191 matches
-
comunicante albe de la măduva lombară (L1-L2) spre organele perineale erectile și regiunea anorectală. Pentru a ajunge la acest nivel, ele folosesc fie calea plexului pelvin, fie traiectul ramurilor comunicante cenușii, care se alătură la nervii rahidieni înăuntrul sau înafara canalului sacrat. Un lanț simpatic accesoriu, format din grupe de celule ganglionare intermediare, a fost descris înafara lanțului ganglionar laterovertebral, în imediata apropiere a rădăcinilor anterioare sau chiar în grosimea lor. Prezența sa explică insuccesul unor simpatectomii. I.2.1.13. Simpaticul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul zonei reflexogene endocardoaortice la centrii bulbari. Împreună cu nervul sino-carotidian Hering, acesta face parte din categoria nervilor vegetativi cu rol exclusiv senzitiv. Participarea lor la reglarea neuroreflexă a principalelor funcții vegetative va fi discutată ulterior. I.2.1.19. Parasimpaticul sacrat Este format din centri și fibre vegetative eferente cu sediul în regiunea sacrată. Fibrele preganglionare, plecate de la nivelul centrilor parasimpatici medulari (S2-S4), din coloana în torsadă Laruelle, situată la unirea cornului anterior cu comisura cenușie a măduvei și cuprinsă între
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parte din categoria nervilor vegetativi cu rol exclusiv senzitiv. Participarea lor la reglarea neuroreflexă a principalelor funcții vegetative va fi discutată ulterior. I.2.1.19. Parasimpaticul sacrat Este format din centri și fibre vegetative eferente cu sediul în regiunea sacrată. Fibrele preganglionare, plecate de la nivelul centrilor parasimpatici medulari (S2-S4), din coloana în torsadă Laruelle, situată la unirea cornului anterior cu comisura cenușie a măduvei și cuprinsă între cel de al V-lea segment lombar și conul terminal, ajung la organele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
anterior cu comisura cenușie a măduvei și cuprinsă între cel de al V-lea segment lombar și conul terminal, ajung la organele pelviperineale pe două căi distincte: a) unele descind pe traiectul ramurilor anterioare ale nervilor II, III și IV sacrați, intrând în constituția nervilor pelvini (erector Eckart) și plexului hipogastric; b) altele se alătură nervului rușinos intern și plexului respectiv. După ce străbat plexurile corespunzătoare, aceste fibre fac sinapsă cu cel de al doilea neuron parasimpatic la nivelul ganglionilor previscerali intramurali
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fețele laterale ale rectului, disociindu-se după ce pătrund în grosimea aponevrozelor sacrorectogenitopelviene în numeroase filete, care sfârșesc în ganglionul hipogastric Lee-Frankenhäuser de la nivelul emergenței ramurilor viscerale ale arterei hipogastrice (fig. 17). În afara nervilor hipogastrici, el primește ramuri eferente din parasimpaticul sacrat, atașat temporar nervilor rahidieni sacrați 2, 3 și 4, precum și din lanțul simpatic sacrat. Fibrele parasimpatice cu origine în măduva sacrată, alcătuiesc în ansamblul lor plexul erector Eckart. Împreună cu nervii splanhnici pelvini ce sfârșesc în ganglionul hipogastric și cele câteva
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
-se după ce pătrund în grosimea aponevrozelor sacrorectogenitopelviene în numeroase filete, care sfârșesc în ganglionul hipogastric Lee-Frankenhäuser de la nivelul emergenței ramurilor viscerale ale arterei hipogastrice (fig. 17). În afara nervilor hipogastrici, el primește ramuri eferente din parasimpaticul sacrat, atașat temporar nervilor rahidieni sacrați 2, 3 și 4, precum și din lanțul simpatic sacrat. Fibrele parasimpatice cu origine în măduva sacrată, alcătuiesc în ansamblul lor plexul erector Eckart. Împreună cu nervii splanhnici pelvini ce sfârșesc în ganglionul hipogastric și cele câteva ramuri plecate din simpaticul laterovertebral
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
