884 matches
-
de-a viața și de-a moartea al unor "păpuși" stricate, pierdute într-un muzeu al crimei și sexualității. Călătoria inițiatică a celor șapte minotauri înseamnă descoperirea, nu totală, a unui mit. Pentru a se putea dărui pînă la capăt sadicilor aventurieri, Sade nu are altă soluție decît să se sacrifice într-un fel de ritualică ardere pe rug. Sade va fi devorat la propriu, îngurgitat bucățică cu bucățică de cei care nu s-au săturat cu veșmîntul mitului și vor
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
solitara, a venit vremea. Proiectele mor de la sine. Mai pot să palavragesc. De altfel, îmi propusesem să fiu eu insumi, redus la ceea ce sînt. Asta, un moșulică, sînt". Masochismul, după cum vedem, e în floare, reprezentînd un alibi, întrucîtva, pentru impulsul sadic. Cioran? Luca Pitu? Cîte ceva din ambii. Din autorul Silogismelor amărăciunii e preluată gravitatea unor considerații nihiliste, solemnitatea gestului primejdios, un echilibru în dezechilibru, ca al unui acrobat care merge pe o sîrmă.Cinicul se retrage uneori cu un pas
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
ar fi înțeles că, pe lîngă sînge și apa se scurseseră din ei sufletul, și viața, si omenia (s.m.), si ca, pe lîngă mării crucificatori, erau multe, multe mii de mici crucificatori benevoli și "nonprofit", în afară poate de plăcerea sadica de a crucifica". Am recurs la acest citat din ultimul capitol pentru a sublinia "teza" românului scris de Maya Belciu. Viciul "demonstrației" stă însă în sistemul aluziv de care autoarea uzează, dar și în evitarea necesarelor totuși îngroșări ale unor
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
uitare, bestialități ce au colorat în negru istoria României și în 1907, și în timpul primului Război Mondial, și în anii treizeci-patruzeci - asasinatele legionare, apoi represiunea lui Antonescu -, în fine, lungul gulag comunist (combinație de asasinat pe fata cu exterminarea lentă, sadica, din închisori, cu iradierile orchestrate de Securitate - Mihai Botez, celebrul disident, a murit cu convingerea că agenții Securității l-au supus iradierilor, în lungile ore de așteptare în "camerele obscure" ale celebrei instituții), iar mai aproape de noi prin crearea, de către
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
mustrător drept "eseu (?!!) grăitor pentru aspirația autorului spre construcțiile teoretice ample". Din nefericire, departe de a fi un accident, manualul în discuție este simptomatic pentru o gamă completă de instrumente didactice inepte care, în decadă - zisă - post-comunistă, continuă să tortureze sadic generații de elevi inocenți. Dincolo de orice diferențe minore, în chestiunile cu adevarat esențiale ele trădează o convergență alarmantă. De pildă, toate mutilează pînă la desfigurare o serie de scriitori însemnați. Trec peste autorii turnantei artistice, sociale și politice miraculoase de la
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
în nenumite lucrări apocrife. Concluziile sale uimesc prin neadecvare: "Cei ce au cugetul lui Hristos știu prea bine că, prin această, boierul scare poruncise sfîșierea unui prunc de către cîinit i-a făcut copilului, chiar nevrând (sic!), cel mai mare bine sadica l-a transformat în înger!ț, așa cum o mamă știe că chirurgul îi face copilului ei un mare bine cînd îl taie și îi scoate putrefacția aducătoare de moarte." (p. 296). Un pas mai departe, si însuși conceptul de rău
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
aici de atmosfera sumbră a cabinetului lui Scarpia, în care se vor petrece orori, torturi și interogatorii fioroase, are, într-adevăr, o coerentă firească. Dar și aici, anumite „găselnițe” regizorale ne par inadecvate atmosferei operei. Țoșca nu este o criminală sadica. Ea este o femeie credincioasa care ucide din disperare afectiva în încercarea ei de a-și salva onoarea și pe iubitul condamnat la moarte. În spectacolul de față ea îl omoară pe Scarpia cu sadism, cu mai multe lovituri de
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
chipurile reeducat: “Sunt născut slujitor al lui. Sunt conștient și responsabil pentru ceace scriu într-o noapte de orgie dintr-un tata bețiv și o mamă sifilitica. aici.” (P. 185)... “Fenomenul Pitești trebue bine cercetat și Sunt ros de dorințe sadice și ticăloase. M-am depravat cu sora studiat de juriști, de psihologi, de preoți, de oameni de știință și mea, cu mama mea și cu cine mi-a ieșit în cale. Am ucis. Am de oameni politici, căci pe toți
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
