152 matches
-
grup de spectatori (spațiul nu permite un număr mai mare de zece persoane odată) era îndemnat gestual de cei doi dansatori să parcurgă spațiul în care ei se manifestau: în cada de baie, pe patul din dormitor, în spațiul micului salonaș alăturat, sau pe balcon, fiecare căutându-și singur locul potrivit. Pentru un corp în mișcare spațiul este esențial. De fapt, este o componentă a compoziției coregrafice. În dansul clasic decorul însoțea scenic construcția coreică, potențând-o adecvat sau alteori putând
SPECTACOL-INSTALAȚIE pentru o cameră de hotel by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5336_a_6661]
-
-ul lui Vlaicu Golcea. Ca și la Block Bach, spectatorul era pregătit să intre în atmosfera piesei de expoziția din holul teatrului, care cuprindea delicate obiecte miniaturale, ce evocau lumea lui Aubrey de Vere: un pantof bogat ornamentat, o bijuterie, salonașul lui de primire etc. În spectacol, aparițiile protagonistului alternau cu imagini video din viața sa publică sau privată, care conțineau, în egală măsură, o notă stranie, sofisticată și poetică. În scenele vii, momentele de prețiozitate desfășurate în interiorul unui imens diamant
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
modestă de mahala... un salon de frizerie la mahala... o sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala"... Dar nici restul prozei nu este lipsit de incursiuni în interioarele locuințelor vremii: "o entreé zugrăvită pompeian... salonaș și o cameră de culcare... salonașul intim în cel mai pur stil Louis XV... în salon, odaie de dormit, în odaia de dormit, sofragerie, în biurou, salonul, în sofragerie, odaia servitorilor, în odaia servitorilor, bucătărie și-n bucătărie, biuroul... sofrageria
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
frizerie la mahala... o sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala"... Dar nici restul prozei nu este lipsit de incursiuni în interioarele locuințelor vremii: "o entreé zugrăvită pompeian... salonaș și o cameră de culcare... salonașul intim în cel mai pur stil Louis XV... în salon, odaie de dormit, în odaia de dormit, sofragerie, în biurou, salonul, în sofragerie, odaia servitorilor, în odaia servitorilor, bucătărie și-n bucătărie, biuroul... sofrageria e luminată de sus, din tavan
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
a se muta pe Strada Sf. Spiridon (azi Maria Rosetti) colț cu Strada Rotari (azi I.L. Caragiale), au urmat Str. Sculpturei și Str. Berzei, în partea de vest. Casa lui Iorgu Caragiale, unul dintre unchi, era în spatele Teatrului Național ("un salonaș și o cameră de culcare"), mătușa Anastasia stătea pe Strada Boteanu, celebra Momuloaie deținea cîteva perechi de case la intrarea în Strada Batiștei în timp ce pe Maria Constantinescu, mama lui Mateiu Caragiale, o vizita în Strada Frumoasă din mahalaua Sf. Vasile
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
Pomponescu că ea și mama ei ar fi onorate de vizita domniilor-lor. Din moment ce Ioana însăși invita pe Pomponescu, gheața era spartă, și ministeriabilul, asigurat că G. Călinescu tratativele pot fi continuate, se prezentă, venind în trăsură însoțit de doamne, în salonașul doamnei Farfara, în care madam Pomponescu, sprijinită pe bastonul său, păși cu multă autoritate, având aerul a scoate în lume pe ministeriabil. Întrevederea Pomponescu-Ioana fu plină de o discretă decență, reproșurile și reconcilierea rezumîndu-se la o scurtă încrucișare de priviri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de toate. - O să-i spunem și Eva - fiindcă e frumoasă, spune tatăl. Ființa aceasta mică pusese toată casa în mișcare și a făcut-o pe Maia să pufnească în râs fericită. A strâns-o cu dragoste mare în brațe. În salonașul cu vedere spre grădină, tata, bunicul, bunica și preotul Mladin venit cu Crăciunul, cinsteau venirea pe lume a acelei fetițe atât de drăgălașe ce umpluse casa de țipete și bucurie. - Sper să fie fericită și sănătoasă, spune tata cu o
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