filete, care sfârșesc în ganglionul hipogastric Lee-Frankenhäuser de la nivelul emergenței ramurilor viscerale ale arterei hipogastrice (fig. 17). În afara nervilor hipogastrici, el primește ramuri eferente din parasimpaticul sacrat, atașat temporar nervilor rahidieni sacrați 2, 3 și 4, precum și din lanțul simpatic sacrat. Fibrele parasimpatice cu origine în măduva sacrată, alcătuiesc în ansamblul lor plexul erector Eckart. Împreună cu nervii splanhnici pelvini ce sfârșesc în ganglionul hipogastric și cele câteva ramuri plecate din simpaticul laterovertebral, aferentele parasimpatice sacrate formează plexul hipogastric inferior, din care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de la nivelul emergenței ramurilor viscerale ale arterei hipogastrice (fig. 17). În afara nervilor hipogastrici, el primește ramuri eferente din parasimpaticul sacrat, atașat temporar nervilor rahidieni sacrați 2, 3 și 4, precum și din lanțul simpatic sacrat. Fibrele parasimpatice cu origine în măduva sacrată, alcătuiesc în ansamblul lor plexul erector Eckart. Împreună cu nervii splanhnici pelvini ce sfârșesc în ganglionul hipogastric și cele câteva ramuri plecate din simpaticul laterovertebral, aferentele parasimpatice sacrate formează plexul hipogastric inferior, din care derivă, cu traiect independent sau de-a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și 4, precum și din lanțul simpatic sacrat. Fibrele parasimpatice cu origine în măduva sacrată, alcătuiesc în ansamblul lor plexul erector Eckart. Împreună cu nervii splanhnici pelvini ce sfârșesc în ganglionul hipogastric și cele câteva ramuri plecate din simpaticul laterovertebral, aferentele parasimpatice sacrate formează plexul hipogastric inferior, din care derivă, cu traiect independent sau de-a lungul vaselor, plexurile secundare pelvine. Acestea poartă, în general, numele organelor pe care anatomic și funcțional le deservesc. Două din ele, plexul vezical și hemoroidal mijlociu, sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
similare au fost puse în evidență în numeroase alte organe ca: mușchiul uterin, vezicula biliară și vezica urinară, pancreas, glande salivare și chiar pereții vasculari. Plexul uterovaginal, de exemplu, reprezintă calea de distribuție la organele genitale feminine a filetelor parasimpatice sacrate (n. pelvin) și simpatice provenite din plexul hipogastric. Dintre formațiunile ganglionare ale acestui plex parietal, mai important este ganglionul de la nivelul cervixului uterin. La rândul său, plexul vezicii urinare, cu sediu submucos și muscular, este bogat în ganglioni neurali, mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
văzut, de la un organ la altul. Spre deosebire de simpatic, care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Astfel, în timp ce segmentul cranial asigură inervația parasimpatică a organelor efectoare de la nivelul capului, toracelui și abdomenului, parasimpaticul sacrat inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile rezistenței periferice și secreției sudorale sunt sub controlul exclusiv al simpaticului. Splina și rinichiul posedă de asemenea o inervație predominant
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Prima migrare din ariile vagale începe în săptămâna a 4-a a embriogenezei; neuronii mienterici se edifică în săptămânile 8-12, cei ai submucoasei 2-3 săptămâni mai târziu, iar agregarea ganglionară se finalizează în săptămâna a 19-a. Migrarea materialului neuroenteroformator sacrat începe în săptămânile V-VI ale embriogenezei și rectul este complet colonizat în săptămânile 12-14 ale vieții fetale. Terminațiile nervoase adrenergice și colinergice apar precoce în săptămânile 9-10 de sarcină, iar după săptămâna a 12-a este decelabilă inervația nitrinergică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau printr-un răspuns local al unor substanțe produse la distanță (efect endocrin). În cazul căii eferente parasimpatice, fibrele preganglionare merg fie pe traiectul nervilor cranieni oculomotor (III), facial (VII), glosofaringian (IX) și vag (X), fie pe cel al nervilor sacrați S2 - S4. La nivel cefalic ele se articulează sinaptic cu fibrele postganglionare în ganglionii ciliar, pterigopalatin, submandibular și otic. Spre deosebire de neuronii postganglionari simpatici, ale căror fibre