246 matches
-
trebuie să lase datorii la plecare. ș...ț Ihram - sacralizarea. Credinciosul care decide să meargă În pelerinaj acționează exact ca și când ar fi pentru sine propriul „preot”. ș...ț Toate ritualurile pelerinajului se Îndeplinesc Într-un teritoriu determinat. Ele Încep cu sacralizarea inaugurală. Ea constă În Îmbrăcarea veșmintelor - două piese din stofă, necusute și sandale, la rândul lor, fără cusături - ce trebuie purtate pe toată durata ceremoniilor, Începând cu momentul În care credinciosul se găsește la o anumită distanță de Mecca (A
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
meditație și rugăciuni: Wuquf - oprirea pe muntele Ararat. Oricare ar fi modalitatea În care pelerinul Își organizează timpul până În cea de-a șaptea zi a lunii dhu-l-hija, În data de 8 el trebuie să fie cuprins de starea de ihram, „sacralizare” și să fi Îndeplinit În acea zi, cel mai târziu, cele două obligații constând În tawaf și sa’y, menționate mai sus. Căci În această zi el este chemat la tarwiya, „reflectare”, asupra etapei esențiale a pelerinajului, oprirea pe muntele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un «acolo» care te transformă În «altul». Nu este o plecare pentru a rătăci sau pentru cine știe ce aventură. Pelerinajul este trăit pentru un scop și numai prin alegerea de a pleca pentru a atinge acest scop se declanșează procesul de sacralizare ce consacră gestul pelerinului”. Pelerinajul reprezintă o călătorie cu un scop bine definit, de obicei de natură spirituală, ce trebuie să provoace o transformare existențială a celui care o inițiază (În antiteză cu plecările prilejuite de sistemul turismului, unde călătoria
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca să prezinte sistemul ca un ansamblu pestriț de cârpe și zdrențe (R. Abrahams, 1967, pp. 177-178). După A. Falassi (1997, vol. I, pp. 298-302), sărbătoarea este un construct ceremonial complex, care Înglobează mai multe familii de rituri: a) rituri de sacralizare: acestea permit valorizarea acelor locuri care vor găzdui sărbătoarea și a intervalului temporal care o va Închide În limitele sale - ceea ce autorul a numit, cu o formulă devenită canonică, „timpul din afara timpului” (time out of time); b) rituri de purificare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ia totul» sau când grupul Învingător pune stăpânire În mod simbolic pe Întregul spațiu al satului sau orașului În timpul triumfului său” (A. Falassi, 1997, vol. I, p. 300); j) rituri de devalorizare: acestea sunt forma invers simetrică a riturilor de sacralizare care deschid sărbătoarea. Ele marchează terminarea timpului, Închiderea spațiului și oprirea comportamentelor sărbătorești. În aceste condiții, fixarea unei liste de funcții ale acestei familii de ritualuri nu este un lucru simplu. În general, două mari categorii de interpretări se opun
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Din punctul meu de vedere, comemorarea poate fi definită prin spațiul de referință (instituirea locului consacrat al ceremoniei comemorative), decupajul asupra timpului (crearea memoriei comemorative), actorii și acțiunile lor. Dimensiunea spațială Comemorările creează spații de referință, fie prin evocarea și sacralizarea locului unde s-a desfășurat evenimentul primordial, fie prin ridicarea unui monument care evocă momentul, locul și faptele de instituire. Uneori, cele două mișcări se suprapun: pe locurile marilor bătălii, considerate definitorii pentru identitatea unei comunități, se refac vestigiile arheologice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în „experiența naivității” (Emil Cioran) și a imanenței divinului. Iubirea și nunta, universul gospodăriei, paradis terestru în mic, proliferarea de roade („Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei./ Dumnezeiește.”) transcriu un rit al sacralizării existenței: integrarea în ciclurile unei vitalități cosmice, fără moarte (Înviere, Dragoste, Căsnicie, Har). Mesageri îi sunt buruienile „cu fir aprins”, lăcusta, pământul, toate cele ce, fără glas, mărturisesc prezența lui Dumnezeu în creația sa (A venit, Denie, Urare). Simpatia argheziană
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Atena a împlântat „la jumătatea carenei” navei Argo (117), în „centrul” construcției deci, o bucată din stejarul sacru din dumbrava oracolului lui Zeus de la Dodona (Apollonios din Rhodos, Argonauticele, I ; și Orfeu, Argonauticele ; cf. 105). Este un gest mitic de „sacralizare” a unei creații care, probabil, avea corespondențe în arhaice gesturi rituale de construcție. în Odiseea, de exemplu, Ulise își construiește iatacul nupțial în jurul unui măslin, copac sfânt, consacrat zeițelor Atena și Demetra. Din lemnul și pe locul copacului sfânt din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ale lucrurilor decît ideile. Psihanaliza era caracterizată drept "embriologia sufletului"; mediologul visează la o embriologie a credințelor și a miturilor. Dacă el consimte să privească nou-născuții, primele momente ale diseminării, ale fecundării in vivo îl vor captiva și mai mult. Sacralizările se transformă, dar sacrul social nu pare niciodată relaxat (chiar dacă a cunoscut eclipse, de la Sfîntul Lenin la Sfînta Rusie, de exemplu). În Zair, odată cu vaccinarea populației împotriva ciumei, s-a pregătit terenul pentru SIDA. SEMIOLOGIA Fiindcă ne ocupăm de semne
