433 matches
-
cade de pe cal chiar în fața celor trei vânători de recompense. Jup pune la cale un plan pentru a-i elibera pe Stryke și Hakseer. Cei doi sunt luați prizonieri și pregătiți pentru sacrificare de Tannar, regele trolilor. Pe pumnalul lui sacrificial se afla a treia stea. Al doilea volum începe cu Coilla și cei trei vânători. Jderița îi păcălește spunându-le că prietenii ei se află la portul Hecklowe. Jderii au scăpat din labirint pentru că l-au luat ostatic pe Tannar
Orcii () [Corola-website/Science/323275_a_324604]
-
face soluția unei comunități prin iubire, bazate pe dialog intersubiectiv, viabilă. Abia în felul acesta adevărul și iubirea pot deveni una. Girard acordă Bisericii Catolice statut de instrument necesar în gestionarea acestei situații istorice noi (în care inocența victimelor mecanismului sacrificial nu mai poate fi ignorată, dar și în care tot mai mulți indivizi sunt dispuși și dispun de mijloacele necesare să ucidă necunoscuți nevinovați). Variantele protestante de credință, facile și secularizante, sunt apreciate de Girard ca mai puțin eficiente: multitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
era, până la Hristos, elementul esențial în controlarea violenței și în menținerea unei comunități, astfel încât a devenit elementul principal în cult. Girard susține că Întruparea lui Hristos nu a avut ca scop satisfacerea nevoii divine de dreptate, ci demontarea acestui mecanism sacrificial, sacrificiul suprem fiind menit tocmai să aducă sfârșitul erei în care comunitatea era menținută cu ajutorul unui țap ispășitor, prin care violența era depășită prin violență, ca să rupă legătura dintre violență și sacru: "Întruparea, adică coborârea lui Dumnezeu la nivelul omului
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și nu neapărat remarcate, iar sacrificarea pentru altul era un semn al dedicației familiale a soției. Astfel, structura socială a societății industriale se baza pe două principii contradictorii: cel impersonal, rațional și contractual al ordinii corporatiste masculinizate și cel sentimental, sacrificial și comunalizat al ordinii familiale feminizate. Modul industrial de producție a separat munca salariată de activitățile casnice, în așa fel încât diviziunea naturală a sexelor s-a asociat cu o diviziune socială a rolurilor între bărbații destinați muncii salariate și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cele induse de valorile unei etici a grijii pentru alții se asociază cu riscul apariției dezaprobării și chiar a izolării sociale în eventualitatea survenirii unui eșec în gestionarea conflictelor de rol. Este de la sine înțeles ca femeile să sprijine, chiar sacrificial, cariera bărbaților, dar, din punct de vedere istoric, bărbații n-au fost în situația de a acționa consecvent pentru construcția carierei femeilor și nici nu se pot imagina într-o asemenea ipostază. Grija față de copii sau joaca în parc cu
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fost. Deci este. Și nu poate fi conjurat, exorcizat. Nu se poate exclude repetarea lui. Lanzmann s-a gândit 12 ani la un titlu, dar l-a fixat doar cu câteva săptămâni înainte de premieră. „«Holocaust» era nepotrivit din cauza conotației sale sacrificiale și în plus fusese deja folosit. Adevărul este că nu exista nume pentru ceea ce nici măcar nu îndrăzneam pe atunci să numesc «evenimentul». În sinea mea și parcă în secret îi spuneam «la Chose» („Lucrul”, „Chestia”). Era un mod de a
Anti-filmul despre indicibil by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5925_a_7250]
-
