26,276 matches
-
cărei destin voiește a se implica. Se află în chestiune o etică eliberatoare, prevăzută cu o încărcătură contestatară, prezentînd un desen negativist, care-i disimulează fondul stenic, de reabilitare a unei axiologii ocultate, țintind "reîncîntarea lumii". (va urma) Simona Popescu: Salvarea speciei (Despre suprarealism și Gellu Naum), Ed. Fundației Culturale Române, 2000, 364 pag., preț neprecizat
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
aducere la aceeași linie a ajutorului de șomaj și câte altele). Eșecul generației tinere din P.S.D. înseamnă, fără putință de tăgadă, dispariția ultimei iluzii legate în România de stânga. Numai imbecilii nu văd că țara a intrat în colaps, iar salvarea poate veni numai din partea unei drepte moderne. Evident, o dreaptă fără Diaconescu sau Ciorbea, pentru că vremea somnambulismului a apus. Iar dacă nu găsim în țară așa ceva, să nu ne sfiim să importăm. Firește, o astfel de afirmație va fi imediat
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
am ruga să ne mărturisiți câteva gânduri despre opera dvs. Singurul lucru pe care aș vrea să-l spun este că mi-am închinat întreaga viață Poeziei. Și aceasta fiindcă sunt convins că ea constituie pentru omenire singurul mod de salvare, singura ieșire din impas, pentru această omenire alienată și subjugată iluziei prosperității materiale. Chiar dacă la prima vedere ideea mea pare utopică , poezia rămâne, o repet, singura modalitate pentru om de a-și regăsi sufletul, de a conferi primordialitate spiritului. Valorile
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
profetic și anunță o viitoare renaștere spirituală a țării sale. Atunci cînd majoritatea intelectualilor contemporani nu găseau suficiente lacrimi ca să plîngă înapoierea Portugaliei și doreau modernizarea rapidă a țării, unul dintre cei mai mari poeți de limbă portugheză vedea singura salvare în reîntoarcerea la trecutul legendar. Astăzi Portugalia s-a modernizat. Este membră a Uniunii Europene, integrează "spațiul Schengen", moneda ei națională este internaționalul Euro. S-ar părea că istoria a optat definitiv. Și totuși... Cine ar fi crezut? După ce, în
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
românească a rămas cu atâtea goluri. E. Negrici își dă și el seama că, până la urmă, nu din vina optzeciștilor prozatorii generației lui Breban și-au consumat energiile aiurea: „Dintr-o teamă exagerată de represiune și sub pretextul înviorător al salvării culturii, scriitorii noștri - noi cu toții, de fapt - au sacrificat marile adevăruri ale ființei și au practicat o artă infantilă, lipsită de îndrăzneală, spirituală, îngăduitoare și onestă, cum ar fi spus Gombrowicz ș...ț înălțând, cu sau fără voie imaginea comunismului
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
După 1989 și în pofida revoltei populare care l-a gonit pe dictator, această imagine patriotică a lui Ceaușescu "s-a păstrat, ca să nu spun că a fost cu grijă conservată de ultimii mohicani ai defunctului regim. Se poate crede că salvarea ideii comuniste n-a venit atît de la iluzia de dreptate socială și de egalitate pe care s-a bazat inițial, cît de la aceea de solidaritate națională pe care a întreținut-o la sfîrșit. Întrebați despre voința de a se reforma
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
în abis: Maturitatea în cultură aparține drumului dintre esență și existență, în timp ce retragerea noastră strategică dincolo de miezul valabil de care pomeneam, nu înseamnă decît refuzul de a crea, de a exista prin cultură. Invitația la maturitate e singura modalitate de salvare a culturii române în plină și reală criză". Dacă Virgil Ierunca n-a pus atunci, fățiș, accentele politice ale crizei semnalate, probabil din dialectice rațiuni, ele apar pe deplin în textele lui Ion Caraion, publicate, ca și mai multe alte
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
istoria tristă începută pe 19 septembrie 1950, la mai puțin de 18 ani; distanța în timp lasă loc pretențiilor stilistice). Nevoia de a povesti, de a ieși din tine, de a te elibera prin verb este o ultimă tehnică de salvare: "Așadar, gândesc sau încerc a gândi ca un adevărat condamnat la moarte. Simt nevoia să-mi povestesc viața. De fapt asta am vrut să și spun. Doresc să-mi înfrumusețez și să-mi oxigenez trecutul, ființarea." Dacă te uiți în
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
nici imanentist, ci mizînd întotdeauna pe transcendență"), conțineau o problematică a alienării: "lucrările de tinerețe ale lui Marx m-au impresionat prin coincidența problematicii alienării (Entfremdung) - la fel, firește, secularizată din creștet pînă-n tălpi - cu propria mea problematică: aceea a salvării ontologice". Pe fundalul unor atari aspirații și regăsiri înșelătoare, dl. Mihai Șora credea a-l putea socoti pe Lenin drept "o figură providențială". În acest loc intervine o argumentație teologică distorsionată care a nutrit nu doar frapanta supradimensionare, ci și
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
propune o analiză a poeziei carcerale din perspectivă estetică. Rămîne interesantă cartea prin temă și prin faptul că adună între aceleași pagini informații despre cei care, aflați în închisorile comuniste, au găsit în poezie un refugiu și o formă de salvare.
