155 matches
-
și argintiu care se oxidează rapid în aer. Fiind un membru obișnuit al serie lantanidelor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și iodura de samariu (II). Cel din urmă este un agent reducător în sinteza chimică. l nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar puțin toxic. Samariul a fost descoperit de către chimistul
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
oxidează rapid în aer. Fiind un membru obișnuit al serie lantanidelor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și iodura de samariu (II). Cel din urmă este un agent reducător în sinteza chimică. l nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar puțin toxic. Samariul a fost descoperit de către chimistul francez Paul Emile Lecoq
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
al serie lantanidelor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și iodura de samariu (II). Cel din urmă este un agent reducător în sinteza chimică. l nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar puțin toxic. Samariul a fost descoperit de către chimistul francez Paul Emile Lecoq de Boisbaudran în 1879 și denumit după mineralul
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și iodura de samariu (II). Cel din urmă este un agent reducător în sinteza chimică. l nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar puțin toxic. Samariul a fost descoperit de către chimistul francez Paul Emile Lecoq de Boisbaudran în 1879 și denumit după mineralul samarskit, din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul Vasili Samarsky-Bykhovets, care a devenit
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
numit mai devreme după un rus, colonelul Vasili Samarsky-Bykhovets, care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca pământ rar, samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta Pământului și este mult mai comun ca alte metale ca staniul. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca ceritul, gadolinitul, samarskitul, monazitul
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca pământ rar, samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta Pământului și este mult mai comun ca alte metale ca staniul. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca ceritul, gadolinitul, samarskitul, monazitul și bastnäsitul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în China, Statele Unite ale
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
și bastnäsitul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în China, Statele Unite ale Americii, Brazilia, India, Sri Lanka și Australia; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu. Cea mai mare aplicație comercială a samariului este în magnetul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu neodim; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700 °C) fără să își
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în China, Statele Unite ale Americii, Brazilia, India, Sri Lanka și Australia; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu. Cea mai mare aplicație comercială a samariului este în magnetul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu neodim; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700 °C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. Izotopul radioactiv samariu-153
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
India, Sri Lanka și Australia; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu. Cea mai mare aplicație comercială a samariului este în magnetul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu neodim; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700 °C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. Izotopul radioactiv samariu-153 este componentul major al medicamentului samariu (Sm) lexidronam (numit și "Quadramet"), care ucide celulele canceroase în cazul cancerului
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu neodim; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700 °C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. Izotopul radioactiv samariu-153 este componentul major al medicamentului samariu (Sm) lexidronam (numit și "Quadramet"), care ucide celulele canceroase în cazul cancerului pulmonar, cancerului de prostată, cancerului mamar și în cazul osteosarcomului. Alt izotop, samariu-149, este un puternic absorbant de neutroni și de aceea este adăugat în barele de siguranță
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
este adăugat în barele de siguranță din reactoarele nucleare. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ cataliza reacțiilor chimice, datarea radioactivă și laserele cu raze X. Descoperirea samariului și a altor elemente chimice a fost anunțată de unii savanți în cea de-a doua jumătate a secolului al IX-lea; totuși, cele mai multe surse îi dau
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ cataliza reacțiilor chimice, datarea radioactivă și laserele cu raze X. Descoperirea samariului și a altor elemente chimice a fost anunțată de unii savanți în cea de-a doua jumătate a secolului al IX-lea; totuși, cele mai multe surse îi dau prioritate chimistului francez Paul Émile Lecoq de Boisbaudran. Boisbaudran a izolat oxidul și
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
elemente chimice a fost anunțată de unii savanți în cea de-a doua jumătate a secolului al IX-lea; totuși, cele mai multe surse îi dau prioritate chimistului francez Paul Émile Lecoq de Boisbaudran. Boisbaudran a izolat oxidul și/sau hidroxidul de samariu în Paris în 1879 din mineralul numit samarskit ((Y,Ce,U,Fe)(Nb,Ta,Ti)O) și a identificat un nou element în acesta cu ajutorul liniilor de absorbție optică. Chimistul elvețian Marc Delafontaine a anunțat descoperirea unui nou element, "decipiu
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
anunțat descoperirea unui nou element, "decipiu" (din latinescul "decipiens" ce înseamnă "înșelător, inducător în eroare") în 1878, dar mai târziu, între 1880 și 1881 a demonstrat că așa-zisul nou element era un amestec de elemente, dintre care unul era samariu. În ciuda faptului că samarskitul a fost descoperit în regiunile îndepărtate ale Rusiei din Munții Urali, spre sfârșitul anilor 1870, alte depozite din acest mineral au fost localizate și în multe alte locuri, făcând astfel mineralul disponibil pentru mulți cercetători. În
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