mult în trecut, cu ecouri până în zilele noastre. Calități somatice care, firește, înlăturau ideea că violența socială, cruzimea, sălbatice reflexe de reacție s-ar putea cuibări în sufletul nostru, pângărindu-l. În perioada prea-fericiților ani de dinaintea primului război mondial, crima sadică pe care o comisese fiul generalului Candiano-Popescu asupra unei mai vârstnice partenere, în perioada dintre cele două mondiale războaie, asasinarea de către Sile Constantinescu a propriilor părinți, crimele lui Berilă sau uciderea, prin otrăvire, a Titei Cristescu au produs o mare
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
Mircea Martin resimte și azi ca apăsătoare atmosfera Capitalei din cîmpie, "cu o lipsă cronică de claritate și prospețime", dar și potopită de gunoaie, sufocată de mitocănie: "E reprobabilă, incalificabilă neglijența serviciilor de salubritate ale Primăriei, dar și această exhibare sadică și cinică a mizeriei e stupefiantă și condamnabilă. Ca și cum gunoaiele ne-ar murdări pe toți! Este un mod al "mitocanului" - specie de care Bucureștiul e plin, din păcate - de a se bucura de libertate și de a reacționa la oferta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
îmbrăcați sumar, fac tot ce le ordonă alt om, îmbrăcat în uniformă. Acesta vrea să-i distrugă, amînînd cît mai mult satisfacția finală. Fantezia în prelungirea procesului e nelimitată și a spune despre el că e crud sau că e sadic ar fi echivalent cu acuzația adusă unui copil că provoacă suferință cuburilor cu care se joacă. El nu știe, nu vrea să știe, a fost educat să nu știe că, în fața lui, se află ființe asemănătoare lui. Victimele, în virtutea unui
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
doar, o delicatețe complet deplasată: să nu afle cumva cititorul că materia se poate preface în asemenea hal, niște somoni atât de vii și de puternici, preschimbându-se într-un praf chimic... Faptul că ar fi putut fi o zicere sadică, un sadism ce nu i-ar fi fost îngăduit, cel mult, decât lui Curzio Malaparte, profanatorul de lucruri sfinte, luarea în deșert a ceva sacru ca rămășițele somonilor. Unele lucruri fiind neinteligibile, tentația noastră de oameni normali este să înnobilăm
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
disponibilității față de elementul fantastic, pregătește decolarea către un tărîm straniu, populat de cadavre înzestrate cu simțul umorului (desigur, negru) și de vrăjitoare exuberante. S-ar părea că această lume este una a farselor macabre, a conflictelor insolubile și a răzbunărilor sadice. Bineînțeles că deocamdată ne aflăm încă pe terenul presupozițiilor vagi pe care prima povestire Tabloul exotic nr. unu (sărbătoarea) pare mai degrabă să le contrazică; nici vorbă de cadavre, vrăjitoare, spînzurați, și cu atît mai puțin de cazane cu smoală
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
vanitatea bărbatului. Ea ușurează integrarea violenței masculine (inclusiv ca manifestare fizică!) în circuitul evoluției spirituale feminine și legitimează provocarea suferinței ca o necesară cale către împlinire. Suferința fiind necesară, pasul următor e convingerea că, de altfel, femeii îi place. înclinațiile sadice ale masculului nu se pot manifesta cu toată liniștea în afara unei atmosfere de legalitate (el e protectorul ordinii lumii, în fond...). De aici nevoia de a-i inventa femeii (care, de altfel, chiar este invenția lui, a eternului Don Juan
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
fără șireturi, iar cînd el se oprea să-și mai tragă sufletul și să-și mai șteargă, cu latul palmei, transpirația care îi șiroia pe față, mă opream și eu prefăcîndu-mă că-mi leg, cu senzația irepresibilă a unui ceremonial sadic, șireturile pe care pantofii mei parcă le purtau cu o anume ostentație sfidătoare. Chiar dacă fața nu i se vedea niciodată limpede din stufărișul unei bărbi crescute într-o desăvîrșită dezordine și dintre firele de păr ce-i curgeau mereu peste
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
cu adevăruri incomode. Sau pentru că ar fi la mijloc o părere pur subiectivă. Antipatia este generată de anumiți "senzori" textuali pe care îi voi enumera mai jos. în numele unor mari adevăruri, criticul și-a uitat măsura, descoperindu-și o vocație sadică nu tocmai agreabilă. Repetiția este mama plictiselii, un aforism deformat, dar nu mai puțin adevărat. Una e să spui de cîteva ori că Păunescu e un impostor și alta e să creezi o adevărată opera dedicată demolării sale. în acest
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
care ai nevoie (sau oricum lipsesc niște pagini). Ca și inscripțiile de pe pereți (nu se potrivește nicăieri mai bine acel "Cai verzi pe pereți". Pînă acum chiar nu era de înțeles "ce vrea să spună poetul"), inventarul e un sistem sadic împotriva eventualilor cititori. Pînă găsești unde să cauți cartea autorului de care ești interesat, ori se închide biblioteca, ori, cel puțin, sala în care ai putea să citești. Cît aștepți (așteaapttă...) cartea, poți să te uiți și prin Regulamentul de
