152 matches
-
invita și câte un om de afaceri, profesor universitar sau medic, despre care știam că sunt membri ai Partidului Creștin Democrat, Socialist sau chiar Comunist, sau simpatizanți ai lui Allende. Aceștia se retrăgeau discret la un moment dat într-un salonaș mai izolat pentru a discuta între ei, întrucât astfel de întâlniri în "afară" erau periculoase, putându-se solda cu arestări. Împreună cu atașatul meu comercial sau singur, am început să vizitez ministerele economice, firmele și oamenii de afaceri, pentru a îmbina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
însă nu dețineam de fapt decât o părticică din el. E adevărat că ești, ca și mine, din Granada? Și convertit, la fel ca mine? Mă încrezusem prea mult în puterile și în seninătatea mea. Când a pătruns agale în salonașul îndepărtat de zgomote în care cardinalul mă pusese să stau, mi-am pierdut pe dată orice dorință de a-i pune întrebări, de teamă că un cuvânt de-al ei m-ar putea sili să plec. Pentru mine, adevărul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am pornit-o pufăind spre Earls Court, să adunăm lucrurile Selinei. Colegele ei de apartament Mandy și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi cafea cu respectul datorat magnatului cu datoriile achitate la zi. M-am întins pe canapeaua din salonașul mansardat, de formă piramidală, cu ferestrele, adâncite spre interior. Prin toboganele astea de ardezie puteai inspecta starea vremii, care devenea iar variabilă, soarele, tot o pată de rugină și ieșit din formă, licărind, apoi stingându-se brusc, aidoma unei torțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
priviri. Pun pariu că e o curvă sadea. Greșesc? — Selina? am spus eu împins de instinctivul meu devotament, idiot sentimental ce sunt - e o stricată. — Dăi drumul, fiule, mormăi el întorcându-mi spatele. Fugi. Pe Vron am găsit-o în salonaș uitându-se la televizor. Era întinsă pe sofa, cu trupul într-o postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de mesaje de speranță. Zilele acestea, femeia, în loc să le mai dea explicații, preferă să se ridice deasupra vorbelor. Reputația ei are și avantaje, printre care inimitatea, și ea este o femeie cu mintea orientată spre lucruri mai înalte; în secretul salonașului ei îmbrăcat în verde, doamna Pereira a învins moartea. Bobby o urmează pe doamna Macfarlane pe scări, la etajul trei al casei, rămânând un pas în urma ei când aceasta bate la ușă. Din interior, răzbate un cântec. Elspeth îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
când Susan și Petie veniră s-o întâmpine, îi strânse în brațe atât de tare, încât Petie o întrebă dacă voia să-i omoare. Tata era prea bolnav să poată călători. După o săptămână, se afla lângă el în vechiul salonaș și plânse din nou ținându-l de mână, în timp ce el privea confuz pe fereastră, întrebând-o a treia oară dacă nu era cumva doamna Ferguson venită să-i aducă mâncarea. Familia Gavin îl cunoscuse pe Andrew la Assam și vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
coloarea foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în batic. Ca și cățelul de pe trotuar, zîmbea moale întinzîndu-mi dosul cu pete castanii al
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
el e una din construcțiile înguste ale minții noastre. Puțin cîte puțin, ar trebui totuși ca realitatea să fie strecurată în adevărurile noastre. - Poate că înțeleg. Dar pentru ca adevărul să fie realitate, cum explicați încremenirea pe care o demonstrează acest salonaș? Goilav începu să rîdă. Sesizase la mine un început de maliție. - Am priceput, continuai eu, că salonașul e o realitate. Nu încape îndoială. Înseamnă asta că încremenirea clipei pe care el o reprezintă ar trebui s-o iau drept adevăr