fost descoperit în regiunile îndepărtate ale Rusiei din Munții Urali, spre sfârșitul anilor 1870, alte depozite din acest mineral au fost localizate și în multe alte locuri, făcând astfel mineralul disponibil pentru mulți cercetători. În special, a fost descoperit că samariul izolat de Boisbaudran a fost impur și conținea, de asemenea, cantități comparabile de europiu. Elementul pur a fost produs doar în 1901 de către Eugène-Anatole Demarçay. Boisbaudran și-a denumit elementul "samaria", după numele mineralului samarskit, care i-a adus onoarea
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
Șef al Statului Major al Corpului de Inginerie Minieră din Rusia, avea acces acordat la doi mineralogi germani, anume la frații Gustav Rose și Heinrich Rose, pentru a studia eșantioane din acest mineral direct în Munții Urali. În acest sens, samariul a fost primul element chimic denumit după numele unei persoane. Mai târziu, denumirea de "samaria" utilizată de Boisbaudran a fost transformată în "samarium", pentru a fi conform restului elementelor; în plus, astăzi "samaria" desemnează oxidul de samariu, prin analogie cu
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
În acest sens, samariul a fost primul element chimic denumit după numele unei persoane. Mai târziu, denumirea de "samaria" utilizată de Boisbaudran a fost transformată în "samarium", pentru a fi conform restului elementelor; în plus, astăzi "samaria" desemnează oxidul de samariu, prin analogie cu yttria, zirconia, alumina, ceria, holmia, etc. Simbolul sugerat pentru samariu a fost "Sm"; totuși un simbol alternativ, "Sa" a fost folosit frecvent până în anii 1920. Precedent descoperirii tehnologiei de separare a schimbului de ioni din anii 1950
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
persoane. Mai târziu, denumirea de "samaria" utilizată de Boisbaudran a fost transformată în "samarium", pentru a fi conform restului elementelor; în plus, astăzi "samaria" desemnează oxidul de samariu, prin analogie cu yttria, zirconia, alumina, ceria, holmia, etc. Simbolul sugerat pentru samariu a fost "Sm"; totuși un simbol alternativ, "Sa" a fost folosit frecvent până în anii 1920. Precedent descoperirii tehnologiei de separare a schimbului de ioni din anii 1950, samariul nu avea nicio utilizare comercială în formă pură. Totuși, un rest din
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
prin analogie cu yttria, zirconia, alumina, ceria, holmia, etc. Simbolul sugerat pentru samariu a fost "Sm"; totuși un simbol alternativ, "Sa" a fost folosit frecvent până în anii 1920. Precedent descoperirii tehnologiei de separare a schimbului de ioni din anii 1950, samariul nu avea nicio utilizare comercială în formă pură. Totuși, un rest din urma purificării cristalizării fracționale a neodimului conținea un amestec de samariu și gadoliniu care a primit numele de "Amestecul Lindsay" după denumirea companiei care îl fabrica. Se crede
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
folosit frecvent până în anii 1920. Precedent descoperirii tehnologiei de separare a schimbului de ioni din anii 1950, samariul nu avea nicio utilizare comercială în formă pură. Totuși, un rest din urma purificării cristalizării fracționale a neodimului conținea un amestec de samariu și gadoliniu care a primit numele de "Amestecul Lindsay" după denumirea companiei care îl fabrica. Se crede că acest material a fost folosit în tijele de protecție din cele mai timpurii reactoare nucleare. În prezent, același produs este cunoscut sub
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
din zăcământul original. De aceea, asemenea producători vor face SEG-ul cu scopul de a-l putea comercializa unor procesatori specializați. În acest mod, conținutul valoros de europiu din zăcământ este salvat pentru a fi folosit în fabricarea fosforului. Purificarea samariului constă în îndepărtarea europiului. Din 2012, fiind la supraofertă, oxidul de samariul este mult mai ieftin pe scara comercială decât cum ar trebui să sugereze abundența sa naturală din zăcământ. Samariul este un pământ rar, având duritatea și densitatea asemănătoare
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
scopul de a-l putea comercializa unor procesatori specializați. În acest mod, conținutul valoros de europiu din zăcământ este salvat pentru a fi folosit în fabricarea fosforului. Purificarea samariului constă în îndepărtarea europiului. Din 2012, fiind la supraofertă, oxidul de samariul este mult mai ieftin pe scara comercială decât cum ar trebui să sugereze abundența sa naturală din zăcământ. Samariul este un pământ rar, având duritatea și densitatea asemănătoare cu cea a zincului. Cu punctul de topire de 1794 ° C, samariul
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
salvat pentru a fi folosit în fabricarea fosforului. Purificarea samariului constă în îndepărtarea europiului. Din 2012, fiind la supraofertă, oxidul de samariul este mult mai ieftin pe scara comercială decât cum ar trebui să sugereze abundența sa naturală din zăcământ. Samariul este un pământ rar, având duritatea și densitatea asemănătoare cu cea a zincului. Cu punctul de topire de 1794 ° C, samariul este al treilea cel mai volatil lantanid după yterbiu și europiu; această proprietate facilitează separarea samariului din minereu. În
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
samariul este mult mai ieftin pe scara comercială decât cum ar trebui să sugereze abundența sa naturală din zăcământ. Samariul este un pământ rar, având duritatea și densitatea asemănătoare cu cea a zincului. Cu punctul de topire de 1794 ° C, samariul este al treilea cel mai volatil lantanid după yterbiu și europiu; această proprietate facilitează separarea samariului din minereu. În condiții normale, samariul are în mod normal structura trigonală (forma α). Supus încălzirii la 731 °C, simetria cristalelor de samariu se
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
naturală din zăcământ. Samariul este un pământ rar, având duritatea și densitatea asemănătoare cu cea a zincului. Cu punctul de topire de 1794 ° C, samariul este al treilea cel mai volatil lantanid după yterbiu și europiu; această proprietate facilitează separarea samariului din minereu. În condiții normale, samariul are în mod normal structura trigonală (forma α). Supus încălzirii la 731 °C, simetria cristalelor de samariu se schimbă în hexagonală compactă; totuși, temperatura de tranziție depinde de puritatea metalului. Încălzirea la 922 ° C
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]