202 matches
-
A-ba-ra-ma, A-ba-am-ram; cu semnificația: „este din tata mare”, adică, ‚născut nobil’), se va numi Abraham m(cf. Gn 17,5), pe care nume Biblia îl interpretează: „Tatăl unei mari mulțimi de popoare” (probabil prin asonanta -hâm, corespunzător ebraicului hamōn: „mulțime”), Sarai (asirianul Sa-ra-ai)se va numi Sarah „principesa” (probabil corespunzător babilonianului Sarratu - „regina”). Mai tarziu, la Stejarul uli Mambre, într-o misterioasă apariție a trei „oameni”, pe care Abraham îi găzduiește, Dumnezeu îi confirmă promisiunea moștenitorului chiar în pofida necredinței Sarei. De
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
Timur se căsătorește cu o fată din neamul lui "Ginghis Han". El nu va deveni han. Atribuția aceasta a fost preluată de subordonați ai lui, care făceau parte din populația "Çağatay". Timur primește titlul de emir. Prin căsătoria lui cu "Sarai Mulk" folosește și titlul de "Gurkani" (ginerele lui Ginghis Khan). Politica lui Timur duce la islamizarea Asiei centrale, ca și a mongolilor din imperiul său, proces început deja de hanul "Tarmașirin". Teoretic, mongolii se supuneau regulilor confesionale "Jasa" (legea introdusă
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
Yeremferden sau Djabar Berdi, hanul Hoardei de Aur și descendent al lui Berke Han. La moartea lui Djabar Berdi Han în 1419, Hoarda de aur fu împărțită temporar între Devlet Berdi și Ulugh Muhammad, care s-a instalat în capitala Sarai. În anul 1420 Devlet Berdi a asediat și cucerit Sarai, detronându-l și izgonindu-l pe Ulugh Muhammad. Prin 1423-1424 atât Ulugh Muhammad, cât și Devlet Berdi sunt înfrânți de către Barak (Borak) han, care a preluat până în 1427 conducerea Hoardei
Devlet Berdi () [Corola-website/Science/326982_a_328311]
-
al lui Berke Han. La moartea lui Djabar Berdi Han în 1419, Hoarda de aur fu împărțită temporar între Devlet Berdi și Ulugh Muhammad, care s-a instalat în capitala Sarai. În anul 1420 Devlet Berdi a asediat și cucerit Sarai, detronându-l și izgonindu-l pe Ulugh Muhammad. Prin 1423-1424 atât Ulugh Muhammad, cât și Devlet Berdi sunt înfrânți de către Barak (Borak) han, care a preluat până în 1427 conducerea Hoardei de aur. Așezat între timp în Lituania, în 1428 Ulugh
Devlet Berdi () [Corola-website/Science/326982_a_328311]
-
locul celei mai importante lupte. Au fost două bătălii importante și mai multe lupte de hărțuială. Cronicile vechi sîrbești ("Kraljevo") și raguzane ("Sotta la citta di Chraglievo") pomenesc clar localizarea luptei la Craiova. Iar documentele turcești din arhivele de la Topkapî Sarai, studiate de istoricul Constantin C. Giurescu, susțin localizărea bătăliei de la Rovine pe raza Craiovei. Baiazid a pătruns în Țara Românească prin vest, venind din Banat prin valea Cernei însoțit și de mulți principi sârbi în frunte cu Marko Kraljevic, eroul
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
, născut Nicolae Sarai, (n. 1714 - d. după 1745) a fost un ieromonah ortodox sârb, principalul promotor al tulburărilor religioase anticatolice din Transilvania în anii 1744-1746, care au dus la exilul episcopului unit român Inocențiu Micu-Klein. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
voștri, nelegiuit; de aceștia îl doare pe el mai mult”. Autoritățile imperiale austriece l-au arestat pe ieromonahul Visarion, din ordinul generalului Czernin, în aprilie 1744, în timp ce acesta se îndrepta spre Sibiu. Episcopul Inocențiu Micu-Klein a refuzat intervenția împotriva lui Sarai, arătând că mijloacele violente nu-i sunt îngăduite, iar deplasarea sa în Mărginimea Sibiului (de unde era originar) va avea loc doar dacă va fi respectată Diploma Leopoldină. Neintervenind împotriva lui Sarai, episcopul Micu a fost citat la Viena, pentru a
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
Sibiu. Episcopul Inocențiu Micu-Klein a refuzat intervenția împotriva lui Sarai, arătând că mijloacele violente nu-i sunt îngăduite, iar deplasarea sa în Mărginimea Sibiului (de unde era originar) va avea loc doar dacă va fi respectată Diploma Leopoldină. Neintervenind împotriva lui Sarai, episcopul Micu a fost citat la Viena, pentru a da socoteală. Sarai a fost întemnițat la Sibiu și interogat la 27 aprilie 1744, dar a refuzat să răspundă la întrebările referitoare la predica sa împotriva uniației. Autoritățile l-au transportat
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
