peter Brooks, "atât impulsul către resacralizare, cât și imposibilitatea conceperii sacralizării altfel decât în termeni personali", ceea ce face ca binele și răul melodramei, "personalizate în exces, să fie atribuite unor persoanaje lipsite de complexitate psihologică, dar pregnant și abundent caracterizate"81. Și, cum o dată cu romantismul genurile și speciile literare împrumută masiv
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
observau stelele. Templele sunt loc de întâlnire, de împărtășire a căutării luminii după un demers ritual. În afara timpului el permite cercetarea sinelui întru descoperirea spiritualității. Ritualul dezvoltă necesitatea înțelegerii vieții având scopul comun de dezvoltare psihologică și spirituală, deci de sacralizare a templului interior, a potențialului de uniune cu divinitatea. Masoneria a îndepărtat calea constrângerii spirituale pentru că ea propune o inițiere ce dezvoltă aptitudinile spirituale în afara dogmelor. Responsabilitatea angajamentului pe calea inițiatică este cheia care deschide poarta unei căutări fără sfârșit
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Japonia, în dansurile religioase se asociază măștile 89. Ele sunt venerate ca și statuile. Figurile reprezentative sunt mai des întâlnite în societățile secrete decât în cadrul religiilor de masă. Prezența unui craniu pe o statuie antropomorfică întâlnită în societățile preistorice denotă sacralizarea, divinizarea și caracterul său magic. De aici prezența craniului, oaselor umane, corpului mumificat sau scheletului care apar și ca relicve în biserica creștină și masoneria modernă. Venerarea relicvelor sfinților, fondatorilor de religii, a personajelor apreciate de societățile omenirii este universală
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
divinitatea. Consacrarea unui teritoriu prin ritual este egală cu stabilirea unui ordin cu promisiunea sfântă de stabilitate a vieții. Consacrarea unui agent al universului spiritual, sfânt, rege, preot, mag, mare maestro are loc tot prin legarea sacră de puterea divină. Sacralizarea include reorganizarea experienței umane în contextual normelor absolute și în care sacrul poate fi văzut în dimensiunile istorice ale vieții, estetice, în conștiință de sine și reflecție filosofică. Magia sacrului, așa cum apare ea din simboluri și ritualuri, este ades văzută
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de religia lor și fac parte din exoterismul universal, cum spuneam noi în Dogmă sau libertatea gândirii, tot ceea ce este strict necesar pentru primele trepte ale inițierii umane. Fiecare taină implică un ritual bogat în alegorii prin care preotul induce sacralizarea actului în concordanță cu arcanele miilor de ani în care corpul sacerdotal l-a receptat prin Sfântul Duh pe Dumnezeu. În noi se revarsă darurile divine: înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, puterea, știința, evlavia, respectul pentru Dumnezeu. Poetul, pe vremuri doar un
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Geniul național" (Volksgeist) și poetica poeziei / 27 1.3.3. De la "geniul național" la "demonul teoriei" / 31 1.4. Sărăcie și literatură / 36 1.5. O economie a oportunităților / 43 1.6. Despre metoda acestei cărți / 48 Partea a doua. SACRALIZAREA / 59 2.1. În căutarea poporului de poeți. Literatură și demografie / 59 2.2. 1839. Sarsailismul și democratizarea scrisului / 66 2.3. Figuri ale corpului social: multitudinea și cenobitismul / 73 2.4. Geniu și boierie / 80 2.5. Saint-simonismul și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
există realități care pot participa la îmbogățirea corpusului de opere (cum e limba sau cultura vestigiilor). În al doilea rând, realitățile naționale devin "vizibile" în funcție de doctrinele și doxa aflate în circulație. Populația țării poate fi angajată în literatură în funcție de ideologia sacralizării individului sau în funcție de ideologia revoluționară de la 1848, care promovează noțiunea de voință unică a unei populații și posibilitatea de organizare a corpului social sub forma unui "popor". Teritoriul poate fi reprezentat în literatură în funcție de doctrina romantică a caracterului etnic din
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în fiecare context, caracterul neeconomicos al comportamentului față de obiectul estetic e guvernat de alte idei, atenției particulare cu care privim obiectele estetice i se atribuie noi valori și i se pun la dispoziție noi instrumente. Admirarea omului sau a textului, sacralizarea sau monumentalizarea, aprecierea analitică sau extazierea vidă, sunt gesturi istorice, maniere colective prin care societatea legitimează angajarea într-un raport privilegiat de atenție. Close-reading-urile structuraliste presupun un alt stil al atenției față de, să zicem, focalizarea pe detalii din notele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de aplicare a geniului la realitățile fizice și morale ale țării). În funcție de acest raport cu evenimentele care au structurat doxa admirației în cursul secolului al XIX-lea am caracterizat trei "regimuri de utilizare" a genialității. Capitolul al doilea discută regimul "sacralizării", legat de pătrunderea ideilor despre sacrul scriitorului aproximativ după 1835. Acesta a fost primul moment de reconfigurare a admirației în cadrul culturii literare moderne și, fiind asociat procesului de definire a individualității în formarea noii societăți burgheze, a determinat o atenție
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]