plus, îi era și un pic cam rău. Doar că Henry lăsase ceainicul pe foc, așadar trebuia să fie pe undeva. Henry nu era genul care să plece de-acasă și să lase ceainicul pe foc. Eva se uită în salonaș. Acolo fusese camera de zi, asta până la prânz, când Sally o numise salonaș. Apoi se uită în sufragerie, care acum devenise prânzitor, ba chiar și în grădină, însă Henry se volatilizase, luând cu el și mașina, și speranțele Evei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe foc, așadar trebuia să fie pe undeva. Henry nu era genul care să plece de-acasă și să lase ceainicul pe foc. Eva se uită în salonaș. Acolo fusese camera de zi, asta până la prânz, când Sally o numise salonaș. Apoi se uită în sufragerie, care acum devenise prânzitor, ba chiar și în grădină, însă Henry se volatilizase, luând cu el și mașina, și speranțele Evei că suptul sfârcurilor va revigora căsnicia lor și va pune capăt lipsei de contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mi se pare așa de nostimă! Wilt lăsă farfuria de carton jos și intrară amândoi în casă. Eva decojea portocale pentru o salată de fructe și discuta cu etiopianul despre ritualurile de circumcizie, iar acesta îi toca niște banane. în salonaș, câteva perechi dansau foarte energic, spate în spate, pe un disc cu Simfonia a V-a a lui Beethoven pus pe turația 78. — Iisuse! exclamă Wilt, în timp ce Sonia apucă o sticlă de votcă dintr-un dulap de bucătărie. Urcară amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bine, cu chestia asta petrecerea a fost în mod sigur una de pomină, zise Gaskell. Un tip i-o trage unei păpuși gonflabile în baie și toată lumea o ia pe ulei. Apoi se uită în jur, la tot haosul din salonaș. Dacă îi trece prin cap cuiva că o să mă apuc să curăț mizeria de-aici chiar acum, ar face bine să se gândească mai bine. Eu mă duc să mă culc. Numai să n-o trezești pe Eva, îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ori. Avem o înregistrare pe bandă cu al doilea telefon. Femeia a oferit detalii despre ea și toate sună veridic. Data nașterii, adresa, meseria lui Wilt, până și numele corect al câinelui lor și faptul că au draperii galbene în salonaș. — Ei și? Orice tăntălău poate să facă așa ceva. Nu trebuie decât să treacă pe lângă casa lor. — Și numele câinelui, domnule. îl cheamă Clem. Am verificat și femeia are dreptate. — Și nu i-a trecut prin cap să spună, așa, accidental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sanctuar. În urma lui, lumina se stinse automat. Din vestibul, unde-și lăsă bagajul, sub o altă arcadă mai mică, era o chicinetă cu un frigider, o măsuță și un aparat cu microunde. Deschise o altă ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de ametist, o mică grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întoarse în dormitor și se culcă la loc. Dormi, până dimineață, fără vise. Ziua se anunță destul de mohorâtă. Deschise perdeaua de plasă, ieși pe terasă, făcu câteva mișcări de gimnastică, se întoarse în cameră, se îmbrăcă și păși în micul salonaș unde își puse o muzică în surdină. Probabil aici stătea Mihai și asculta muzică. Trecu apoi în chicinetă. Surpriza a fost deosebit de plăcută: îl aștepta un mic dejun copios, fiindu-i foame. Din nou, în salonașul de muzică, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și păși în micul salonaș unde își puse o muzică în surdină. Probabil aici stătea Mihai și asculta muzică. Trecu apoi în chicinetă. Surpriza a fost deosebit de plăcută: îl aștepta un mic dejun copios, fiindu-i foame. Din nou, în salonașul de muzică, își spuse: Trebuie să-mi fac un program riguros. În aceste trei luni trebuie să vizitez tot ce n-am reușit în celelalte călătorii la Paris. Vacanță n-am avut niciodată, timpul mi-l petreceam la atelier. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un moment dat te-ai gândit ce-ar fi să-ți lipești revolverul de tâmplă și pe urmă să apeși pe trăgaci ? Așa ceva ai putut gândi în noaptea aceea ! Dar nu erai perfect treaz pentru că, atunci când ai intrat înapoi în salonaș, căldura dinăuntru ți-a făcut rău, poate și faptul că ei îi ținea cineva companie, probabil Jorj Ioaniu. Abia ai putut să-ți ții firea, ai plecat foarte repede, luându-ți rămas-bun numai de la Profesor, și încă din trăsură ți-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a tulburat atât sufletul neliniș tit ! Ah, mult visata, intangibila sophrosyne ! Cât de departe voi fi încă de ea în timp ce voi merge ca să veghez așezarea meselor de whist și écarté ! Obligația de gazdă îmi va cere să trec și prin salonașul unde se aud vocile tinere, frații Pallade, bineînțeles, plăcutul tenor care de obicei o acompaniază pe Sophie și celălalt, automobilistul... Lieduri... în fața pianului va lua loc un tânăr locotenent, un băiat de familie, abia