a unui text este, prin urmare, în vederile d-sale, acea mișcare lăuntrică, acea decantare și sublimare care consacră toate gîndurile calmului divin. Litera poartă în sine nostalgia originilor, astfel cum lacrima se întoarce către ochiul din care a purces sacrificial. Ținta textului e refacerea unității primordiale. Funcția sa rămîne cea a spovedaniei. Uneori prezența rostirii e înlocuită prin cea a cuvîntului scris, cu aceeași consecință purificatoare. Odată, Sfîntul Vasile cel Mare, reputat pentru disciplina sa duhovnicească, a săvîrșit o excepție
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
prima sacrificare" (cea de la "moartea civilă" la moartea fizică, 1883-1889), a doua sacrificare, postumă, intrând în atenție doar prin forța paralelismului. Focalizarea privirii în cartea recentă se îndreaptă spre temeiurile ontologice ale mitului Eminescu, care, necesarmente, aduce în ecuație "criza sacrificială", cu sintagma lui René Girard. S-ar putea spune că această "criză" constituie "materia" cărții, mitul și demitizarea fiind consecințele de fond. Volumul este special și intens polemic, autorul având toate datele unei asemenea inițiative pentru a câștiga "bătălia": cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
itinerar de la Grama la "câțiva agramați". Theodor Codreanu n-are nici o îndoială: "Fără s-o știe, detractorii lui Eminescu, chiar din punctul nașterii "Galaxiei Grama", constituie garanția trăiniciei și vitalității Mitului Eminescu. Orice act demolator seamănă fatalmente, cu unul ritualic, sacrificial, menit să reîmprospăteze și să revigoreze memoria colectivă". Parcă pentru a convinge și pe cei mai îndărătnici, Theodor Codreanu aduce o puzderie de probe în acest uimitor dosar, cu o energie și o logică detectivistice rar întâlnite, încât cartea se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui nebun "nevindecabil". Maiorescu începe să distingă semne de "nebunie", bunăoară, în poezia Melancolie, fapt care a stârnit riposta lui Mite Kremnitz: "Nebunie? Poate că concepția noastră, a tuturor, este nebunie și Eminescu a prins adevăratul sens al lumii". "Criza sacrificială" e interpretată în analogie cu aceea christică, a ciobanului moldovean din Miorița și cea din Monastirea Argeșului, criză în care este implicată totdeauna violența. Theodor Codreanu apelează la ontologia arheității creată de poetul nostru, invocând filosofia diferenței, heterogenia eului, "dublul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
filosofia diferenței, heterogenia eului, "dublul monstruos" (Cain și Abel, Eteocle și Polynice, Sarmis și Brigbel), teoria eminesciană a dublului binom, "violența benefică fondatoare", pentru a demonstra că victima ispășitoare devine zeitatea grupului, că orice mit se naște dintr-un act sacrificial, înseamnă "contrapunerea violenței benefice violenței malefice". Înarmat până în dinți cu documente și strategii, Theodor Codreanu purcede la investigarea minuțioasă a ceea ce el numește "agonia eminesciană" de la internarea la spitalul Șuțu și până la înmormântarea poetului. Cum spuneam, cu dovezi nenumărate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest titlu din noua serie "Eminesciana" a faimoasei edituri ieșene Junimea, reactivată spectaculos de un mare poet (e vorba de Cezar Ivănescu). Inevitabil, volumul din urmă se așează în prelungirea unor preocupări statornice ale eminescologului din Huși, dezvoltând aici scenariul sacrificial. Folosind suntem preveniți într-un necesar Avertisment "nucleul prim", el adaugă 21 de noi capitole și, bineînțeles, schimbă miza lucrării. Va discuta, așadar, într-o demonstrație strânsă despre mitul Eminescu ca "mit viu", cu temeiuri ontologice și va înainta, inventariind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar fi "un om sacrificat" (zicea Petre Th. Missir). Iar Maiorescu, un "om criptic" (lucr. cit., p. 326), greu de descifrat își va face jocul duplicitar. Fără a ignora ori minimaliza condiția sa de binefăcător, Maiorescu vădește lașitate, traversând "infernul sacrificial"; îl vom găsi alături de "amicii sacrificatori" și, pe altă parte, are grijă protectoare, împinsă de unii comentatori chiar în ireproșabilitate. "Cald și frig scria lorga, la moartea marelui critic nu i-a fost nimănui lângă dânsul". Nu e vorba de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
