276 matches
-
după aceea și-au pus problema ce ar putea face cu o cantitate atât de mare de icre de scrumbie... - Să punem o parte la congelator! a opiniat Menașe, dar s-a lămurit repede că soluția este contraindicată. - Să ungem sandviciuri pentru serviciu, felul întâi la prânz și cina din icre! a încercat din nou, dar a înțeles și singur că ideia nu rezistă probei practice. - Atunci să facem o petrecere și să-i servim pe toți cu icre! - Bine, a
SCHIŢE UMORISTICE (60) – ICRE DE SCRUMBIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373749_a_375078]
-
lei, cu piept de pui - 4,9 lei, cu ficat de pui - 3,9 lei, cu mușchi filé afumat - 4,5 lei, cu chiftea - 3,5 lei, la care, la cerere, se mai pot adăuga diferite sosuri. Oferta mai cuprinde sandviciuri calde, cu șuncă - 2,5 lei, cu salam - 2 lei, cu bacon - 3 lei sau cu șuncă și salam - 3,5 lei, covrigi, cornuri, împletituri, crenvurști în corn, ștrudele cu fructe, chec, biscuiți, napolitane și altele, precum și o varietate de
Agenda2005-40-05-comert servicii () [Corola-journal/Journalistic/284254_a_285583]
-
de curând cea de-a patra unitate de tip fast food în Timișoara, la intrarea în supermarketul „Metro Cash&Carry”. Unitatea servește zilnic preparate proaspete de tip fast food, unele fiind specialități preparate după rețete sârbești: pleșcavița - 3,50 lei, sandvici toast - 3 lei, piept de pui la grătar - 4 lei/porție, pulpe de pui la grătar - 4 lei/porție, și kebap - 4 lei, cotlet de porc la grătar - 4,30 lei/porție, ceafă de porc la grătar - 2,50 lei
Agenda2005-36-05-comert servicii () [Corola-journal/Journalistic/284144_a_285473]
-
cu profil lacto-bar. Cei care trec pragul unității au la dispoziție zilnic preparate proaspete de patiserie (truffi cu fructe sau cu brânză, croissante, minipateuri cu nucă sau brânză, cornuri, covrigi, melci cu nucă, covrigi însiropați, daneze cu fructe sau vanilie), sandviciuri calde - 25 000 de lei, hot dog - 23000 de lei, baghete cu șuncă și cașcaval - 50 000 de lei, și pizza, 5 sortimente la prețul de 98 000 de lei. Începând de săptămâna viitoare, firma va prepara și pui grill
Agenda2005-11-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283472_a_284801]
-
proceda conform impulsului său de preocupat și, de ce nu, talentat detectiv! Simțea că ceva creștea în interiorul său... poate filonul de aur al intuiției?! Hotărî să-i dea curs... Înainte de a pleca pe teren, își luă de la tonomatul din hol un sandvici cu șuncă și cașcaval, un pahar de ness. Le savură bătrânește. Colegii, știind că el nu mânca dimineața, doar bea un ceai, se mirară trimițându-și ocheade îndelung. Îi încurcă și mai mult când Antonel îi raportă lui Șefu’ că
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
cu bere sau la un spectacol de balet, la matineu firește; seara e totdeauna un film la televizor pe care nu vrea să-l piardă. SÎmbăta, de obicei la cină, cînd Își sorb ceaiul, mestecînd cufundați fiecare În gîndurile lui, sandviciurile cu șuncă și cașcaval, domnul D. Își ia o ținută marțială - dacă doamna E. l-ar privi atunci mai atent și nu și-ar masa Întruna mîinile, admirîndu-și unghiile rotunde și roșii ca niște nasturi, ar putea observa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
exact deasupra capului, deci era pauza de masă. Am scos de sub cărți prânzul pregătit de tanti Mae. Îl împachetase într-un ziar prins cu elastic. Erau câteva dintre turtele pe care le făcuse mama cu o seară înainte și un sandvici cu o bucățică de șuncă. Nu pusese unt pe sandviș, în schimb în pachet era și o floare din grădinița de care încercase tanti Mae să aibă grijă. Știam că era singura floare care răsărise din tot ce plantase. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
alături de mâncare, mai ales dacă era atât de valoroasă pentru ea. Doamna Watkins a ieșit în curte cu clasa mea și s-au așezat pe o bancă lângă stindard. M-am așezat și eu la fereastră și mi-am mâncat sandviciul, însă ea nu s-a uitat deloc în direcția mea. Mă întrebam dacă anunțase deja autoritățile. Dacă s-ar fi uitat măcar o secundă înspre mine, mi-aș fi dat seama ce gândește, dar asta nu s-a întâmplat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu doamna Watkins. Domnul Farney știa acest lucru și de aceea consimțea la tot ceea ce spunea ea sau cel puțin așa părea de unde stăteam eu. Părea atât de tulburat încât mi s-a făcut milă de el. Mi-am terminat sandviciul și îmi doream foarte tare să fi fost afară și să nu fi avut probleme. Am luat floarea de la tanti Mae - mirosea plăcut, dar abia sesizabil. Părea așa o floare nepotrivită pentru tanti Mae. Ea era mai degrabă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
