84 matches
-
diferite ale originalului ebraic, neputându-se stabili cu certitudine care este greșită și care este corectă. În plus, trebuie spus că fiecare dintre aceste trei versiuni își are simpatizanții ei. Cronologia din Septaginta apare și la Flavius Iosephus, iar cronologia samariteană este susținută de Cartea Jubileelor și de Faptele Apostolilor 7. Concluzia inevitabilă la care ajungem este că toate cele trei texte erau întâlnite la evrei, fiecare dintre ele reprezentând tradiția unei localități sau a unei școli. Numărul manuscriselor samaritene pare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cronologia samariteană este susținută de Cartea Jubileelor și de Faptele Apostolilor 7. Concluzia inevitabilă la care ajungem este că toate cele trei texte erau întâlnite la evrei, fiecare dintre ele reprezentând tradiția unei localități sau a unei școli. Numărul manuscriselor samaritene pare să nu fi fost niciodată prea mare. Faptul că doar foarte puține dintre ele și-au găsit loc în bibliotecile europene trebuie pus în legătură cu cinstirea pe care o primeau din partea anumitor comunități 1. Cu toate acestea, nu trebuie exclusă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
număr mai mare de manuscrise, întrucât obiceiul iudaic de îngropare a manuscriselor greșite sau uzate nu a fost adoptat și de către samariteni. E. Robertson a arătat în lucrarea sa Catalogue of Samaritan MSS cât de îngrijit erau pregătite manuscrisele biblice samaritene 2. Pieile erau obținute de la animale care fuseseră aduse drept jerftă de pace șelamim, și erau scrise foarte atent cu ajutorul unei bucăți ascuțite3de os sau cu un stylus metalic. În partea introductivă a lucrării citate mai sus se află o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
samaritenilor, cu ajutorul cărora putem deosebi cel de-al doilea strat al Torei lor1. În general, scribii textului Pentateuhului samaritean și ai textelor premasoretice se apropiau cu mare libertate de textul biblic; cu toate acestea, după ce s-a fixat conținutul tradiției samaritene, textul Pentateuhului samaritean se copia cu foarte multă atenție, asemenea textului masoretic. Cele mai multe diferențe sunt de natură ortografică sau se datorează metodelor diferite de pronunție. Desigur, aceste diferențe nu sunt deloc de neglijat, din moment ce aruncă o lumină nouă asupra istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
el, întrucât era o mărturie care data cu mult înaintea textului masoretic. Abia în secolul XX textul a putut fi evaluat la justa lui valoare, de text premasoretic, independent de tradiția fariseică 1. Înainte de a ne apleca asupra câtorva texte samaritene, se impun câteva remarci. În primul rând, am spus că samaritenii erau un grup foarte conservator, iar atitudinea evreilor față de ei era ambiguă, într-o oarecare măsură; dincolo de exemplele din Mișna, există puține mărturii, în literatura contemporană (în special apocrifă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
temporum (Paris 1583), Scaliger își exprimă dorința de a intra în posesia unui exemplar al Torei; deși nu și-a văzut visul împlinit, a reușit cel puțin să stârnească interesul ambasadorului Franței la Istanbul, Achille Harley de Sancy, spre studiile samaritene. Acesta l-a însărcinat pe pelerinul italian Pietro della Valle să obțină, în numele său, un manuscris al Pentateuhului samaritean, ceea ce acesta a și făcut, aducându-i din călătorie două copii ale Pentateuhului samaritean. Întorcându-se la Paris, de Sancy i-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile iudaice, tot astfel și acest codex al Pentateuhului samaritean se bucură de mare cinste în cercurile samaritene. Colofonul acestui text spune chiar că manuscrisul derivă de la Abișa, stră-strănepotul lui Aaron. Oricum, acesta este cel mai bun manuscris cunoscut al Pentateuhului samaritean. Principalele ediții moderne ale Pentateuhului samaritean sunt1: 1. A.F. von Gall, Der hebräische Pentateuch der
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
au trudit mai mulți traducători. A doua teorie susține că aceste manuscrise reprezintă traduceri paralele datând din perioada în care aramaica era încă o limbă vie; întrucât nici una dintre aceste versiuni nu a obținut un statut oficial în rândul comunității samaritene, nu s-a ajuns la vreo redactare finală a vreunei traduceri. Targumul samaritean s-a folosit în scopuri liturgice în sinagogile samaritene până în secolul al XVII-lea, mult timp după ce încetase întrebuințarea aramaicii în scopuri seculare. A fost adus în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