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
inițiat asupra istoriei povestite sub camuflaj. Dar, desprinsă de evenimentele vizate, povestirea, cu aerul ei de vechime, poate avea o semnificație mai generală, de paradigmă, semnificantă pentru orice situație în care o colectivitate, primejduită în însăși existența ei, caută calea salvării. Aceasta este și trama povestirii lui Voiculescu. Cuprinși de deznădejde și pesimism, cauzate de epuizarea mijloacelor folosite împotriva animalului invadator, ursul, oamenii apelează la berevoi, la mistica magiei, pentru că "trebuia altfel și altceva" spre a anula sursa răului. Solomonarul, ultimul
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
rămâne deschis spațiul de jefuit. Proza își conservă actualitatea prin ceea ce semnifică efortul magului de a trezi la acțiune forțele binelui împotriva a ceea ce-l contrazice și îl distruge. Confundat cu "ultimul berevoi", povestitorul, stors de suferința credinței în utopia salvării numai prin tehnici magice, arde el însuși în incandescența finalului. Solomonarul se întruchipase din tăcerea răzvrătitului scriitor, coborând în arena ficțiunii, ca "ultimul mag", cum îl percepea doamna Cornelia Pillat. Scenariul simbolic al povestirii trebuie citit în subiacent, pentru că fantasticul
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
lui creditează o dată mai mult virituțile muncii neabătute, a calității de îndurare, a științei de a nu dispera, când totul pare pierdut și a te reface, când zile mai bune se înfiripă. În cursul unor grele încercări, cu sobrietate narate, salvarea a venit din moștenirea genetică a fiului de director de școală sătească, din ambientul familial, din credința în cultură, pe șleau din cultul literaturii, cel larg deschis miracolelor vieții - vezi capitolele dedicate satului natal, cele de la finele volumului, de relatări
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
să-și intituleze, salvator pentru el însuși, un volum de eseuri Pluta de naufragiu. După ce parcurgi cu încântare paginile volumului, în întregime scrise cu o mare risipă de talent, te întrebi cine e cel ce flutură flamura (vezi coperta) întru salvarea celor de pe pluta primejduită de valul mării-uitării. E Jean Bart, e Haig Acterian, Anton Bibescu, Aristide Blank, Stelian Mateescu sau Florin Faifer însuși? Răspunsul e inutil de vreme ce simpatia actualizării, făcută cu har portretistic, nu e înfrântă de o anume poftă
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
de alienare: " Între ele și lume scriitura s-a strecurat ca o străină și îl retrimite în mod constant, sub numele de artă, la o a doua natură care nu e a lui, în care nu se recunoaște (...). Formă de salvare, activitatea artistică nu este salvare mai mult decât celelalte activități omenești"... (Foarte bine plasată este, imediat după acest studiu, lectura masivei cercetări sartriene dedicată autorului Doamnei Bovary, Idiotul familiei, prin care cititorul realizează o performanță de subtilitate susținută de un
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
lume scriitura s-a strecurat ca o străină și îl retrimite în mod constant, sub numele de artă, la o a doua natură care nu e a lui, în care nu se recunoaște (...). Formă de salvare, activitatea artistică nu este salvare mai mult decât celelalte activități omenești"... (Foarte bine plasată este, imediat după acest studiu, lectura masivei cercetări sartriene dedicată autorului Doamnei Bovary, Idiotul familiei, prin care cititorul realizează o performanță de subtilitate susținută de un fin spirit ironic în demontarea
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
în Bietul Ioanide, celebra scenă a fostei aristocrații române vânzându-și hainele și bijuteriile, Georges Simenon a văzut-o aievea, la Odesa. Numai că bijuteriile se terminaseră demult, iar lumea pieței de vechituri nu mai avea forța de a încerca salvarea vreunei aparențe de bunăstare. În Odesa anului 1933, totul se sfârșise. Nu există altă cale spre viitor, așa cum nu există o altă opinie despre tot ce se întâmplă în lume, decât cea expusă în "Pravda". Aglomerarea de situații stranii sfârșește
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