știa că nevastă-sa era plecată, după tot amorul, boticul, sângele, jertfa, curățenia ulterioară, când să plece viitoarea studentă la teatru, el, în loc s-o conducă, să-i promită, s-o pupe, s-o admire etc., i-a făcut două sandviciuri și i le-a dat, să ai și tu acasă, să ai ce să mănânci!, de parcă mâncare-i lipsea ei atunci. Cea mai drăguță și mai ușor de acceptat e nevasta de 50 de ani, grasă, cu picioarele ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de îndată. Mi-am scos o țigară și am devenit atent. Părea să ajungă, în sfârșit, la miezul discuției. Ne-am oprit în dreptul unei bănci din parc și ne-am așezat, eu între Heydrich și Nebe, ficatul de pui din sandviciul de pâine neagră. — Dumitale nu-ți plac grădinile, zise el căzut pe gânduri. Dar copiii îți plac? — Îmi plac. — Bine. După părerea mea intimă, este esențial să-ți placă de ei, atunci când faci ce facem noi - chiar dacă lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
apartamentul ei din Steglitz, Hildegard Steininger plângea. Am prins-o de umăr și i l-am strâns puțin, lăsând-o să se descarce un pic înainte de a-i spune: — V-aș oferi batista mea dacă nu mi-aș fi împachetat sandviciurile în ea. Ea încercă un zâmbet printre lacrimi: — Am una, zise, și scoase un pătrat din dantelă din mânecă. Apoi privi la propria mea batistă și râse: Chiar că arată ca și cum v-ați fi împachetat sandviciurile în ea. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi-aș fi împachetat sandviciurile în ea. Ea încercă un zâmbet printre lacrimi: — Am una, zise, și scoase un pătrat din dantelă din mânecă. Apoi privi la propria mea batistă și râse: Chiar că arată ca și cum v-ați fi împachetat sandviciurile în ea. După ce am ajutat-o să-și ducă sus cumpărăturile, am rămas în fața ușii ei cât și-a căutat cheia. Descuind, se întoarse și-mi zâmbi cu grație: — Vă mulțumesc pentru ajutor, Kommissare, spuse. A fost cu adevărat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așa? făcu furios Aciobăniței. Să facem ceva, să apăsăm pe ceva! Ce-i cu butonul ăsta verde? — E pentru aer condiționat - răspunse pilotul -, dar nu funcționează. — Mă și miram să funcționeze, zise comandantul. Da’ ăsta roșu pentru ce e? — Pentru sandviciuri, în caz de avarie îndelungată în spațiu. — Și funcționează? — Cred că da, răspunse pilotul. Comandantul Aciobăniței apăsă butonul roșu. Se auzi un hârâit, apoi de lângă buton se deschise în bord un capac și-n cutia de sub el fură împinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în spațiu. — Și funcționează? — Cred că da, răspunse pilotul. Comandantul Aciobăniței apăsă butonul roșu. Se auzi un hârâit, apoi de lângă buton se deschise în bord un capac și-n cutia de sub el fură împinse din interior unui după altul două sandviciuri cu unt și salam de vară. Comandantul luă unul și gustă. — E cu margarina, constată el și-i dădu celălalt sandvici pilotului. Mâncară în liniște. Nava continua să accelereze. Episodul 2 Parcă se zărește ceva — Măi Amărăștene - zise într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se deschise în bord un capac și-n cutia de sub el fură împinse din interior unui după altul două sandviciuri cu unt și salam de vară. Comandantul luă unul și gustă. — E cu margarina, constată el și-i dădu celălalt sandvici pilotului. Mâncară în liniște. Nava continua să accelereze. Episodul 2 Parcă se zărește ceva — Măi Amărăștene - zise într-un târziu comandantul Ion Aciobăniței, uitându-se pe hublou -, tu ai mai nimerit vreodată într-un așa hal de câmp? — Niciodată, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nou foame, o fi de la câmpul ăsta, zise comandantul. Oare dacă apăsăm, mai iese ceva? Nu știu - răspunse pilotul -, n-am mai apăsat niciodată a doua oară. — Hai, apasă - spuse comandantul -, că n-o fi foc. Dacă mai vin două sandviciuri, le