încă o limbă vie; întrucât nici una dintre aceste versiuni nu a obținut un statut oficial în rândul comunității samaritene, nu s-a ajuns la vreo redactare finală a vreunei traduceri. Targumul samaritean s-a folosit în scopuri liturgice în sinagogile samaritene până în secolul al XVII-lea, mult timp după ce încetase întrebuințarea aramaicii în scopuri seculare. A fost adus în Europa pentru prima dată în 1616, în urma achiziționării unui manuscris la Damasc de către Pietro della Valle. Morinus l-a publicat pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acestei traduceri datează din 1219-1220 (Sarepta) și 1226-1227 (Egipt); primul se află în Biblioteca Universității din Cambridge, iar cel de-al doilea la Roma, în Biblioteca berberă. 7.5. Alte texte de origine samariteanătc "7.5. Alte texte de origine samariteană" 7.5.1. Cronica Tolidah 1tc "7.5.1. Cronica Tolidah1" Deși textul Cronicii Tolidah datează din perioada medievală târzie, fiind rodul muncii a mai multe generații de mari arhierei - fiecare mare arhiereu adăugând un pasaj la textul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu privire la originile gnosticismului luase asemenea proporții, Încît a trebuit să se țină un colocviu internațional la Messina, În Italia, pentru a le certifica validitatea 13. A devenit limpede că, deși s-a subliniat În special prezența unor elemente evreiești și samaritene În gnosticism, cea mai inatacabilă perspectivă asupra dualismului gnostic rămîne cea avansată de savanta franceză Simone Pétrement 14 și de Ugo Bianchi 15. În studiile sale, Bianchi a formulat o tipologie a dualismului mai extinsă și mai completă decît predecesorii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
22. O ipoteză evoluționistă ce stabilește În Samaria rădăcinile gnosticismului a fost dezvoltată recent de Jarl E. Fossum 23; i-am dedicat, În altă publicație, o recenzie favorabilă 24. Această ipoteză se bazează În mare măsură pe existența unor tendințe samaritene și iudaice binitariene sau diteiste, potrivit cărora lumea n-a fost creată de Dumnezeu, ci de un Înger sau de o Putere. Aceste tendințe fuseseră deja exploatate de Alan F. Segal Într-o carte importantă 25. Ele se fac simțite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
afla printre ele și a fost trimis să creeze lumea 204. O opinie similară avea și Cerint, iar alți gnostici Îl identificau pe Demiurg cu un Înger 205. Mai recent, Jarl E. Fossum a căutat originea Demiurgului gnostic În tradițiile samaritene, În special la grupurile antinomiste marginale din secta lui Dositeu 206. Fossum a identificat un număr de idei care, În opinia sa, par să conducă progresiv către apariția unui Creator inferior și adesea rău al acestei lumi. Reconstrucția efectuată este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Același Înger este văzut drept creatorul - sau drept unul dintre creatorii - trupului lui Adam210. Impresionanta erudiție a lui Fossum reușește să adauge o notă de subsol la istoria diteismului evreiesc, semnalat de H. Graetz Încă din 1846. Din păcate, mărturiile samaritene nu oferă nimic care să explice de ce un Înger subordonat lui Dumnezeu se poate transforma Într-un Demiurg ignorant și, uneori, rău. Captivanta cercetare a lui Alan F. Segal, care Înfățișează amploarea fenomenului diteismului În iudaismul elenistic și rabinic, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îndreptată În cele din urmă contra Dumnezeului biblic, au fost chiar creștinii. Pornind de la ipoteza formulată de către distinși membri ai școlii germane și ai școlii suedeze de religie, cum sînt Geo Widengren și Hans Jonas, cercetătorii au investigat posibilele rădăcini samaritene ale gnosticismului. Una peste alta, rezultatele s-au dovedit dezamăgitoare. Simon Magul a putut fi explicat Într-adevăr În mare măsură pe baza credințelor samaritene. Însă trecerea de la protognosticism la gnosticismul din faza de maturitate nu putea avea loc decît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
suedeze de religie, cum sînt Geo Widengren și Hans Jonas, cercetătorii au investigat posibilele rădăcini samaritene ale gnosticismului. Una peste alta, rezultatele s-au dovedit dezamăgitoare. Simon Magul a putut fi explicat Într-adevăr În mare măsură pe baza credințelor samaritene. Însă trecerea de la protognosticism la gnosticismul din faza de maturitate nu putea avea loc decît printr-o dilatare a perspectivei care nu se putea realiza În cadrul samaritean. S-ar putea ca primii creștini gnostici să fi apărut pe urmele succesorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inteligent cu un medic sau se va putea apăra mai bine ca pacient. Amândouă presupunerile sunt greșite. A fi inițiat în anatomia circulației coronariene nu ajută pe nimeni să facă față mai bine bolii cardiace ischemice. Medicii, chiar dacă au virtuți samaritene, nu apreciază asemenea discuții care exprimă neîncrederea în profesia medicală. Pacienții ar trebui să își aducă și medicamentele cu ei, pentru a furniza exact numele, doza precisă și orele la care le consumă. A fi bine informat asupra medicației prescrise