motivațiile fiind acum clar de ordin politic. Din acest motiv, a vorbi despre "fratricidul verbal" (Ruxandra Cesereanu) practicat și înțeles ca violență verbală este cel puțin o exagerare, atâta timp cât poetul era conștient (de la 14 ani!) de condiția sa de "victimă sacrificială" de bunăvoie întru stabilirea "adevărului", concept cu prevalență nu doar în operă, eroul și înțeleptul (după modelul Mântuitorului) neputând trăi decât în adevăr. Profesorul Codreanu observă însă că scenariul acesta paradigmatic mioritic avea să se refacă în preajma zilei de 28
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din 1888). Agonia ultimă a fost "finalizată", fie (pe termen scurt) de lovitura violentă dată poetului în timpul internării la "Caritatea" de către un nebun, fie (pe termen lung) de intoxicația cu mercur. Din acest moment avea să înceapă a doua violență sacrificială, cel puțin la fel de cinică (nu kynică!) prin escamotarea adevărului, prin durata și prin lipsa de respect, demarată prin debutul și reanimarea continuă a "galaxiei Grama"... "Bucovina literară", nr. 1-2, ianuarie-februarie 2005 MIHAIL DIACONESCU. FENOMENOLOGIA EPICĂ A ISTORIEI ROMÂNEȘTI, BUCUREȘTI, EDITURA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu se va istovi curând. Scotocind arhivele armata de eminescologi va produce noi dovezi reconfigurând stocul de informații, luminând hățișurile epocii. Patimile iscodelnicilor genealogiști întrecerea sourcier-iștilor continuă; dar, bănuim imaginile biografilor săi nu vor cunoaște corective esențiale, odată fixat modelul sacrificial. Și nici nu credem că el va fi îmbrățișat doar de zelatorii cultului apropiindu-se cu pioșenie nesmintită de opera sa. Theodor Codreanu, ca într-un veritabil policier, leagă firele, încercând, și el reintegrarea, celor șase ani ai "eclipsei" în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și îndatoririle acestuia, o fundamentală antiteză eșuată, disputa tranșându-se pentru omul modern în favoarea drepturilor, o uriașă eroare cu un echivalent paremiologic românesc pe măsură: "a-ți tăia craca de sub picioare". Viețuirea în afara adevărului și a libertății înseamnă eliminarea posibilității sacrificiale, deci, a iubirii și a modelului christic, ceea ce pentru Eminescu era de neconceput. Pentru el, martirul, eroul și înțeleptul trăiesc în adevăr (ș.a.), fiindcă ei sunt victime sacrificiale de bunăvoie, după modelul Mântuitorului. Adevărul e sacru, e Dumnezeu: "Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
craca de sub picioare". Viețuirea în afara adevărului și a libertății înseamnă eliminarea posibilității sacrificiale, deci, a iubirii și a modelului christic, ceea ce pentru Eminescu era de neconceput. Pentru el, martirul, eroul și înțeleptul trăiesc în adevăr (ș.a.), fiindcă ei sunt victime sacrificiale de bunăvoie, după modelul Mântuitorului. Adevărul e sacru, e Dumnezeu: "Dumnezeu și adevărul sunt identici" (Mss 2267). Dacă adăugăm la aceasta pasajul din scrisoarea către Samson Bodnărescu din 1876, unde se spune că "un neadevăr ar fi în stare să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să mă nenorocească pe toată viața și să-mi răpească onoarea" (un om fără onoare își declină cu bună știință eternitatea), constatarea lui Th. Codreanu că Eminescu a refăcut în preajma zilei de 28 iunie 1883 scenariul paradigmatic mioritic al crizei sacrificiale, e imbatabilă. Introducând în demersul său metoda dublului referențial, autorul cercetează cu