mijloacele violente nu-i sunt îngăduite, iar deplasarea sa în Mărginimea Sibiului (de unde era originar) va avea loc doar dacă va fi respectată Diploma Leopoldină. Neintervenind împotriva lui Sarai, episcopul Micu a fost citat la Viena, pentru a da socoteală. Sarai a fost întemnițat la Sibiu și interogat la 27 aprilie 1744, dar a refuzat să răspundă la întrebările referitoare la predica sa împotriva uniației. Autoritățile l-au transportat apoi la Alba Iulia, Deva, Hunedoara, Timișoara, Osijek și Raab (azi Győr
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
al XVIII-lea”. În ședința sa din 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți de neam român, între care: Calinic de la Cernica, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Ioan Valahul, Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliște. Ieromonahul Visarion Sarai a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu călugărul Sofronie de la Cioara și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de 21 octombrie
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți de neam român, între care: Calinic de la Cernica, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Ioan Valahul, Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliște. Ieromonahul Visarion Sarai a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu călugărul Sofronie de la Cioara și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de 21 octombrie. Justificarea canonizării lor a fost următoarea: „smeriții între ieromonahi Visarion și Sofronie
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
Foltea" sau de la "Fântâna Foltii" a fost construit în apropierea izvorului despre a cărui apă se spune că poate să vindece boli. Edificat la o dată necunoscută, se cunoaste că aici a poposit în anul 1744, pentru câteva zile, călugărul Visarion Sarai care a dat semnalul luptei împotriva unirii religioase în Transilvania. Despre acest schit și biserica lui se cunoaște faptul că în urma intervenției armatelor imperiale în zona Săliștei pentru împărțirea bisericilor între ortodocși și uniți, biserica din Grui și biserica schitului
Biserica de lemn de la Schitul Foltea () [Corola-website/Science/320304_a_321633]
-
controlat de austrieci). După numeroase influențe venite mai ales din partea mitropolitului sârb din Karlowitz, o parte a românilor transilvăneni au decis să abandoneze ascultarea canonică față de episcopul român de la Blaj, primind pe preoții sârbi trimiși de la Karlowitz. Călugărul ortodox Visarion Sarai (agent plătit de imperiul țarist pentru a spiona în treburile Curții de la Viena) a fost trimis de mitropolitul ortodox de la Karlowitz să vină în Transilvania. Întâi la Lipova, apoi la Dobra, Deva, Orăștie, Săliște etc. a făcut agitații publice împotriva
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a pierdut urma. Maria Terezia a trimis pe episcopul unit Manuil Olszavski din Muncaci să facă o vizită canonică în Transilvania, după care să scrie un referat. Acesta a arătat că există greutăți cu unirea, datorită răzvrătirilor conduse de Visarion Sarai, iar românii cer, mai ales, aducerea lui Inocențiu Micu drept episcop al lor. Temându-se de agravarea situației, după 13 (treisprezece) ani de obstrucționări Maria Terezia dă în 13 iulie 1759 un edict de toleranță, prin care se recunoște dreptul
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
și Portugaliei. Iar Domniilor Voastre vi se pare că Veneția e departe?! Boierii rămaseră tăcuți. Voievodul Îi Înțelegea perfect. Legăturile statornicite ale Moldovei nu depășiseră Polonia și Transilvania. Dar acum, În fața primejdiei uriașe care se ridica din pustiurile Asiei și din saraiurile Istanbulului, aceste legături nu mai asigurau nimic. Și, mai ales, nu mai funcționau. Nici Polonia craiului Cazimir și nici Ungaria craiului Matiaș nu așteptau decât vasalitatea Moldovei și Închinarea În fața turcilor. - Și acum, Toma Cânde, vreau să aud veștile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
semnul acela... mormăise Vlad. De două ori. Prima oară când eram ostatic la turci, chezaș pentru Domnia Tatălui meu. A fost un fel de adunare a unor luptători și demnitari tuci, Într-unul dintre pavilioanele de pe maul Mării Marmara, aproape de saraiul sultanilor. Nu mult după aceea, au fost atacate Serbia și Macedonia, au fost asasinați voievozi și preoți din sudul Dunării. A fost o mare de sânge. Iar a doua oară... Vlad se oprise, privind atent spre Cosmin. - A doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și Înarmat În calea lor. - Vorbești de parcă n-ar fi vorba de otomanii lui Mahomed. -Nici nu e vorba de ei. Sau nu doar de ei. Ei sunt partea luminată a acestei uriașe nenorociri. S-au așezat În Constantinopol, ridică saraiuri, moschei, cultivă grădini pe malul Mării Marmara. În spatele lor Însă, e forța oarbă, sălbatică, a adevăraților Cuceritori. Cei din pustiurile Asiei. Cei ce lucrează din umbră. Cei ce văd, ca și noi, dincolo de primele valuri ale timpului. Cei care TE-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