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu au fost "cenzurate", ci recondiționate de către autoritățile Vaticanului (care a reafirmat întruchiparea, în ciuda propriilor interdicții teologice reactualizate de 12 secole încoace). Excepția istorică a unui tabu monoteist este cu atît mai meritorie cu cît păgînismul inamic se baza pe sacralizarea imaginilor divine și imperiale: faptul că pereții catacombelor au fost pictați cu fresce nu dovedește nimic. Dar fiindcă trupul fusese sanctificat, exista dovada că omul îl putea adora pe Dumnezeu venerîndu-i imaginile, care, în felul lor, fac cerul să se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al tiparului a putut facilita, în toată Europa, transferul mesianismului biblic către materialismul istoric. Mistica evreiască a scriiturii s-a reorientat către cultul textului împărtășit de cele două comunități (cel puțin pînă la sionism). Universalismul este imposibil în oralitate, și sacralizarea cuvîntului scris, preferat cuvîntului rostit, este cea care a facilitat trecerea de la comentarea Legii Divine la cea a legilor istoriei, sau, dacă doriți, de la filacteră la banderolă și de la Tora la Capitalul. Rolul decisiv jucat de evrei în cultura socialistă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Există diferența dintre "savanți" și "profani", conducători și conduși ("pro-fanus" fiind cel care rămîne în afara templului științei, transmutat în spațiul tabu de către incinta școlară, apoi sectară). Există metamorfoza lui magister în dominus. Autoritatea intelectuală ca argument al dominației politice. Există sacralizarea, prin închiderea discursului licit sau întărirea unui proiect de disciplină cum este materialismul istoric, în doctrină închegată ca "marxismul", concomitent cu împrejmuirea unui teritoriu fizic sau politic (țară socialistă sau partid comunist). Există naționalizarea științei, fiindcă o doctrină, ca un
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să fac aici. Cel puțin trei dintre ele sunt hotărâtoare. Prima dintre aceste constrângeri s-ar putea numi obligația de a citi. Trăim Încă Într-o societate - e adevărat, pe cale de dispariție - În care lectura rămâne obiectul unei forme de sacralizare. Această sacralizare privește În mod privilegiat un anumit număr de texte canonice - lista variază În funcție de mediu -, pe care este practic interzis să nu le fi citit dacă nu vrei să fii desconsiderat. A doua constrângere, apropiată de prima, dar totuși
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
aici. Cel puțin trei dintre ele sunt hotărâtoare. Prima dintre aceste constrângeri s-ar putea numi obligația de a citi. Trăim Încă Într-o societate - e adevărat, pe cale de dispariție - În care lectura rămâne obiectul unei forme de sacralizare. Această sacralizare privește În mod privilegiat un anumit număr de texte canonice - lista variază În funcție de mediu -, pe care este practic interzis să nu le fi citit dacă nu vrei să fii desconsiderat. A doua constrângere, apropiată de prima, dar totuși diferită, s-
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se poate activa paradigma calitativă. Corin Braga: Mersul legănat este un gest la fel de intens cultural ca și pictarea feței sau perforarea cu obiecte și podoabe, sau mutilările practicate de triburile de aborigeni. Toate sunt forme de culturalizare a corpului, de sacralizare a comportamentului, ce țin de cultură și nu de natură. Sunt forme care se ridică până la rangul de organizare socială. Doru Pop: Eu nu făceam decât să sugerez că avem aici un subiect extrem de interesant, realizabil În dimensiunea sa specifică
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
revelează în această istorie, iar poporul pe care El l‑a ales este pe deplin părtaș la planul dumnezeiesc. Apoi, prin credința că Dumnezeu Însuși s‑a făcut om în persoana lui Isus, creștinismul duce la extrem acest proces de sacralizare a istoriei. Din punct de vedere creștin, planul mântuirii a fost împlinit, urmând ca întreaga omenire să devină conștientă de aceasta. Așa cum Isus reprezintă Binele absolut întrupat, opusul său, Anticrist, reprezintă întruparea răului absolut în istorie. Prin urmare, din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
os de la Cernica, cât și pe figurinele de la Măgura, simbolizează imaginea stilizată a sexualității, cu conotații legate de fecunditatea și fertilitatea Marii Zeițe (M. Nițu, 1980; S. Marinescu-Bîlcu, 1974; V. Chirica, 2004, p. 113). Repetarea triunghiului, ca idee artistică de sacralizare a feminității, reprezintă o formă de expresie a sacrului colectiv. Starea de graviditate, legată de sacralitatea procreației, este evidențiată la nivel artistic printr-o proeminență ușor reliefată. Statuetele feminine, întruchipări ale Mater Genitrix, devin simboluri ale fecundității, iar prin maniera