întors de la școală, din Anglia. Numele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sentimental, ci doar un trup tânăr pe care îl chinuiesc visările dezmățate și atracția proastelor obiceiuri, atingi cu o iuțeală fulgerătoare și în cele mai modeste prilejuri insuportabilele tensiuni ale dragostei. Sau, cel puțin, lui așa i se întâmplase. Fereastra salonașului, permanent deschisă, nu reușea să gonească izul de igrasie al zidurilor vechi, prost întreținute, și mirosurile prea omenești - mâncare, praf, colonie vărsată din belșug ca să acopere restul -, probabil de multă vreme intrate în tapetul uzat, cândva, pare-se, bleu-vert, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
semnele de strâmtorare, locuința avea, risipite ici colo, indiciile unui timp mai prosper : o frumoasă farfurie japoneză cloisonnée, atârnată pe un perete, un frumos ceas vechi pe marmora sobei de teracotă albă. Cât timp au stat amândoi de vorbă în salonaș, pe canapeluța cu arcuri foarte uzate ? Memoria n-a înregistrat decât scena următoare, aceasta, însă, miraculos de bine păstrată, ca și când un ochi din afară, atoateștiutor și străin, ar fi privit-o : el, înaintând cu pași mari și înceți spre pat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Peste o jumătate de oră, doamna și domnul Mironescu vor primi în hall musafirii. Dineul se va da mai devreme ca de obicei, iar Profesorul va avea meniul lui auster, separat și frugal : câteva aperitive numai, friptură rece, linzertorte. În salonașul mic se va înălța vocea gravă a Sophiei, acompaniată la pian de sobrul Jorj Ioaniu, și va crea senzație cu un sfâșietor lied de Verdi. După dans, junele Geblescu va explica un nou joc de societate, care va face deliciile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de multă vreme, stimată asistență, că nu ne scăldăm de două ori în apa aceluiași râu. Aflați, în plus, că nici nu privim de două ori cu aceeași privire ! Când aplauzele și râsetele veselei asistențe se vor mai domoli, din salonașul mic de alături va răzbate o voce gravă : Dacă vom ști să ne păstrăm poziția de azi și nu vom risca viitorul țării prin cine știe ce imprudență... Acesta nu va putea, bineînțeles, să fie decât glasul amicului Victor. Partea a treia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe această temă ce l-am ținut în obositoarea după-amiază de acum doar zece zile, dinaintea sindrofiei. Penibilă nu mi-e amintirea celor rostite, ci a auditoriului ce îl găsisem... Titi Ialomițeanu ! Privind harta pe care am instalat-o în salonaș și pe care seara, de obicei, fixăm cu stegulețe înaintarea în Transilvania, ne-am neliniștit amândoi deodată, sărindu-ne în ochi imensa lungime a frontului românesc. Ce armată să ai ca să poți apăra singur o graniță atât de mare ? Singur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vorbă că se simte rău. Am avut impresia că și Margot afecta o anume răceală față de mine, dar se poate să mă fi înșelat hipersensibilitatea mea. Totuși, calmat de scurta plimbare, am mers după cină, ca de obicei, amândoi în salonaș să mutăm stegulețele pe hartă și, oftând, am lăsat inamicului Petroșanii cuceriți. Oprirea în fața Sibiului continuă și este la fel de nefirească. Singura presupunere logică ce o pot face este că s-ar fi trimis o parte din trupele necesare în sud
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scriu, o stranie răceală. Am cinat cu toții mai devreme, eu am vorbit mult, dar cred că fără șir, treceam de la una la alta simțind o nevoie ardentă să povestesc : efectul șocului, de bună seamă ! După cină am mers împreună în salonaș, am răsfoit cu toții ziarele și am comentat după obicei situația, mutând stegulețele pe imensa hartă : este o hartă militară, pe care Sandu Geblescu i-a adus-o lui Margot înainte de a pleca. Mărturisesc că făceam eforturi, citind ziarele, pentru a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am adus iar vorba despre nenea Sandu, ce frumos, ce șarmant era, și ea deodată s-a înviorat... Mi-a povestit cum în primul război, când el era tânăr locotenent, îi lăsase o hartă militară pe care o țineau în salonaș și însemnau cu stegulețe, mai întâi înaintarea, pe urmă, retragerea. Cât despre povestea plecării lui, am observat că se modificase : el și-ar fi riscat viața, întârziind să plece, până în ’47, pentru că nu se putuse despărți de ea și de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]