63 matches
-
Prostrație Da [] Da [] Nu [] ? [] Câți ..... Context de expunere (cu 7 zile înainte de debut): 1. Călătorii: țară sau teritoriu cu focare de gripă aviară Da [] Nu [] ? [] unde .............................. 2. Ocupațional (cu 7 zile înainte, persoana a lucrat): - profesiune legată de animale (îngrijitor, sacrificator, transportator, bucătar, personal veterinar) Da [] Nu [] ? [] - lucrător într-un laborator care testează probe pentru Da [] Nu [] ? [] virusul A/H5 - personal medical Da [] Nu [] ? [] 3. Expunere la animale (cu 7 zile înainte de debutul simptomelor, persoana a fost în contact cu animale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/173817_a_175146]
-
Prostrație Da [] Da [] Nu [] ? [] Câți ..... Context de expunere (cu 7 zile înainte de debut): 1. Călătorii: țară sau teritoriu cu focare de gripă aviară Da [] Nu [] ? [] unde .............................. 2. Ocupațional (cu 7 zile înainte, persoana a lucrat): - profesiune legată de animale (îngrijitor, sacrificator, transportator, bucătar, personal veterinar) Da [] Nu [] ? [] - lucrător într-un laborator care testează probe pentru Da [] Nu [] ? [] virusul A/H5 - personal medical Da [] Nu [] ? [] 3. Expunere la animale (cu 7 zile înainte de debutul simptomelor, persoana a fost în contact cu animale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/173818_a_175147]
-
poziția sa În interiorul unei ierarhii religioase (preotul), sau o persoană consacrată de un anumit statut social („bătrânii” satului, liderul familiei, un șaman sau un vraci). Nu există Însă restricții de gen sau vârstă În ceea ce privește actorul sacrificiului. Frecvent, modelul mitic al sacrificatorului este dat de o anume divinitate din panteonul religios, care a inițiat acel sacrificiu și care a Întemeiat ceva printr-un act sacrificial sau prin propriul sacrificiu. Referindu-se la sacrificiile agrare, Mircea Eliade consideră că acestea sunt repetări rituale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
astfel sprijinul divinității. Pe un al treilea palier, Întreaga comunitate este consacrată, sacrificiul afirmând atât comuniunea dintre membri (prin masa rituală), cât și legătura dintre aceștia și lumea divină (prin transferul sacrificial). După J. Henninger (1987, vol. XII, pp. 549-550), sacrificatorul poate urmări mai multe obiective: astfel, el poate să aducă un omagiu divinității, mai ales În cazul sacrificiilor periodice, incluse În calendarul religios al societății În cauză. El poate să mulțumească divinității pentru sprijinul și protecția acordate, poate să ceară
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
statut aparte, reprezintă un bun important și prețuit de individ sau colectivitate, dar este, prin chiar decizia de a-l aduce În centrul unui rit de maximă importanță, hărăzit distrugerii. Această ambiguitate este explicată de Evans-Pritchard prin identitatea simbolică dintre sacrificator și obiectul sacrificat: În actul sacrificiului, cel care oferă bunul ipostaziază, simbolic, acest bun ca un alter ego al ființei și poziției sale sociale. După obiectul sacrificat, putem distinge Între sacrificii nesângeroase (obiecte și plante) și sacrificii sângeroase (ființe vii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de simbolic precum ritul sacrificiului, trebuie să ținem seama de procedurile, referitoare la oameni, materiale, timp, mecanisme de organizare” (1996, p. 107). Cu alte cuvinte, substituirile rituale exprimă anumite decizii, În care intră factori precum resursele materiale aflate la dispoziția sacrificatorilor, poziția și prestigiul social al acestora, frecvența sacrificiilor, importanța divinității vizate, amploarea solicitărilor implicate etc. Esența sacrificiului ar sta Într-o „logică a echivalărilor simbolice a obiectelor care pot fi oferite” (R. Firth, p. 106), logică ce ar permite diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
