151 matches
-
cu poantă savuroasă și ironie fină, la adresa celor mai diverse personaje și împrejurări din mediul literar-artistic, politic, juridic, gazetăresc, salonard etc. Se mai pot discerne dexteritatea cu care erau alcătuite catrenele, verva spumoasă, acuitatea instantanee a observației, urbanitatea și umorul sagace al ironiei. Prin natura și obiectul lor, țintind situații de moment, trăsături de caracter particulare, fapte izolate și întâmplătoare, epigramele lui P. au intrat însă în zona perisabilului. Prea puține dintre ele vizează aspecte generale, mereu repetabile, cum este epigrama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
publicate în revista „Contrafort” și adunate în volumul Bunul simț impun în primul rând o conștiință dramatică. Disocierea rece, sceptică, uneori chiar fatalistă, atroce, conjugată cu ardența nevoii de repere călăuzitoare și orizonturi deschise, individualizează și reflecțiile de aici. Spirit sagace, Ț. este dublat în poezie de un vizionar vibrând la pragul limită al trăirii. Versurile din Cămașa lui Nessos aparțin unui autor sofisticat, pesimist, care își împânzește pagina cu simboluri și aluzii mitologice sau livrești, explicate într-un Cuvânt înainte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
În 1949, într-o cronică din „Contemporanul”, Ov. S. Crohmălniceanu condamna romanul Zbucium din perspectiva politizată pe care criticul se simțea dator să o adopte în acea epocă, însă analiza ce viza aspectele strict literare era perfect pertinentă. Cronicarul diagnostica sagace apartenența cărții la tradiția foiletonistică, în descendența unor Eugène Sue sau Alexandre Dumas, identifica ingredientele sau procedeele care o învederau - senzaționalul situațiilor, promovarea surprizei în detrimentul veracității, dramatismul confecționat grosolan și omniprezent al intrigii, lipsa de veridicitate a personajelor, imaginate ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
Exercițiul a cărui însărcinare ne-o luăm cel mai lesne este descoperirea vinovatului și denunțarea lui. Libertatea noastră de a scrie nu vrea să însemne decît libertatea noastră de a acuza". Hermeneutica acuzării găsea astfel în tînărul Noica un interpret sagace. El mai adăuga însă tabloului anterior încă o trăsătură de psihologie românească, și anume: tendința noastră de a acuza mai repede un vinovat aproximativ, aflat la distanță, decît pe cel sigur și situat atît de aproape de noi. Și aducea în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Socrate (467-399 î.Hr.). S-a subliniat îndestul - și profund - importanța sa în istoria filosofiei și în schimbarea miraculoasă a mentalității vechilor elini. Dar cercetarea gândirii sale paideutice, în ciuda străduințelor repetate 1, după opinia mea, n-a fost niciodată suficient de sagace și nu a dat la iveală decât aserțiuni superficiale pe care, probabil, Socrate însuși le-ar fi luat în râs. Dar Hegel a intuit cu subtilitate că „principiul filosofării lui Socrate coincide cu însăși metoda ca atare”2 și a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deja orchestră, marea melodie se conturează din ce în ce mai clar, dar dirijorul încă nu a sosit și mărețul spectacol al interpretării destinului nu a început. El poate începe însă din clipă în clipă, căci dirijorul se află probabil în mulțimea de cercetători sagaci pe care îi vom numi în paginile ce urmează. Sunt posibile totuși unele delimitări în diformul imperiu edificat de gândirea curriculară postmodernă în ultimele trei decenii? Urmând îndeaproape sugestiile lui Pinar, Reynolds, Slattery și Taubman (2001), putem distinge cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
polimorfă a experienței - mai ales prin relațiile dintre imagini și semne manipulate de televiziune, radio, internet - determină o realitate nouă, a cărei esență este dată de simulare și simulacru. Aceasta este hiperrealitatea. În 1994, Baudrillard i-a dat o descriere sagace în capodopera sa Simulacres et Simulation (Simulacra and Simulation, University of Michigan Press, Ann Arbor, 1994). În 1993, Baudrillard preciza: „Real este ceva ce poate fi reprodus o singură dată într-un mod echivalent; hiperreal este ceva care poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nedezlegat. Calipso întruchipa știința însăși. Ca fiică a lui Atlas, servea, ea însăși, ca axis mundi, stăpânind legile mecanicii cerești. Calipso nu este o simplă magiciană malefică, precum Circe, ci astronom de elită și astrolog competent - cum ne asigură un sagace episcop de Tesalonic din secolul al XII-lea6. Contemplarea și studiul fenomenelor cerești au, ca rod, aceste științe. Numele Calipso vine de la verbul kalnptw - „a acoperi, a învălui, a cripta”. Într-adevăr, ea acoperă și învăluie pământul cu o boltă celestă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