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să fie strecurată în adevărurile noastre. - Poate că înțeleg. Dar pentru ca adevărul să fie realitate, cum explicați încremenirea pe care o demonstrează acest salonaș? Goilav începu să rîdă. Sesizase la mine un început de maliție. - Am priceput, continuai eu, că salonașul e o realitate. Nu încape îndoială. Înseamnă asta că încremenirea clipei pe care el o reprezintă ar trebui s-o iau drept adevăr? - Dragul meu, în asta ar putea fi o taină care mă preocupă mai de multă vreme. Bănuiesc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe unde se legăna un trunchi putregăit. Zimțată de gușa brotăcelului, doar tăcerea păzea pacea în livadă. - Să mergem în salonaș, cîrîi fericit Goilav. Tresării. - N-ar fi mai bine să rămînem aici? - Atunci mă duc să pun de cafea. Coana Sofica va scoate și șerbet din borcanul pe care îl ține dumneaei în sobă. Abandonîndu-mă într-un chioșc, bătrînul dispăru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de toate. - O să-i spunem și Eva - fiindcă e frumoasă, spune tatăl. Ființa aceasta mică pusese toată casa în mișcare și a făcut-o pe Maia să pufnească în râs fericită. A strâns-o cu dragoste mare în brațe. În salonașul cu vedere spre grădină, tata, bunicul, bunica și preotul Mladin venit cu Crăciunul, cinsteau venirea pe lume a acelei fetițe atât de drăgălașe ce umpluse casa de țipete și bucurie. - Sper să fie fericită și sănătoasă, spune tata cu o
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
plus, îi era și un pic cam rău. Doar că Henry lăsase ceainicul pe foc, așadar trebuia să fie pe undeva. Henry nu era genul care să plece de-acasă și să lase ceainicul pe foc. Eva se uită în salonaș. Acolo fusese camera de zi, asta până la prânz, când Sally o numise salonaș. Apoi se uită în sufragerie, care acum devenise prânzitor, ba chiar și în grădină, însă Henry se volatilizase, luând cu el și mașina, și speranțele Evei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe foc, așadar trebuia să fie pe undeva. Henry nu era genul care să plece de-acasă și să lase ceainicul pe foc. Eva se uită în salonaș. Acolo fusese camera de zi, asta până la prânz, când Sally o numise salonaș. Apoi se uită în sufragerie, care acum devenise prânzitor, ba chiar și în grădină, însă Henry se volatilizase, luând cu el și mașina, și speranțele Evei că suptul sfârcurilor va revigora căsnicia lor și va pune capăt lipsei de contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mi se pare așa de nostimă! Wilt lăsă farfuria de carton jos și intrară amândoi în casă. Eva decojea portocale pentru o salată de fructe și discuta cu etiopianul despre ritualurile de circumcizie, iar acesta îi toca niște banane. în salonaș, câteva perechi dansau foarte energic, spate în spate, pe un disc cu Simfonia a V-a a lui Beethoven pus pe turația 78. — Iisuse! exclamă Wilt, în timp ce Sonia apucă o sticlă de votcă dintr-un dulap de bucătărie. Urcară amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bine, cu chestia asta petrecerea a fost în mod sigur una de pomină, zise Gaskell. Un tip i-o trage unei păpuși gonflabile în baie și toată lumea o ia pe ulei. Apoi se uită în jur, la tot haosul din salonaș. Dacă îi trece prin cap cuiva că o să mă apuc să curăț mizeria de-aici chiar acum, ar face bine să se gândească mai bine. Eu mă duc să mă culc. Numai să n-o trezești pe Eva, îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ori. Avem o înregistrare pe bandă cu al doilea telefon. Femeia a oferit detalii despre ea și toate sună veridic. Data nașterii, adresa, meseria lui Wilt, până și numele corect al câinelui lor și faptul că au draperii galbene în salonaș. — Ei și? Orice tăntălău poate să facă așa ceva. Nu trebuie decât să treacă pe lângă casa lor. — Și numele câinelui, domnule. îl cheamă Clem. Am verificat și femeia are dreptate. — Și nu i-a trecut prin cap să spună, așa, accidental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
stofele, mătăsurile și șalurile pe care vânzătorul i le tot desfășura dinainte. Lui Manuc îi fusese suficientă o singură privire ca să înțeleagă. Omul dorea doar să-și descarce sufletul cuiva. Printr-o întorsătură elegantă de frază, îl invitase într-un salonaș luminat doar de câteva candele. Poetul se oprise în prag, aspirase aromele de smirnă și tămâie, apoi oftase: „M-ai ghicit pe deplin, prietene!”. Dintr-o vorbă într-alta, trecând cu ușurință de la o limbă la alta, ciugulind câte ceva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ar vedea importanța acestui lucru. O ținea una și bună: granița pe Siret, Dunărea și despăgubiri bănești pentru țara Românească din partea turcilor. Și întreaga delegație făcuse din asta o veritabilă axiomă a diplomației rusești, cu totul inacceptabilă pentru sultan. Trecu în salonaș și, în așteptarea soției sale, se așeză pe scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