totul. Copilul se ridică sub plesnetul biciului, fără să simtă durerea, Întrebându-se dacă, Într-adevăr, deasupra nopții ucigașe de pe țărmurile Chinei se afla un alt cer, În care totul avea un sens. Eternul Cer Albastru. 23 decembrie 1459, Esky Sarai, Istanbul - S-a terminat, spuse Încet, după o lungă meditație, Primul Cuceritor. Viziunea s-a șters. Profeția a căzut În neant. În odaie se lăsă liniștea. Se auzeau doar valurile Mării Marmara, bătând furioase la picioarele donjonului de pază. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
simțind În jurul lui liniștea zidului care Îl despărțea de lumea de afară. Poate că Midori avea dreptate. Timp de doisprezece ani Învățase doar să supraviețuiască și să ucidă. Dar va ajunge oare să Învețe să trăiască? 20 mai 1470, Esky Sarai, Istanbul Cei patru Cuceritori studiară harta amănunțită a operațiunilor de război desfășurate de Imperiul Otoman, de Hanatul Crimeii și de Hoarda de Aur, principalele forțe pe care se puteau baza În realizarea planului de cucerire a Europei. Lucrurile mergeau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ești un pictor genovez, și nu venețian. Vei vorbi doar În italiană. Ceilalți te vor proteja din umbră. La semnalul lor, vei picta, cât de repede vei putea, portretele unor personaje care urcă sau coboară treptele Palatelor Topkapî sau Ak Sarai. Acele portrete trebuie să dispară de pe șevalet În câteva secunde și să ajungă la una din corăbiile care vor aștepta În port. Dacă această misiune reușește, vei primi o alta, mai grea. Voi obține Încuviințarea măriei sale de a trimite un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge și că aceasta nu e o pedeapsă, ci o dovadă de Încredere. În urma lor se ivea prima geană de lumină. 15 august 1475, palatul Ak Sarai, Istanbul Amir se Înclină În fața celor patru Cuceritori și așteptă să afle de ce fusese chemat. Abia se Întorsese din ținuturile mongole În care sălășluia tribul Bordjighin. În iarnă primise, pe drum, vestea Înfrângerii de la Vaslui. Se așteptase să fie rechemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pași, catedrala Sfânta Sofia, spuse Morovan revenind În mijlocul Apărătorilor. La dreapta, palatul În construcție, Topkapî. Aripa dreaptă este terminată și găzduiește deja Întâlniri ale sultanului cu vizirii și pașalele. În spatele moscheii din dreapta, În partea Mării Marmara, vedeți turlele palatului Ak Sarai. Este zona În care, din câte Înțeleg, se va afla Alexandru. Ceilalți veți găsi zonele voastre destul de aproape, căci aici e concentrată Întreaga putere a imperiului. Unii veți locui În cartierul grecesc Galata, nu departe de pod. Vă doresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că pictorul e doar un impostor. Dar lucrările erau mult prea bine realizate. Tânărul genovez fusese lăsat În pace, dar pus sub observație. Iscoada nu văzuse, Însă, decât cum pictorul realiza un peisaj excepțional al vechiului palat al sultanilor, Ak Sarai. Din raportul Îngerului rezulta că supravegherea Încetase a doua zi. Alexandru scăpase prin talentul de a picta. - Ne apropiem, căpitane... se auzi vocea lui Lacrămă, iar Oană auzi din nou tropotele cailor Înăbușite de zăpada proaspătă și moale. Conacul Brăneștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de nou, de pitoresc, iar Istanbulul Îi oferea totul În cantități năucitoare. Se obișnuise repede și cu semnalele care Îi indicau apropierea unei patrule sau urgența de a realiza un portret. În colțul uliței care Începea nu departe de Ak Sarai și cobora spre port se afla un bătrân cu fața Înnegrită de soare și cu riduri puternice pe obraji. Avea, poate șaizeci de ani. Sau mai mult. Era slab și părea să nu dea atenție nimănui, scufundat, ca și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
putea prelungi viața, dacă undeva În adâncurile neființei cineva hotărâse altfel. Dar putea răzbuna totul. Sâmburele magic al răului nu era acolo, unde sângele tatălui său acoperise albul curat al zăpezii, ci aici. La două sute de pași, În palatul Ak Sarai, unde se luaseră toate hotărârile aducătoare de moarte, vreme de prea mulți ani. Unde se luase, poate, și hotărârea atacării Albeștilor și a uciderii unui copil de cinci ani, care nu era vinovat decât pentru că se născuse. Și pentru că apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]