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
ci și de sarcasm și posomorală egolatră, activându-i în schimb sentimentul uitat al dăruirii de sine. Noua lui etică îi va pune pe primul plan pe cei slabi și pe cei săraci, cum ar fi copiii străzii. Subita vocație samariteană a lui David este amendată de concepția realistă, liberală, rațională, altfel spus, de bunul simț al soției, ceea ce nu exclude dovezile de "cum să fie bun" atât din partea promotorilor campaniei pentru adoptarea copiilor străzii, ca parte a unui proiect meliorist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în a le pune în practică decât oamenii aflați politic la centru-dreapta ori centru-stânga, la dreapta ori la stânga. Extremiști începem să părem noi, ceilalți, adică cei mai mulți, care ne lăsăm greu convinși că în fiecare blană de lup bate o eroică, samariteană inimă de mieluț; fie el neonazist, fie el neocomunist. De unde și balada: „Un’ ne duci tu, mielule? La belire, neamule!”. (Jurnalul Național, 28 octombrie 2005) Naziști de omenie ( II ) Un pericol căruia America nu îi acordă atenția cuvenită este proliferarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
știam că "cine-și dă sie-și dă" și că "mai degrabă va trece o cămila prin urechile acului decât un bogat porțile Raiului" și ca atare cele spuse de "companero" Fernando, cu sinceritate, au căzut bine pe gândirea mea samariteană! Împreună cu atașatul meu comercial sau singur, am început să vizitez ministerele economice, firmele și oamenii de afaceri, pentru a îmbina "politicul cu economicul"! Am făcut cu expertul meu lista produselor exportate de România în Chile pe vremea lui Allende: tractoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a dreptul trase de păr, iar personajele, împărțite net în bune și rele, nu au consistență. Dialogul, asumat melodramatic, cu formulări prețioase, de o pompă rizibilă, se canalizează în tirade care, când nu sunt indignate rechizitorii, năzuiesc să fie pledoarii samaritene. Crima socială, scrisă în versuri împreună cu Carol Scrob, Puterea calomniei (1905), Urmările, Copiii nimănui, Fiul ei...! (1912), care îl are coautor pe Alex. Simionescu, Actrița, Două lumi, jucată și sub titlul Sus și jos, drama A cui e vina?, compusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
William Foxwell Albright și Frank Moore Cross, numită și "teoria textelor locale", introduce criteriul geografic în judecarea istoriei biblice, afirmînd că inițial au existat trei familii (colecții) de protexte: în Palestina, în Egipt și Babilonia, prima familie dînd naștere Bibliei samaritene, a doua Septuagintei, iar a treia variantei ebraice comune. Dacă eliminăm inadvertențele sau a erorile pe care una sau alta din aceste poziții le conține, putem desprinde un model prezumtiv de închegare a variantei finale a Bibliei ebraice: în prima
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
legat indisolubil activitatea de medicina legală și toxicologie, fratele și cel mai apropiat colaborator al său, Nicolae, a avut preocupări mai... eterogene, îndeosebi în sfera medico-socială: este întemeietorul, în 1934, al Spitalului de Urgență și, în același an, al Școlii Samaritene; în 1937, organiza, în calitate de secretar general, Congresul Internațional de Antropologie ținut la București; este creatorul Muzeului de artă populară care îi poartă numele. Și mai ales, în 1906, profesorul Nicolae Minovici devine întemeietorul primei structuri de salvare din București și
Agenda2003-32-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281352_a_282681]
-
sau consecvența rigidă proprii unor Doamna Chiajna, Vitoria Lipan ori Lady Macbeth". Detaliu relevant, "era prietena multor anonimi nenorociți", neezitînd a sări "în ajutor tuturor", fiecare fiind "cel dintîi și nimeni cel din urmă". Un alt semianonim introdus în paginile samaritene de care ne ocupăm este Mihai Niculescu, poet trăitor în Anglia, "om al distilării gîndurilor, dar solar", care "părea un prinț indian, atent unde calcă și spre ce îndreaptă privirile", "un rajah, trăit însă în neguri septentrionale, printre enigmatice dolmene
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
spre a-l salva, providențial, dar și spre a-i da o lecție de omenie, de forță morală, de atașament afectiv. Din galeria femeilor care pot trăi singure (temă dragă sud-africanei Nadine Gordimer), dar gata să întindă o mână iubitoare, samariteană celor doar aparent puternici și imuni, este și septuagenara Lena, care, brusc, se simte debordând de tinerețe, entuziasm și proiecte, și nu pregetă să se privească goală în oglindă: fără însă să se sustragă unei analize lucide, necruțătoare, autoironice. Sub
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]