axonale sunt lungi, fibrele postganglionare parasimpatice sunt scurte, distribuindu-se unor zone limitate ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. În contrast cu sistemul nervos simpatic care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Ca exemplu poate fi dat parasimpaticul sacrat, care inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de terminații parasimpatice, se sustrag influențelor vagale. În schimb, vagul, distribuindu-se organelor efectoare de la nivelul toracelui și abdomenului, supleează lipsa inervației parasimpatice în regiunea toraco-lombară. Cele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reacțiilor compensatorii, de adaptare a funcțiilor somato-vegetative la condițiile impuse de mediul extern sau intern. Componenta vegetativă centrală este reprezentată de centrii și căile nervoase simpatice și parasimpatice, existente de-a lungul întregului nevrax, de la scoarța cerebrală și până la măduva sacrată. După Hermann și Cier (1970), centrii nervoși vegetativi sunt de două feluri: de comandă și de integrare. Primii sunt localizați în măduvă, bulb și mezencefal, iar ceilalți în FR, hipotalamus, talamus și scoarța cerebrală. Ei realizează trei modalități de integrare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cardiac și funcția circulatorie. Secționarea vagilor în regiunea cervicală este urmată, de altfel, de tahicardie și de hipertensiune arterială tranzitorie de defrenare. Fibrele parasimpatice de pe traiectul nervilor cranieni VII și IX acționează limitat asupra unor teritorii glandulare cefalice, iar parasimpaticul sacrat influențează în sens vasodilatator doar sfera pelvină. În schimb, componenta simpatico-adrenergică controlează atât activitatea ritmică a pompei cardiace, cât și întregul teritoriu vascular. Acțiunea vasculară a sistemului eferent simpatic depinde de tonusul centrilor vasomotori și de teritoriul asupra căruia acționează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acest sens posibilități mai reduse. Rolul predominant al inervației intrinseci este inhibitor; în absența acesteia, intestinul gros prezintă contracții tonice. Inervația parasimpatică stimulatoare este asigurată de vag pentru colonul proximal (parasimpaticul cranian) și de nervii erectori pentru colonul distal (parasimpaticul sacrat). Nervii splanhnici asigură inervația simpatică-inhibitoare. Ambele componente ale inervației extrinseci vago-simpatice influențează motilitatea colonului prin intermediul neuronilor colinergici și, respectiv, adrenergici sau purinergici ai plexurilor intramurale. Factori umorali cu rol stimulator implicați în reglarea motalității intestinului gros sunt: gastrina (care contribuie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care acesta poate avea loc, reflexul slab mienteric descris anterior se intensifică, realizând „reflexul de defecație parasimpatic” prin creșterea frecvenței impulsurilor aferente rectale, care ajung pe calea fibrelor parasimpatice ale nervilor pelvici și a nervilor somatici rușinoși interni la centrul sacrat parasimpatic al defecației S2-S4. De aici, prin fibre parasimpatice, pleacă impulsurile eferente, care intensifică peristaltismul colonului descendent, sigmoidului și rectului, concomitent cu creșterea gradului de relaxare a sfincterului anal intern (ambele efecte sunt de natură parasimpatică) (fig. 115). În același
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul ganglionilor simpatici paravertebrali L1-L4. De aici pleacă fibrele postganglionare, realizând nervul presacrat, de unde vor lua naștere nervii hipogastrici, care se distribuie atât corpului vezical, cât și sfincterului intern determinând relaxarea peretelui vezical. Fibrele parasimpatice își au originea în măduva sacrată S1-S3, coborând pe calea nervilor pelvici spre vezică. Sistemul nervos parasimpatic determină contracția vezicii urinare și relaxarea sfincterului intern. Putem considera, deci, inervația simpatică ca un sistem al reținerii urinei și umplerii vezicale, în timp ce inervația parasimpatică este responsabilă de evacuarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