maximă atenție întâmplările premergătoare momentului când poetul este aruncat în cămeșoiul de forță (bieții "inimici" și câți de-atunci se frâng într-o veselie corect politic! sub semnul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adolescență, nu comunică cu părinții săi, cum ar fi fost de așteptat de la fiica unui poet. Are o existență independentă, secretă, bineînțeles, dar faptul că „iubirea” lor s-a întrupat într-o ființă nouă, asta i-a avansat pe părinții sacrificiali pe o mare spirală cosmică. Iată-mă acum regretând chiar ziua în care m-am născut, pentru că am luat cu atâta ușurință profundele legi ale naturii. Asta numai din orgoliu - din fals exces de „moralitate”, nu vroiam să-i încarc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Diavolul. Avocatul se încheie ușurat la șliț, amintindu-și că fusese și el, încă de la prima întâlnire cu troica operei în speță, într-o perpetuă nedumerire, relativ la identitățile exacte ale celor doi companioni supranaturali ai Cavalerului, ironizat subtil și plasat sacrificial, în centrul gravurii. De altfel, majoritatea albumelor selecte de educație plastică, intenționând să depășească o anume simbolistică mai obscură și mai dificil de digerat, pentru neavizați, a ilustrului maestru german, se întreceau să explice mură-n gură, inclusiv prin prezentarea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ale conștiinței, (ale condiției umane, așadar), romanul întâlnește dincolo de ele o imagine mitică a lumii și a destinului omului..."155 Analiza, dintr-o perspectivă euristică tradițională, evocă un reper mitic binecunoscut: jertfa (impusă de creație). Jertfa și ofranda sunt ritualuri sacrificiale care asigură comunicarea simbolică a oamenilor cu divinitatea. Este un fapt de cultură universal, extrem de vechi: "Jertfele omenești și jertfele animale nu sunt decât evocări solemne ale asasinatului primordial."156 Religiozitatea primitivă îmblânzește actul violent mai greu de acceptat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
puțin lucrurile nude, pe care bănuiesc că el însuși le mai complicase de asemeni, ca să evit indiscrețiile."370 Trecerea sub tăcere a simțămintelor, reala "ofrandă" adusă actului creator prin îndepărtarea de persoana iubită pot fi reținute ca semnificative pentru dimensiunea sacrificială a demersului creatorului. Interesul sporit pentru construirea întregului roman pe "existențe dispărute" transcende aceleași limite și intensifică sistemul conotativ. Solicitarea de a scrie formulată, în primul rând, către doamna T., dar și de către Fred, are, prin prisma acelorași miteme baladești
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o morală și o estetică a adversității pe care sentimentul agonal le cultivă și le satisface. De altfel, orice luptă la nivel uman, adică în cadrul civilizației, mai ales dacă e una „pe viață și pe moarte”, trebuie să păstreze conștiința sacrificială a acțiunilor ei. Cine a citit scrierile lui Saint-Just despre spiritul Revoluției înțelege foarte clar lucrul acesta. Un text transcris de Alexandru Hasdeu și care se intitulează „Sfaturi celui ce pleacă la război” spune că luptătorul trebuie să fie curat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Zamfirul, Berlantul”, trei lupi vizitatori, „Not, uriașul de-o palmă” ce „aduce pierzania”, „leoaica-ciocârlie” și, mai ales, mierla, interlocutor gracil, muză, dar și autor fictiv, pe seama căruia se pun multe „istorii”. Aceste făpturi par mai puțin participanți la un rit sacrificial, cât purtători ai unui mesaj oracular. Titlul ultimei cărți de versuri, Un dor fără sațiu, reluat de la poemul ce deschidea Pe-o gură de rai, ar putea sugera o revenire la gama trăirilor de acolo. În fapt, dominantă rămâne pătimirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]