ambasadorul Franței în Turcia, celălalt către redacția ziarului "Le Jour". Pentru aceste mesaje, solicită un act semnat de mâna consulului. Iar când acesta reușește să urce pe vas, ieșind de sub jurisdicția sovietică, scriitorul își pune în aplicare, febril, planul de salvare. Intră în sediul G.P.U., îl caută pe comandant, nu-l găsește, dar se năpustește fără a putea fi oprit în biroul adjunctului și îi trântește în față actul de predare a mesajelor. Mâine - îi spune acestuia - presa franceză va
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
plîns: nu mai putea să facă nimic. I-a fost pur și simplu teamă că firul n-ar putea ține mai mult de o persoană, că se va rupe sub greutatea sporită? A fost gîndul că ea are dreptul la salvare (a fost miloasă), în timp ce toți ceilalți își merită locul, ca niște ticăloși absoluți ce erau? A fost precipitarea, graba, nerăbdarea după cele îndurate în iad? Povestea nu spune și Grușenka nu comentează nimic. Recitind așadar această poveste acum, după mai
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
de boieri "disidenți", de a elibera Țara Românească, este privită de anonim ca un "ficleșug asupra țării și domnului", și prezentată ca o dorință de evidențiere personală lipsită de responsabilitate. Pentru prima dată, cred, apare într-o cronică dezbătută problema salvării "patriei" în strânsă legătură cu "folosul cel de obște": "că cel ce gândește să-și răscumpere patria lui din robia tirănească întâi trebuie să caute folosul cel de obște [...] Iar a începe cineva lucrul căutând numai folosul său osebit și
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
a pătrunderii "regulii pieței" în zona scrisului, nici numai căutarea transcendenței și a inefabilului) face ca cele două tonalități să-și dizolve diferențele. în lumea de sus manifestările divinului nu mai sînt sinonime cu binele, iar în lumea de jos salvarea înseamnă pierderea a ceva de neprețuit, pe cînd moartea este o patrie ca toate celelalte: "așadar mormîntul sălășluiește în primăvară/ atunci vei începe să sapi/ vei săpa cu înverșunare și-n jurul tău se va înalța o patrie/ peste care
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
Grădini și drumuri și însemnări caucaziene sunt pagini concrete de reflectare a participării la război (ceea ce, în haina filozofiei asupra raportului învinși-învingători, le-a asigurat marea popularitate și numeroasele reeditări). Simbolurile grădinii (concentrarea paradisului pe pământ, spațiu de meditație și salvare din vârtejul infernal al cotidianului, locus amoenus, loc de desfătare), și al drumului (străbătut în spaimă, îngrijorare, teroare, dar în același timp un fir inevitabil, care duce viața înainte), ordonează jocurile de perspective și suprapunerile. Traducătoarea, doamna Viorica Nișcov, care
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
paginile acestei reviste, doi ani în urmă, cu primele ei poezii. Iat-o acum debutînd cu un interesant volum, Caietul oranj, conceput ca un jurnal în care notația cotidianului ia forma poetică a unei scriituri profunde ce, uneori nostalgic, încearcă salvarea frînturilor de zi și de viață între copertele unei cărți care merită toată atenția dumneavoastră. Există un subtitlu al acestui jurnal, absent de pe copertă și refugiat discret pe prima filă din interiorul volumului, care trimite cu gîndul la un superb
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
folclorică și bizantină. Preluând creator sistematica unisonului enescian, Niculescu îl transformă în pol al gândirii sale. Unisonul ca soteriologie se manifestă multiplu în această muzică: ca agent al plenitudinii și bucuriei, ca imagine a Divinității, ca promisiunii a Judecății, ca salvare și reîntoarcere în matca originară. El adoptă, pe rând funcții de "liman" (Cantata a III-a), de "soclu" (Ison II), de "hierofanie" (Simfonia a II-a, Omagiu lui Enescu și Bartók), de "vox Dei" în chip de coral (în Invocatio
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
criticul, „doar o colecție de însemnări, comentarii și considerații, scrise la mari intervale de timp de-a lungul activității mele literare, despre, sau în marginea destinului unui om ce, prin suferință, ne dă o soluție asupre descoperirii trăirii și a salvării noastre din artificial și din condiția sclavagistă a neasumării conștiinței”. Divagațiuni cu Anton Holban are în comun cu cartea Dorinei Grăsoiu aceeași obstinație în exploatarea la maximum a detaliului, a manuscriselor, a corespondenței, a oricăror urme lăsate de prozatorul interbelic
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]