neutri, inofensiv și agresiv dimpreună. Plăcerea ironiei este convivială, neputînd străluci în absența celui invitat la festin, "mon semblable, mon frère" . Martorul are și el statut variabil, în funcție de abilitățile sale. Se poate mulțumi cu fotoliul său de observator norocos, pentru că sagace, după cum are libertatea să intre în joc. Nu rareori, cel care decodează sensul ascuns al ironiei este antrenat în reprezentație. El dă replica, ajută la verosimilul înscenării, se pune gaj pentru seriozitatea demersului, îl confortează suplimentar, prin însăși prezența lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
drept un fel de conștiință a literaturii și literatura unul din felurile în care cultura contemporană ia cunoștință de sine.” Unele din paginile sale aparțin criticii curente, însă mai multe se încorporează istoriei literare. Despre metodologia acestora avea să formuleze sagace puncte de vedere. Metoda de cercetare în istoria literară este, practic, un fel de profesiune de credință, creația fiind văzută ca esență a existenței și totodată reflex al timpului în mers, iar cercetarea literară ca „formă de viață”; V. crede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
nostru, al prieteniei noastre strânse În perioada formației și a debutului - format din Nichita, Cezar și eu Însumi. Noi n-am fi creat și nu ne-am fi scuturat de multe scorii și false idei dacă Matei, mereu calm și sagace, ironic și extrem de european, nu ne-ar fi ajutat să ne situăm ideile, să avem o clară, realistă, critică reprezentare asupra fondului nostru ideatic și asupra primelor noastre scrieri. Tipică pentru el a fost relația cu mine: În primii trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
evaziuni, digresiuni”, e drept, care anunțau viitorul „orizont și ambiție tematică”, dar care au fost destul de prost, de stângaci, de insidios remarcate chiar și de criticii de vârf, ce-mi erau și prieteni, unii dintre ei. (Vezi analiza finală a sagacelui Ion Negoițescu, care se Îndoiește că „Înnoirile” pe care Breban le aduce prozei românești sunt autentice, reale, valoroase! Și care, implicit, se Îndoiește că textele mele, ample, ar putea constitui o „operă”!Ă Apoi, după „ruptura social-politică”, regăsindu-mă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
posturi superioare, centrale. Excepțiile au fost: o cronică despre publicistica lui Zaharia Stancu, alta despre proza fantastică a lui Laurențiu Fulga și o recenzie despre poezia lui Dumitru Popescu, care mi se impusese atenției prin Biletul la control, ca tip sagace. Stancu m-a răsplătit cu mulțumiri pe o carte de vizită, Fulga mi-a trimis și următorul său volum cu dedicație, iar Popescu m-a ignorat. N-am cultivat redactorii-șefi ai publicațiilor culturale și literare. Săteanul din mine m-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a-și căuta „fericirea” sub alte meridiane, declarând cauza națională pierdută pentru totdeauna. Acel „m-am săturat de România” cu sensul „mi-este rușine de România”, alimentat În primii ani după revoluție și de unii intelectuali de vârf (tânărul și sagacele Patapievici, printre alții!Ă, care au descoperit cu sârg În istoria națională pete și mari lacuri de umilință, Înjosiri penibile, inomabile sau lașități jalnice de tot felul, folosind libertatea de exprimare și de publicare Într-un singur sens. După bucuria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
1978) ZAMFIR Napoleon „Nu există domeniu de activitate umană și socială care să nu fie cuprins în sfera de preocupări a tovarășului Nicolae Ceaușescu. Nu există capitol din istoria poporului nostru care să nu fi fost supus analizei, cercetării sale sagace și dreptei sale aprecieri. Nu există momente ale dezvoltării care să nu fi fost trasate, în procesul amplu de construcție a societății contemporane românești, de către secretarul general al partidului. Astfel, arta și cultura nu reprezintă domenii privilegiate în această sferă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
secund, un "martor". Nici nu sunt eu în măsură să mă scrutez public; să mă exhib încă mai puțin. Dintre toate portretele acestui "personaj", cred că cel mai izbutit mi l-a creionat Dan C. Mihăilescu, al cărui spirit "muntenesc", sagace și vitriolant, îl gust cu deliciu în fiecare pagină a lui! A.B.Și acum, vorbind despre poetică, domnule profesor, știm că există o poezie nouă, vie, care se scrie și se afirmă tot mai puternic, astăzi. Cum vi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
generale se vor desprinde de la sine din acest tablou viu schițat: românii au mai multă sentimentalitate, dor cum spun ei, decât imaginație inventivă sau evocatoare; au un grad ridicat de imaginație reprezentativă a viziunilor sau emoțiilor trecute. Rațiunea lor este sagace, sigură, exigentă. Inima lor are blândețe și memorie. În general, păcătuiesc din punctul de vedere al logicii, al urmăririi ideilor, al darului de a face eforturi, al continuității în acțiune, în rigoarea științifică a raționamentului, în arta construirii unui plan