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
Kozlowski (2004) compară achizițiile culturale, economice și sociale ale Gravettianului cu „revoluția neolitică”. În concluzie, societățile gravettiene ar fi putut dezvolta elemente ale unui sistem religios tipic neoliticului. Aceste elemente ar fi: echivalența între fecunditatea femeilor și fecunditatea naturii, o sacralizare a vieții sexuale, o mitologizare a misterului procreației. Prezența statuetelor de femei în vârstă (Kostenki XIII, Gagarino) și asocierea femeii și bovideului (Laussel, Tursac, PechMerle) oferă conform aceluiași autor analogii cu iconografia din Orientul Apropiat. Sensul sexual al acestor statuete
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
acte motrice simple). În cercetările asupra dezvoltării reprezentărilor temporale și spațiale, se caută să se stabilească o paralelă între rutinele care sunt ordini temporale (spălat, îmbrăcat, luatul mesei etc.) și rutinele care sunt ordini spațiale (parcursuri, itinerarii) (Larousse, 2006). S SACRALIZARE (de la sacraliza < fr. sacraliser) - Anomalie care constă în fuziunea totală sau parțială a celei de-a cincea vertebră lombară cu prima vertebră sacrală. SAGITAL (< fr. sagittal, cf. lat. sagittalis - în formă de săgeată) - Orientarea în plan antero-posterior, vertical, pe linia
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
să înfățișeze, în legătură cu exemplele citate, contextele istorico-culturale. Dacă ar fi vrut s-o facă, lucrarea ar fi numărat mai multe volume. Cititorul va găsi toate lămuririle necesare în lucrările menționate în bibliografie. Saint-Cloud, aprilie 1956. CAPITOLUL I Spațiul sacru și sacralizarea Lumii Omogenitate spațială și hierofanie Pentrul omul religios, spațiul nu este omogen, ci prezintă rupturi și spărturi; unele porțiuni de spațiu sânt calitativ diferite de celelalte. "Nu te apropia aici", îi spune Domnul lui Moise, "ci scoate-ți încălțămintea din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
id., Vayu, I (Uppsala-Leipzig, 1941). WOLFRAM, R., Schwerttanz und Männerbund, I-III (Kassel, 1936 și urm.); id., "Weiberbünde" (Zeitschrift für Volkskunde, XLII, 1932, pp. 143 și urm.). Cuprins CUVÎNT ÎNAINTE LA EDIȚIA FRANCEZĂ 5 INTRODUCERE 11 I. Spațiul sacru și sacralizarea Lumii 21 II. Timpul sacru și miturile 61 III. Sacralitatea Naturii și religia cosmică 101 IV. Existență umană și viață sanctificată 140 ELEMENTE BIBLIOGRAFICE 187 Culegere și paginare HUMANITAS Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
funcțional și investite cu valoare artistica. Lucrarea capătă valoare în funcție de spațiul în care este plasată, spațiul devine element de limbaj plastic în măsura în care reușește să contribuie la evidențierea mesajului ideatic. De fapt dadaiștii nu doreau acest lucru, ei nu doreau o sacralizare a realității ce ar fi fost determinată de plasarea producțiilor lor în cadrul artei. Realitatea trebuia să rămână în accidentalitatea ei, în lipsa ei de artă. Dada era în fapt realitatea fără sens, absurditatea în forma ei naturală fără nici o prelucrare. Realitatea
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
Privește senin orice împrejurare. Primește-o ca pe un dar, fie rău sau bun. Toate îți vin pentru recapitularea ta. Recapitularea îți aduce șanse sau neșanse în funcție de cât te-ai întemeiat! Nu comenta negativ întâmplările altora. Toate fac parte din sacralizarea lumii! OMUL este Cel ce se Știe și a se Ști înseamnă a-și consolida spiritul în cristalele luminii. Orice om are în el un bivol negru și nărăvaș care trebuie stăpânit și adus la bunăcredință și mulțumire! Și aceasta
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
păgână, purificându-le, cizelându-le și încreștinându-le. b) Biblia ebraică lupta frontal împotriva divinităților care patronau cultul fertilității, dar nu cu scopul de a-l nega, ci pentru a-l atribui Dumnezeului lui Israel; în același fel se împotrivea și sacralizării cosmosului, dar pentru a afirma suveranitatea absolută a propriul Dumnezeu; și sacralizarea Statului este negată categoric, deși regelui i se atribuia uneori o investitură divină (cf. Ps 2,1 ș.u.; 45,7). c) Prin istoricizare, cele două sărbători, la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
împotriva divinităților care patronau cultul fertilității, dar nu cu scopul de a-l nega, ci pentru a-l atribui Dumnezeului lui Israel; în același fel se împotrivea și sacralizării cosmosului, dar pentru a afirma suveranitatea absolută a propriul Dumnezeu; și sacralizarea Statului este negată categoric, deși regelui i se atribuia uneori o investitură divină (cf. Ps 2,1 ș.u.; 45,7). c) Prin istoricizare, cele două sărbători, la origine cu caracter agricol, deveneau: Paștele, o sărbătoare care celebra eliberarea miraculoasă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]