182 matches
-
decembrie 1880] {EminescuOpXI 441} ["ADEVĂRUL DOARE; NIMIC NU DOARE CA ADEVĂRUL... Adevărul doare; nimic nu doare ca adevărul. Deși am declarat că odioasa faptă îndreptată contra d-lui Brătianu ni-l face mai simpatic decum era în genere, că-i sanctifică pieptul în ochii noștri și ai țării, că autoritatea sa câștigă și se întărește, că, iubirea amicilor și a adversarilor crescând, [î]i dă cel puțin o mângâiere care compensează întrucîtva impresia penibilă a acelei fapte, "Romînul" ar fi pretins
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ia-o mai ușor, a potolit-o soțul încă animat, pare-se, de inepuizabile resurse de umor conjugal. Nu pune lucrurile la inimă. Ai să trăiești mai mult. Doamna Silsburn s-a răsucit din nou spre spatele mașinii și a sanctificat zelul doamnei de onoare printr-un nou zâmbet. Ați văzut la nuntă pe cineva din familia lui? a întrebat cu un glas moale, punând o urmă de accent - nu mai mult decât era perfect manierat - pe genitivul pronumelui. Răspunsul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
poemul, nu-l supusese nici măcar unui comentariu încâlcit ca acela al lui Hattie. Care era subiectul cui? Ce importanță avea? Înțelesul general al poemului îi era perfect limpede sau, mai bine zis, el își confecționase propriul lui înțeles și îl sanctificase de mult. Îi spuse: Hai să ne gândim la imaginea generală. Spuneai că vezi un râu și pe cineva care înoată gol. Câte persoane sunt în poem? — Două. Povestitorul și înotătorul. — Bine. Și cine sunt ei? Cine sunt? Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
subiect i-a fost consacrat un număr impresionant de publicații 14. În continuare vom face câteva observații relative la cultul Sfântului Václav, deosebit de semnificativ pentru aspectul ce ne interesează, cu precizarea că nici celelalte cazuri nu sunt lipsite de relevanță. Sanctificat pentru merite în evanghelizarea țării și pentru că a dus o viață pioasă, Sfântul Václav a fost unul dintre cei mai venerați și cunoscuți sfinți ai Europei Est-Centrale în evul mediu. Istoricul german Fr. Prinz sublinia, pe bună dreptate, că figura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că femeile pot fi egale din punct de vedere spiritual cu bărbații și unele mici starețe, călugărițe și alte femei și-au câștigat-o, recunoaștere morală mult mai mare decât majoritatea preoților creștini sau orice preotesă păgână. Biserica le-a sanctificat pe Helena, mama lui Constantin I256, pe Pulcheria, sora lui Teodosiu II, iar Conciliul Economic de la Efes a subliniat cererea insistentă a Pulcheriei de a o numi pe Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu. Influența politică a unor femei din familia
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
făcute de păcătoși pentru opere caritabile, să-și șteargă propriile păcate, și să-și cumpere o ipotetică sfințenie. Tot ceea ce se efectuează în sărăcie scapă moralei. Astfel, - genealogia „reluării individuale” preconizate de anarhiștii din secolul al XIX-lea - omul sărac, sanctificat de renunțarea voluntară la avere, poate fura fără rușine și fără teamă de vreo pedeapsă nici pe pământ și nici în cer - care nu există... - dacă fură de la un bogat pentru necesitățile stricte ale existenței sale... 2. Proprietar al sexului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a făcut dovada fidelității ei față de religia catolică, apostolică și romană. în lucrărilor ei, ea se ocupă de teologie, este preocupată de convertirea a noi credincioși, întreține - am menționat-o deja - o corespondență cu Francisc de Sales care va fi sanctificat, face elogiul confesiunii auriculare, militează pentru castitatea și abstinența preoților. Mai mult ea elogiază meritele colonialismului creștin și ale misiunii civilizatoare a conchistadorilor: cu siguranță, Montaigne n-ar fi apreciat prea mult această opinie situată la antipozii propriilor sale concepții
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
economică a început să primeze în fața oricăror alte interese. Ea a devenit, ... țelul suprem al indivizilor și al societăților deopotrivă. Dar astfel, pasiunile puse în joc au fost dintr-o dată scutite de orice autoritate care să le limiteze. Apoteoza bunăstării, sanctificând, ca să spunem așa, dorințele, le-a așezat deasupra oricărei legi omenești, transformând într-un soi de sacrilegiu orice acțiune de stăvilire (1993, 207). Acestă tendință s-a resimțit și încă se resimte și în mediul politic, dorința de parvenire fiind
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