D. Gold, 1987, vol. IV, p. 59). Prin consacrarea unui obiect, loc, persoană sau grup se stabilește o legătură privilegiată Între acestea și puterile supraumane, primele fiind transformate de contactul (material sau spiritual) cu cele din urmă. Sacrificiul reunește astfel Sacrificatorul (persoana care Îndeplinește sau comandă acest ritual și care speră să obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și Divinitatea (de la care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comandă acest ritual și care speră să obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și Divinitatea (de la care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În cele de venerare). Între sacrificator și divinitate nu exista, Înainte de performarea sacrificiului, nicio legătură evidentă. Prin actul sacrificial și prin intermediul bunului sacrificat se realizează această legătură - altfel spus, sacrificatul mediază Între uman și divin. Relația cu puterile sacrale instituită prin intermediul sacrificiului este radical diferită de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Întemeierea relațiilor dintre cetate și puterile divine. Cetatea depășește această neliniște, această spaimă În fața sângelui și a omorârii unui animal, prin jocul dramatic al unui ritual care scoate În evidență, spre a se folosi de ele, ambiguitățile victimei și ale sacrificatorului. Animal inocent, boul de plug, este totodată un vinovat: garant al hranei cerealiere, el mănâncă cerealele, condamnându-se astfel să fie mâncat la rândul său. În același fel, apropiindu-se de altar pentru a mânca acolo hrana consacrată, boul se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fel, apropiindu-se de altar pentru a mânca acolo hrana consacrată, boul se desemnează pe sine Însuși ca victimă a sacrificiului. Omul care lovește este tot atât de ambiguu, el fiind „ucigașul boului”, dar, În același timp, și preotul lui Zeus Polieus, sacrificatorul calificat (M. Detienne, 1997b, pp. 145-146). O altă sursă de ambivalență provine din intruziunea actului violent, sângeros, În sistemul comunicării cu sacrul. Imolarea victimei este un gest de distrugere, asemănător aceluia specific crimelor, războiului sau vânătorii. Cum poate fi Împăcat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lor sacre (printre care NIN.KIR, zeiță a bocetelor funebre) și În care regele rămânea În plan secund, În timp ce protagoniști erau Bătrânii din Emar și toți locuitorii. Textele menționează personalul sacru cu diferite Însărcinări, printre care iese În evidență preotul sacrificator, numit „Stăpânul casei”. Trebuie amintit că aici, ca și În alte mărturii religioase, consoarta lui Baal este Khebatxe "Khebat", marea zeiță hurrită, deși cele două temple gemene de tip sirian dispuse pe acropola cetății erau dedicate lui Baal și lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu natura eminamente ritualistă a religiei vedice și a lumii religioase În care mesajul lui Zoroastruxe "Zoroastru" s-a afirmat ca o reacție clară Împotriva unei societăți dominate de o aristocrație războinică ce recurgea la serviciile unor categorii de preoți sacrificatori cu scopul de a mări puterea, bogăția și prestigiul ambelor clase. Ritualul trebuia mărginit doar la sfera privată și realizat pentru interesele individului care Încredința, după posibilități, unuia sau mai multor preoți executarea ritului. Preotul, expert și tehnician al sacrului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
materiale, oameni sau vite. Opoziția lui Zoroastruxe "Zoroastru" față de ordinea religioasă și socială tradițională trebuie să se fi manifestat În special În legătură cu bovinele. În Ahunavaitș G³th³, plângerea Sufletului Vacii (g¶uș urvan) abandonate În mâinile violente (a¶șma) ale cruzilor sacrificatori este glasul unei ființe suferinde care caută disperată un păstor bun: „Eu nu am alt păstor În afară de Voi; mulțumiți-mă deci prin lucrarea bună a unui păstor” (Yasna 29, 1). Nu este greu de observat În versurile acestei g³th³ o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]