curgeau la fel de limpezi din prăfuite sticle scoase direct din beciurile casei. Ritmul muzicii lăutarilor cocoțați în cafasurile sălii era susținut, la momentul potrivit, de strigăturile fetelor și flăcăilor, în buna tradiție și în duhul Luminăției Sale, Poetul. Când trecură în salonaș pentru cafea și se îndesi fumul ciubucelor, la insistențele celor prezenți, Nicolae se lăsă, în sfârșit, înduplecat să le povestească deja cunoscuta întâmplare a fugii celor doi coconi de domn fermecați de modul de viață european, când tatăl său, Ienăchiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și Acceptat) Străbăturăm coridorul, urcarăm trei trepte și trecurăm printr-o ușă cu geamurile mate. Deodată intrarăm În alt univers. Dacă Încăperile pe care le văzusem până aici erau Întunecoase, pline de praf, cu mobilele știrbite, acestea de aici păreau salonașul vip dintr-un aeroport. Muzică difuză, pereți azurii, o sală de așteptare cu aspect confortabil, cu mobile de marcă, pereții Împodobiți cu fotografii În care se puteau vedea domni cu fețe de deputați care Înmânau o Victorie Înaripată unor domni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dintr-un Ritual al lui Aleister Crowley) Agliè locuia pe lângă Piazzale Susa: o străduță dosnică, o mică vilă În stilul secolului trecut, cu decorațiuni florale sobre. Ne deschise un valet bătrân cu vestă În dungi, care ne introduse Într-un salonaș și ne rugă să-l așteptăm pe domnul conte. „Va să zică e conte”, șopti Belbo. „Nu v-am spus? E Saint-Germain redivivus”. „Nu poate fi redivivus dacă n-a murit niciodată”, decretă Diotallevi. „Doar n-o fi Ahasverus, evreul rătăcitor?” „După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prieteni, pactu-i făcut, restul erau niște divagații de savant bătrân.” În timp ce ne Întindea mâna, intră valetul și-i șopti ceva la ureche. „O, acea prietenă scumpă”, zise Agliè, „uitasem. Spune-i să aștepte un minut... Nu, nu În salon, În salonașul turcesc”. Prietena cea scumpă cunoștea probabil destul de bine casa, căci se afla deja În ușa cabinetului și, fără să ne privească măcar, În penumbra zilei ce se apropia de sfârșit, se Îndreptă cu pas sigur către Agliè, Îl mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să-i vorbească. Simțind în glasul și în ochii lui o vioiciune melancolică, Nadina întrebă cu un zâmbet de ispitire: ― Vrei să mergem sus la mine? ― Nu, nu! protestă bărbatul, închizîndu-se brusc ca în fața unei primejdii. Se retraseră într-un salonaș unde Grigore zise liniștit și simplu: ― Iată ce-am hotărât definitiv! Că mâine, luni, cu acceleratul de după-amiazi, ca să aibă timp să se pregătească, va pleca la București. Se va pune fără zăbavă în legătură cu un avocat și va face ea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primi cu drăgălășia-i obișnuită, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat de când s-au despărțit în Amara, cu o lună în urmă. ― Te-aș opri la masă, papa, dar nu știu dacă?... Îi zise îndată după ce-l introduse în salonașul ei favorit, cu un surâs nevinovat și întrebător. ― O, rămân cu plăcere, cu mare plăcere, Nadina! făcu Miron galant și satisfăcut. Abordară chiar înainte de masă amândouă chestiile care-l interesau pe Iuga. În privința divorțului îi propuse o împăcare, adăugând negreșit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un moment dat te-ai gândit ce-ar fi să-ți lipești revolverul de tâmplă și pe urmă să apeși pe trăgaci ? Așa ceva ai putut gândi în noaptea aceea ! Dar nu erai perfect treaz pentru că, atunci când ai intrat înapoi în salonaș, căldura dinăuntru ți-a făcut rău, poate și faptul că ei îi ținea cineva companie, probabil Jorj Ioaniu. Abia ai putut să-ți ții firea, ai plecat foarte repede, luându-ți rămas-bun numai de la Profesor, și încă din trăsură ți-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]