63 matches
-
urmat ca scriitor papa Leon I (440-461). Scriind către Rusticus (+462), episcop de Narbona, în Gallia, care definea viața militară ca fiind ceva îngăduit creștinului, o numea innocens militia. Folosindu-se de prilejul cauzat de dezordinile morale și de confesiunile sacrilege ale soldaților episcopul dictează, în Omilia 114, câteva reguli de viață religioasă tuturor creștinilor, vizându-i mai ales pe cei care ocupau funcții în administrația publică, și de practică pastorală pentru clericii săi, care, fără prea multe scrupule, căutau să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care, într-o împrejurare necunoscută, fiind invitat de unii dintre camarazii de arme să presteze jurământul, a răspuns că nu poate jura întrucât este creștin, suscitând stupoarea și incredulitatea în mijlocul tovarășilor de luptă, care nu mai asistaseră la asemenea atitudini sacrilege, crezând inițial că ar fi fost o farsă. În plină perioadă anarhică (235-284), voind să verifice loialitatea soldaților săi, Decius (249-251), fără să fi întâmpinat printre aceștia cazuri de indisciplină evidentă, care să-i fi dat vreun motiv anume, a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și cu onestitate, cu lealitate și blândețe. Din diferitele fragmente ale scrisorilor petrine și pauline putem vedea că primii creștini nu erau în totalitate modele de sfințenie. Chiar și Apostolii se plâng deseori că unii dintre creștini erau bârfitori, apostați, sacrilegi, partizani ai unor doctrine false, venali, carnali, iubitori de certuri, provocatori de dezordini, recalcitranți, trădători și ingrați. Cei proveniți din suburbii au rămas în marea lor majoritate drojdia societății, cu povara mizeriilor lor morale, percepând învățătura Evangheliei în sensul politic
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spre înaintarea în împărăție s-a ușurat pentru el și pentru cei împreună cu el. 4.2.6. Pătimirea sfântului centurion Ferreolus, martir Pe când creștinii din toate provinciile, lui Dumnezeu dragi și diavolului nesuferiți, erau presați să ia parte la rituri sacrilege, un oarecare Crispinus, guvernator pe atunci al orașului Vienne, potrivit poruncii primite de la împărați, a început să constrângă creștinii să aducă sacrificii idolilor. Luând loc în tribunal, printr-o hotărâre vrednică de dispreț, a stabilit să-i cinstească pe cei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Am fost alături de împărat ca soldat, cât timp mi-a fost posibil, atâta vreme cât au fost respectate sentimentele mele religioase. Am colaborat cu tine cât timp a trebuit să mă spun unor legi drepte, dar niciodată nu m-am supus riturilor sacrilege. Mi-am propus să fiu soldat ca să lupt împotriva dușmanilor statului și nicidecum a creștinilor. Nu cer solda militară despre care vorbești. Împăratul sacrileg să-și plătească militarul sacrileg. Nu cer avantajele vieții trecătoare, mi-e destul dacă mi se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
timp a trebuit să mă spun unor legi drepte, dar niciodată nu m-am supus riturilor sacrilege. Mi-am propus să fiu soldat ca să lupt împotriva dușmanilor statului și nicidecum a creștinilor. Nu cer solda militară despre care vorbești. Împăratul sacrileg să-și plătească militarul sacrileg. Nu cer avantajele vieții trecătoare, mi-e destul dacă mi se respectă credința religioasă, ca să trăiesc creștinește. Însă, dacă nu mi se îngăduie, sunt gata să mor“. Guvernatorul l-a întrebat: „Ferreolus, de unde îți vine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spun unor legi drepte, dar niciodată nu m-am supus riturilor sacrilege. Mi-am propus să fiu soldat ca să lupt împotriva dușmanilor statului și nicidecum a creștinilor. Nu cer solda militară despre care vorbești. Împăratul sacrileg să-și plătească militarul sacrileg. Nu cer avantajele vieții trecătoare, mi-e destul dacă mi se respectă credința religioasă, ca să trăiesc creștinește. Însă, dacă nu mi se îngăduie, sunt gata să mor“. Guvernatorul l-a întrebat: „Ferreolus, de unde îți vine toată această dorință de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în adevărata religie, împărate, și suntem ascultători față de legile pe care Constantin și fiii săi le-au promulgat. Acum nu putem decât să plângem văzând că toate sunt pline de nelegiuirea ta, iar mâncărurile și băuturile sunt contaminate de sacrificii sacrilege. Aceste fapte le-am deplâns în privat, dar acum le deplorăm și înaintea ta: sub domnia ta suportăm cu tulburare numai acest lucru. Împăratul aflând ceea ce căuta de multă vreme, sub pretextul că putea foarte bine să-i lipsească de cinstea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
celebra expresie vergiliană auri sacra fames (Eneida, III, 57), scrie: sacra Înseamnă „execrabil”, ca În sacrae panduntur portae șEneida, VI, 574ț. Alții Înțeleg sacra ca devota, ce trebuie comparat cu ver sacrum. Alții Înțeleg „sacru” cu sensul de „scelerat” și „sacrileg”. În orice caz, expresia Își are originea Într-un obicei al galilor. De fiecare dată când locuitorii din Marsilia erau loviți de ciumă, un sărac se oferea să fie hrănit un an Întreg, cu cea mai bună hrană, pe cheltuială
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
curând din fotografia de la 19 ani făcută la Viena, cea care apărea reprodusă în mai toate manualele școlare 261. În descrierea lui Ion Frunzetti, masca mortuară înregistrează naturalist relieful decadenței fiziologice, de calcul crud al descompunerii care modifică grotesc trăsăturile, sacrilegă exacțiune în efigie la care este supus ultimativ poetul. Pe mistificarea acestei figuri ultime situate sub pecetea autenticității și distribuită majorității sculptorilor se va construi mistica "poetului nepereche", a geniului național, pentru care există chiar și o cerere de canonizare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și amenințătoare, una din "umbrele" pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont ne face părtași la ponderea malefică a acestui chiasm pe care-l realizează prin gestul sacrileg vestala impudică, recomandând capul sfântului martirizat ca obiect al satisfacției sale erotice. Florile care înconjoară pe platou capul tăiat într-un sens decorativ-licențios, asemeni unei coroane de lauri, sunt menite să confere un caracter burlesc ororii, plonjând în abisul blasfemiei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cuțescu-Storck. Cu toate că îmbrățișează capul sfântului, Salomeea nu intenționează să facă gestul blasfemic-provocator, să-l sărute pe buzele inerte. Franz von Stück, Aubrey Beardsley, Lucien Levy-Dhurmer încercau să prindă tocmai acest episod revelator și definitoriu decadent al sărutului pe gură, obstinația sacrilegă a Salomeei din piesa lui Oscar Wilde. Salomeea obținea sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadente. Chipurile, față sau profil, sunt simple ovaluri de cretă pe care trăsăturile sunt abia ortografiate. Armonia decurge dintr-o regăsire a unității, mișcării de sens contrar față de suspensia schizoidă a celor două naturi ireconciliabile apropiate artificial, ostentatoriu, de gestul sacrileg al sărutului. Cele două ovale care reprezintă chipurile Salomeii și a Sfântului Ioan tind în această pictură spre o mișcare eliptică, prin care este refăcut centrul gravitațional al comuniunii. Capul sfântului nu mai devine un trofeu oferit privirii celorlalți sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]