scrie: "Pe dumneata te iubești în mine, iar eu nu iubesc în dumneata decât pe dumneata și amândoi avem dreptate". Nu există ospitalitate veritabilă care să nu fie fondată pe prietenie, adică o relație duală între două ființe care își sanctifică relația. Îndeplinind protocolul amical de corespondență, el îi scrie lui Du Peyrou pe 22 aprilie 1765, că "prietenia este un lucru atât de sfânt ca nici n-ar trebui folosit cuvântul în limbajul obișnuit. Astfel vom fi prieteni, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la care se raportează toți urmașii: Îmi place de voi, că nu vă e frică de nimic, nici de moarte, nici de dragoste. Se vede că sunteți nepoți de erou..."622. Eliade vorbea, în Istoria religiilor..., de "categorii de obiecte sanctificate de prezența lui lisus Hristos", "recipiente ale energiei divine", "căci prin ele Dumnezeu operează mântuirea oamenilor"623. Dacă pentru Vladimir Iconaru, uniformele sunt doar niște haine care îl apără de frig, pentru Ieronim reprezintă mărturia unui trecut glorios, sacralizate de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Nu este întotdeauna efectul inconstanței 18, al infidelității, al ușurătății. Dar primul era mult mai angajat decît celălalt în această societate 19 care se baza pe un sentiment inegal împărtășit. Astfel, un om credincios și atît, cu o viață exemplară, sanctificat după moarte, ar fi uluit dacă, revenit la viață, și-ar putea citi legenda: aceasta este alcătuită totuși cu ajutorul unor amintiri păstrate cu sfințenie și redactate cu bună-credință de cei în mijlocul cărora și-a petrecut acea parte din viață care
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Eliade constă în dubla sa abordare, atât din perspectiva omului religios, cât și din cea a omului areligios. Pentru cel dintâi, sacrul reprezintă acea "realitate absolută (...), care transcende lumea aceasta, dar care se manifestă în ea și, prin urmare, o sanctifică și o face reală"62. În tot acest timp, omul areligios, refuzând impulsurile transcendenței, percepe sacrul ca "obstacolul, prin excelență, în fața libertății sale"63, libertate care în concepția sa echivalează cu dispariția ultimului zeu. Într-o altă încercare de definire
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
descria în termenii unei permanente stări de căutare a perfecțiunii. Astfel, Eliade scria că, în urmărirea acestui ideal, "asumându-și responsabilitatea de a "crea" Lumea pe care a ales să o locuiască, el [omul religios] nu "cosmicizează" doar Haosul, ci sanctifică micul său Univers, făcându-l să devină asemănător cu lumea zeilor. Profunda nostalgie a omului religios este aceea de a locui într-o "lume divină", de a avea o casă asemănătoare "casei zeilor", așa cum a fost ea întruchipată mai târziu
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Nu e nevoie de discuțiile oțioase ce se fac de obicei pe acesta temă ca să înțelegem că toată filosofia reprezentării simbolice a acestui instinct constă în conformitatea artistului cu ordinea firească a vieții. Instinctul sexual în slujba continuității biologice e sanctificat de Biserică și ridicat la rangul de taină dumnezeiască. În ordinea fizică, el continuă creația cosmică, precum în ordinea artistică o continuă plăsmuitorii frumuseții. Estetica relevând vitalitatea sexuală a omului de geniu, nu face altceva decât să indice înrudirea firească
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de nivel, liturghia care se desfășoară în incinta ei marchează o ruptură în dimensiunea temporală; adică nu avem de-a face cu un timp istoric actual, timpul trăit, ci cu timpul punctat de existența istorică a lui Hristos, timpul istoric sanctificat prin întruparea Mântuitorului 6. Așadar, timpul sanctificat prin întruparea lui Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
incinta ei marchează o ruptură în dimensiunea temporală; adică nu avem de-a face cu un timp istoric actual, timpul trăit, ci cu timpul punctat de existența istorică a lui Hristos, timpul istoric sanctificat prin întruparea Mântuitorului 6. Așadar, timpul sanctificat prin întruparea lui Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
prin intermediul riturilor, a unui Timp sacru, neistoric (în sensul că nu aparține prezentului istoric)... Creștinismul a reînnoit, într-adevăr, experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei lui Hristos. Pentru un credincios, liturghia se desfășoară într-un timp istoric sanctificat prin întruparea Fiului Domnului". 7 Nae Ionescu, Ce este Predania?, în "Predania", revistă de critică teologică, anul I, nr. 2/1 martie 1937, p. 1, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu, antologie
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