mâncăm și le decontăm. Eu răspund. Pilotul apăsă pe butonul roșu. Se auzi același hârâit și-n cutia din bord fu împinsă o hârtie. Comandantul o luă și o descifră. Era o poliță de asigurare ADAS. — Ia uite, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Se auzi același hârâit și-n cutia din bord fu împinsă o hârtie. Comandantul o luă și o descifră. Era o poliță de asigurare ADAS. — Ia uite, dom’le, ce șmecheri! făcu el. În caz de avarie, îți dau două sandviciuri și după aia, dacă vrei, poți să te asiguri. Se uită pe hublou. — Amărăștene - spuse el după o vreme -, a mai nimerit careva de-ai noștri într-un asemenea câmp? — A nimerit, da, acum doi ani, unu’ Stoenescu, c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la o masă haiducească, în mijlocul naturii. În apropiere, un cârd de vaci se repezeau în stuf și rupeau vârfuri fragede de papură. Ugerele atârnau grele, pline cu lapte. L-am invitat pe ciurdar la o cutie cu bere și un sandvici cu friptura de pui. Aveam destulă. Era o desfătare să simți cum plămânii ți se încarcă de oxigen. Aerul curat (chiar dacă mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
din noua sa carte și, cu nu puțină nonșalanță, începu, în ciuda faptului că cheltuise o grămadă de bani pentru editarea ei, să împartă volume, tot așa cum cineva ar fi distribuit cu nemiluita, la pomana vreunui mort, pâine, vin sau chiar sandviciuri cu salam și muștar. În vacarmul muzicii, care acoperea orice fel de voce, oricât de stridentă ar fi fost ea, și în jocul acela de lumini din metal, frânte sau chiar sparte, ca de puterea vreunui cutremur, întrebat fiind cât
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
stejar cu coroana stufoasă, așteptând cu înfrigurare ivirea zorilor. Încet-încet ochii li se împăinjeniră și adormiră. Când se treziră, după câteva ore de somn, soarele era deja sus. Înviorați de răcoarea dimineții se dezmeticiră repede, înfulecară în fugă câte un sandvici, apoi se afundară în pădure ca nu cumva vreun trecător să le dea de urmă. Nici unul dintre ei nu dorea să-și amintească de cele petrecute în toiul nopții, deși damele erau curioase să afle adevărul. Cavalerii doar atât le
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
meu care dorea și el să meargă la munte de Paște și nu avea cine să-l însoțească. Acum hai să vă arat unde este camera noastră și să vă spălați pe mâini dacă doriți să mâncați ceva. Mai avem sandviciuri până la cină. - Binee... - În timp ce Adriana și băieții intrară în cameră, Sebastian se răsfăța cu o bere, urmărind cum Oltul își purta zestrea de apă tulbure, într-o curgere tumultoasă a puhoaielor învolburate, adunate pe drumul de coborâre din inima munților
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
taxi; patronul a răspuns promt, era pregătit, să-l ducă la muzeu. Îmbrăcat,a plecat spre ieșire, lăsând în urmă un miros plăcut de iasomie. Pe drumul spre muzeu Victor l-a întrebat: -Vreți, să oprim undeva, să luați un sandvici? Nu ați mâncat. -Nu, mulțumesc! Este aproape ora zece, la 12 merg și mănânc ceva la ”Mercur”. -Cum doriți! În timp ce urca treptele muzeului, se gândea dacă Camelia va fi liberă ori are mult de lucru. E drept că văzuse în
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
se cunoască mai bine, prin iarnă să se logodească și în vara viitoare să se căsătorească. Erau planurile unei femei mature pe care însă Matei o cunoștea prea puțin și nu voia să promită nimic pentru început. Antilopa a scos sandviciurile și a desfăcut sticla cu vin. Matei se lăsa îmbiat mai ales la vin, căci voia să fie cu mintea limpede la tot ce se întâmpla. Asta a făcut-o pe Antilopa să insiste. Matei a întrebat-o despre evenimentele
NOAPTEA LUNGĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361758_a_363087]
-
Un cuplu ce mergea la Chicago,au zis că m-ar lua,dar că nu mai au loc în mașină.Femeia m-a îmbiat cu patru dolari,spunându-mi că este afară pe perete un automat de undepot cumpăra un sandvici ori ceva de băut.Am refuzat-o politicos, mulțumindu-ipentru bunăvoință,spunându-ică am bani la mine și că nu mi-e foame în primul rând.După trei ore de insistențe,dau de Aurelia,la Finix! Urrrra!-Mai fetelor,pe unde sunteți
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]