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Ion Luca Caragiale 22, care a fost pe rând ziarist, sufleur la teatru, director de teatru, director al berăriei academice Bene Bibendi, director al revistei Moftul român, redactor la Universul, director al Berăriei Cooperative, este, în teatru, pictorul amuzant și sagace al societății, administrației și rentierilor, un fel de Henri Monnier și Labiche. I.L. Caragiale este poetul satiric al burgheziei românești. Spirit profund observator, el sesizează cu o pătrundere uimitoare și redă cu o puternică plăcere a expresiei cusururile și ridicolul
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
al XVI-lea, Th. Văcărescu, despre războiul de independență din 1877 și, în sfârșit, să salutăm frumoasa figură științifică a lui A.D. Xenopol, membru al Academiei Române, corespondent al Institutului Franței. Alexandru D. Xenopol este mândria științei istorice românești. Erudit, critic sagace, deopotrivă savant și filosof, scriitor precis, a stârnit interesul întregii Europe prin lucrările sale: Istoria românilor din Dacia Traiană, Românii în Evul Mediu, Une énigme historique. Les Roumains au moyen âge, Études historique sur le peuple roumain. Este foarte apreciat
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Interesează mai puțin în lucrarea de față însușirile de biograf ale lui Vladimir Streinu - deosebit de scrupulos, adesea pedant în răsucirea documentului arhivistic pe toate fețele și în analiza variantelor optime de interpretare istoristă. Important este demersul criticului literar, al interpretului sagace, care-și încearcă uneltele pe o operă notabilă ca valoare artistică. Hogaș a debutat relativ târziu, la " de ani, cu versuri nesemnificative în ziarul "Corespondenția provincială" ("Ă. A avut ani rodnici și ani când a dispărut aproape cu totul din
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de la început, dacă nu chiar golită cu totul de orice lirism." Am gustat și un frumos paradox de genul : "...ultimul imitator al d-lui Ion Minulescu a fost d-sa însuși." La Al. A. Philippide, prețuit fără rezerve, sunt detectate sagace motivele și temele fundamentale și i se relevă poetului evoluția artistică semnificativă: "După meditația de tip hamletic, al cărei nucleu întunecat era problema morții, văzută ca dezlegare realistă a suferinței de a trăi și gândi, devenită însă la poetul nostru
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
nu aduce însă revelații semnificative. Relația cu Bartleby ajunge, inevitabil, o încordare patetică, tensiunea dintre cobai și experimentator. Copistul repetă la infinit, asemenea unei mașinării stricate, propoziția "aș prefera să nu", exasperîndu-și colegii de birou, dar și incitîndu-l simultan pe sagacele analist care, obstinat, refuză cu masochism concedierea inadaptatului. Invitat să vorbească despre sine, despre problemele lui, să deschidă un minim canal de comunicare, Bartleby rămîne impenetrabil și imuabil în "preferința" lui. Refuză orice dialog, solicitare profesională sau personală, aflîndu-se, vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de apărare și plini de străluciri, întinzîndu-se narcisic pe pielea ei netedă, oglindiți de alte perechi cu privirea stinsă (ai surorii celei mari, măritată și nefericită), în reverberații redate perfect de mîna care scrie... Deși răvășiți, ochii ei sînt mai sagace ca niciodată. Alternanța abia semnalizată a vocilor narative destabilizează cititorul: cine vorbește în romanul acesta, o ea sau un el? Cine este ea față de el, pentru că fiecare își povestește singur propria istorie, ca și cum istoria lui ar fi singura? Ea, jucătoarea
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
prozastice de tip confesiv în așanumita literatură veche), dar nu e nicidecum incompletă. Schema logică a demersului nu are lacune ori sincope și nu admite contradicții interne. Parțială fiind, sinteza lui Răzvan Voncu rămâne totuși o sinteză. Individualizată prin depășirea sagace a opoziției tradiționale din istoriografia literară românească (în care factorul estetic este sistematic concurat de cel cultural) și prin impunerea unui operator nou, conciliant în fond, de natură, cum însuși autorul o recunoaște, antropologică. Explicația acestei opțiuni ingenioase, neașteptate, nediscriminatorii
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
fi dorit ea, vizitîndu-i pe foștii cunoscuți din ospiciu; va ajunge chiar să-l facă pe un tînăr supradotat, grav bolnav psihic, să spargă zidul izolării, să se destăinuie, într-un moment de grație, pregătit cu răbdare și dăruire de sagacea Lisa. Înainte de a părăsi Parma natală, Alberto îi va înmîna fotografia incriminantă, amintită în Prolog, bătrînului Mora, uscat sufletește și la adînci bătrîneți, dar cu aceeași slăbiciune pentru Lisa, acum dispărută. Stăpînind bine arta povestirii, Bevilacqua nu a uitat detaliul
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]