democrații"544. Tema generală a poveștii americane relatate de Reagan este, firesc, lupta pentru libertate și progres economic, care angajează fiecare persoană pentru care povestea "are sens". Mai mult, povestea americană, zice Reagan, la unison cu un întreg popor, "este sanctificată de Dumnezeu și validată de experiența americanilor"545. Prin urmare, observă William Lewis, retorica lui Ronald Reagan include ca teme toate elementele istoriei mitice: "măreția Americii, dedicația față de libertate, eroismul poporului american, imperativul moral al muncii, prioritatea progresului economic, răul
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
înțelegerea mistificată a arbitrarului puterii și a accesului diferențiat la resurse. Consacrarea ordinii sociale a fost, în Evul Mediu european, responsabilitatea Bisericii, care interpreta autoritatea seniorilor ca inspirată de justiția divină. Școlii îi revine, în capitalismul dezvoltat, rolul de a sanctifica diviziunea socială, prin prezentarea inegalităților dintre diferitele poziții care derivă din realizările școlare ca rezultat al unor determinări inevitabile produse de talentul, efortul și aspirațiile indivizilor. Cele mai avansate țări în organizarea sistemelor de învățământ de masă au fost Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în viziunea ta poziția acestor militanți radicali (nonviolența, refuzul oricărei forme de putere și așa mai departe) este învechită în aceeași măsură cu pacifismul, contestația etc. și că atitudinea lor este veleitară și poate ar fi sfântă și bună de sanctificat dacă propunerile și condamnările lor nu ar fi atât de circumstanțiate și de strict direcționate ad personam. Dar lucrurile nu stau deloc așa. Principiile lor „metapolitice” i-au condus pe radicali la o practică politică de un absolut realism. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
realități absolute [s.n.], care se opune nonrealității imensei întinderi înconju rătoare.“ „Oricare ar fi contextul istoric în care se încadrează, homo religiosus crede în totdeauna în existența unei realități absolute [s. n.], sacrul, care transcende această lume, unde totuși se manifestă, sanctificând-o și făcând-o reală [s.n.].“ Reiese, prin urmare, imposibilitatea desprinderii unui set de atri bute care să ofere o definiție clară a termenului „sacru“. Mai degrabă, el este utilizat pentru a sugera și a surprinde o anume calitate și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Roma. O bogată literatură istoriografică, în spiritul scriiturii elogioase față de civis și civitas, dar și o mitologie locală cu specific urban și cu adaosuri simbolice adecvate ne descriu în limbaj divinatoriu nu doar viziunea, ci și realizările propriu-zise ale împăratului, sanctificat în cele din urmă în propria sa cetate. Orașul, de fapt, nu era finalizat la data inaugurării lui. Nici în următorii ani de viață ai lui Constantin I nu s-au terminat construcțiile; proiectele arhitecturale și urbanistice au fost duse
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și liturghia religioasă, adoptată de întreaga creștinătate. În cărțile sale Summa Theologica și Summa contra Gentiles se poate observa influența lucrărilor lui Maimonide, de la care împrumută încercările de armonizare a filosofiei aristotelice cu principiile religioase, adaptându-le la creștinism. Este sanctificat și canonizat de Biserica Catolică, la 50 de ani după moartea sa fiind declarat de Papa Benedict XV maestrul și patronul școlilor catolice. Faima capacităților sale intelectuale îi atrage invidii, dușmănii și multiple neajunsuri, atât în tinerețe cât și la
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
brutalitate la intersecția cu rasa, etnia, clasa, naționalitatea, genul sau vârsta.530 Malignitatea structurilor poate fi trecută cu vederea sau imperceptibilă dacă marginalizarea unor persoane este legitimată de normele politice și sociale care prevalează la un moment dat sau sunt sanctificate de credințele religioase.531 În pofida legitimării prin norme, suporterii lui Galtung consideră că un sistem de alocare determinat de principiile capitaliste, prin neintervenția statului și politicile de privatizare reprezintă cauzele principale ale insecurității umane. În acest sens dezbaterea privește problematica
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
fii și șapte fiice. Pentru politica sa, care submina autoritatea sultanului în Țările Române, pentru bogățiile sale, pentru că nu și-a renegat neamul și religia, a fost ucis ultimul, deci a fost martor la execuția fiilor. Biserica Ortodoxă l-a sanctificat pentru eroismul său și românii sărbătoresc la 16 august în fiecare an, Sf. Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii (Constantin, Ștefan, Radu, Matei) și ginerele său, sfetnicul Ianache Văcărescu. Constantinescu Emil (1939-) - profesor universitar, geolog, implicat în promovarea
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]