creșterea progresivă a presiunii intravezicale și stimularea fibrelor aferente mielinice de tip A-delta de la nivelul vezicii. Activitatea aferentă vezicală intensă activează căile supraspinale bulbo-pontine generatoare de mesaje somatice și vegetative la centrul reflex medular al micțiunii de la nivelul măduvii sacrate (fig. 133). Având la bază reacții vezicale somato-vegetative produse de depășirea capacității de distensie a vezicii urinare, micțiunea este deci sub controlul reflexului medular sacrat parasimpatic, întregit de circuitul nervos supramedular somatic realizat pe căi cortico-subcortico-spinale piramidale. Căile aferente vezicale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
generatoare de mesaje somatice și vegetative la centrul reflex medular al micțiunii de la nivelul măduvii sacrate (fig. 133). Având la bază reacții vezicale somato-vegetative produse de depășirea capacității de distensie a vezicii urinare, micțiunea este deci sub controlul reflexului medular sacrat parasimpatic, întregit de circuitul nervos supramedular somatic realizat pe căi cortico-subcortico-spinale piramidale. Căile aferente vezicale proprioceptive urmează traseul nervului pelvic și pătrund în măduvă prin rădăcinile posterioare, făcând sinapsă în motoneuronii din cornul anterior al segmentului medular S2-S5. Fibrele eferente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
circuitul nervos supramedular somatic realizat pe căi cortico-subcortico-spinale piramidale. Căile aferente vezicale proprioceptive urmează traseul nervului pelvic și pătrund în măduvă prin rădăcinile posterioare, făcând sinapsă în motoneuronii din cornul anterior al segmentului medular S2-S5. Fibrele eferente motorii părăsesc măduva sacrată prin rădăcinile anterioare și intră în nervii rușinoși interni (pudendal), distribuindu-se musculaturii sfincterului extern striat, determinând contracția acestuia și temporizarea micțiunii. După începerea micțiunii reflexul se autoîntreține printr-un mecanism de feedback pozitiv, care provoacă contracții din ce în ce mai puternice ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de feedback pozitiv, care provoacă contracții din ce în ce mai puternice ale musculaturii vezicale. Ca urmare a integrării impulsurilor aferente în diverși centri supraspinali se transmit pe căi eferente impulsuri care facilitează sau inhibă micțiunea prin influențarea pragului de excitabilitate a centrilor reflecși sacrați. ). La nivel bulbar există centri facilitatori și inhibitori ai micțiunii în formația reticulată bulbară laterală și dorso-mediană. Centrii pontini exercită o acțiune facilitatoare prin nucleul detrusor pontin situat în formația reticulată dorso-laterală. Un centru inhibitor situat în jumătatea laterală a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
corpilor cavernoși. Aceștia stimulează doar veziculele seminale secretoare de lichid seminal. Este unul din puținele cazuri în care parasimpaticul asigură un regim local de înaltă presiune prin mecanismul direct al vasodilatației excesive. Centrii reflexului de erecție se găsesc în măduva sacrată, iar căile aferente sunt multiple. Una din cele mai importante o constituie nervul dorsal al penisului cu mecanoreceptorii corespunzători de la nivelul glandului. Impulsuri aferente declanșatoare ale reflexului de erecție pot pleca și de la nivelul tegumentelor scrotului, coapselor, perineului și chiar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spațiului interstițial: Sunt puține date clinice: umiditatea mucoaselor (bucală, de preferat jugal) și a tegumentelor (axilar), turgorul (la adult se apreciază prefrontal), pliul cutanat persistent, prezența edemelor (la nivelul membrelor inferioare la pacientul care se mobilizează, la nivel latero-toracic și sacrat la pacientul imobilizat la pat, edeme corneene în expandări severe ale spațiului extracelular). 2.1.3.2.3. Evaluarea spațiului intracelular Elementele clinice de apreciere sunt încă și mai sărace: setea este de obicei un semn al contracției de spațiu
Capitolul 2: ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]