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
care a trecut de-a lungul vieții. Îl putem considera, în cazul acesta, un Papillon român? Nici atât. Jean Celeste Dimitrescu nu este un scriitor naiv (chiar dacă îi lipsește o pregătire sistematică de literat). Sarcasmul său caustic, originalitatea stilistică agresivă, plăcerea sadică de a șoca prin referiri directe la viața sexuală și prin evocarea unor scene macabre îl înscriu în descendența unor profesioniști ai hărțuirii cititorilor, ca Louis Ferdinand Céline și Henry Miller. Și mai este ceva. Cărțile sale sunt pline de
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
crânceni nu numai pentru poezie, ci pentru toate activitățile artistice și culturale. Torturile morale care se exercitau asupra noastră erau un amestec de perversitate și cruzime greu de imaginat. Cenzorii se numeau "îndrumători", erau fie incompetenți, fie de rea-credință, fie sadici sau toate laolaltă. Se organizau ședințe de demascare pentru "delicte" ca "intimism, cosmopolitism, decadentism", consecințele fiind ostracizări de diferite grade. Ați publicat totuși, în anii la care vă referiți, numeroase volume de versuri: Sufletul nostru (1949); An viu - nouă sute și
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
brusc acceptabilul în inacceptabil: biata femeie era, mai întîi, sufocată cu perna, în cel mai pur stil elisabetan, apoi lovită cu capul de tăblia patului, tîrîtă de păr prin uriașa încăpere, izbită cu picioarele, cu pumnii, și, la urmă, înjunghiată sadic de mai multe ori și în mai multe părți ale corpului ei deja maltratat pînă cînd cămașa de noapte a femeii, mîinile asasinului, halatul lui, covoarele, pernele, pereții se umpleau de sînge. Scena nu m-a dezgustat: m-a distrat
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
ar fi alimentat furia ce a dus la căderea Bastiliei... E, fără îndoială, un text periculos. Și în același timp, unul dificil, chiar dacă Filozofia în budoar e opera cea mai puțin crudă a lui Sade - am spune, cea mai puțin sadică. Discursul acesta, logic și sofistic, poate fi privit nu numai ca o descriere exactă a Republicii (franceze) perfecte, ci și ca o încercare a lui Sade de a legitima lumea celorlalte opere ale sale. Adică, de a crea, sub forma
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
doi frați ai tatei mai mici, la bal, pentru fete. A urmat un proces, la care tata s-a dus și l-a disculpat pe omul acela, arătînd că fusese instigat. Omul n-a mai făcut pușcărie, dar acea pedagogie sadică, pe care tata o făcuse cu el, fusese poate mai rea. Ce mi-a spus tata în '93, că omul ăla s-a sinucis pentru că-l părăsise nevasta, pentru că devenise alcoolic, ar fi trebuit să mă liniștească, dar era prea
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
de teapa lui Opriș ori Mureșan au obrazul să mai viseze roluri de conducere! Dacă oamenii responsabili și nepătați din țară nu se vor decide să iasă din neutralitatea de bunici pe care-i trag de mustăți și-i batjocoresc sadic toate leprele, toți verișorii "domnului Goe", atunci viitorul României nu merită nici o ceapă degerată. "Opozanții" de profesie cu sfert de normă, ca și de activiștii famelici de prin asociațiile familiar-civice, s-au compromis iremediabil. Am văzut la ce-a dus
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
femeie care urma să nască). În familia vapoarelor scufundate, cîtă deosebire între falnicul Titanic, destinat succesului și scufundat rapid, într-o spectaculoasă catastrofă, si jalnică Strumă, epavă predestinata morții, după o agonie lentă, imaginata, parcă, de un scenarist nebun sau sadic. Dacă nu excelează prin originalitate, autorii filmului excelează prin tenacitate și disponibilitate. Disponibilitatea de a ataca un asemenea subiect, cu un suport documentar nebulos și fragil. Tenacitatea de a cerceta (arhive, documente, martori - autorul scenariului, Stelian Tănase, a parcurs, printre
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
se considerau agresați, de o prezență nedorită de ei, din exterior. Erau totuși instituție de învățământ de stat, nu particulară, deși se comportau de parcă ar fi avut caracteristicile celeia din urmă. Evenimentul nu dura însă mult. Chiștoroaia avea metode ei sadice de îndepărtare a intrusului, cum numai una cu trecutul ei ar fi putut face. Iar toți subalternii o ajutau - cu sârg, fără abateri sau împotriviri - în săvârșirea faptelor odioase. Acționau toți ca un întreg, de parcă ar fi existat un singur
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]