1,391 matches
-
poetic al celor două limbi, singura identitate autentică ("unii dintre noi am venit de foarte departe/ hărțile nu-s de mare ajutor"). Mult mai dinamic în expresie, Andrei Codrescu își cântă drama jucată de istorie senin dar la fel de tensionant, cu sarcasm dar și cu umor, cu deferență dar și cu indiferență. În spatele vorbelor declamate cu o cuceritoare directețe se ghicește zbaterea unei experiențe, colective sau individuale, trăite intens. Se identifică cu mediul, cu oamenii pe care îi cunoaște, le preia dilemele
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
fi circumscrisă aceleiași atracții funerare, manechinele avînd o alură cadaverică. Dramatismul existențial adoptă așadar o cale ocolită, din pudoarea pe care o putem descifra adesea în lumea creatorilor valahi, în pofida aparențelor melodramatice și truculente, a culorilor țipătoare, dar și a sarcasmului ce funcționează ca un amortizor al suferinței. Floarea Țuțuianu e o senzuală frenetică. Stihurile sale sînt pătrunse de gîfîitul dorinței, sub egida unei pansexualități de tip feminin care se substituie celei masculine (autoritare și egolatre, ori sublimate, refrigerate în intelect
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
Londra, în 1971, cartea fiindu-i oferită de cineva din public. Influența cărții asupra sa, asupra creației sale pare a fi covârșitoare, compozitorul va vorbi adesea despre textul respectiv, îl va impune elevilor săi la compoziție etc. Critica, polemica, chiar sarcasmul care au însoțit adesea exegeza asupra lui Stockhausen, încă de la sfârșitul anilor 60, când muzicianul s-a dedicat muzicii "intuitive", și care s-au intensificat odată cu începutul ciclului Licht, au neglijat până acum această influență. Aceasta s-ar observa la
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
un autor originar din România. Procedeul nu este nou de la John Gardner încoace, dar el îi permite autorului să anticipeze prin intermediul personajului unele dintre perplexitățile cititorilor săi: „...Cum ai spus că-i zice cărții ăsteia atît de speciale? Meg ignoră sarcasmul: - N-am spus... În traducere sună așa: Sabrina and other good suspicions, dar titlul nu cred să aibă prea mare importanță, pînă acum nici n-a fost vorba despre cineva pe nume Sabrina, ci doar de niște agenți și - o să
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
și articole de acum câțiva ani, preluând titlul rubricii pe care o susținuse mai înainte în „22“ și în „România literară“. L-am recenzat la apariție, observând atunci că autoarea și l-ar fi putut intitula cu aceeași îndreptățire Cronica sarcasmului. Melancolia și sarcasmul coabitau în acele texte, ca elemente ale unei formule de aliaj sufletesc întâlnită rar, fața și reversul unei personalități duale. În Recursul la memorie, cartea de Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, luăm act de aceeași pendulare între polul
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
acum câțiva ani, preluând titlul rubricii pe care o susținuse mai înainte în „22“ și în „România literară“. L-am recenzat la apariție, observând atunci că autoarea și l-ar fi putut intitula cu aceeași îndreptățire Cronica sarcasmului. Melancolia și sarcasmul coabitau în acele texte, ca elemente ale unei formule de aliaj sufletesc întâlnită rar, fața și reversul unei personalități duale. În Recursul la memorie, cartea de Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, luăm act de aceeași pendulare între polul melancoliei și polul
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
coabitau în acele texte, ca elemente ale unei formule de aliaj sufletesc întâlnită rar, fața și reversul unei personalități duale. În Recursul la memorie, cartea de Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, luăm act de aceeași pendulare între polul melancoliei și polul sarcasmului, petrecută pe fondul unei vaste retrospecții provocate. Poetei i se pun întrebări și ea le răspunde scrupulos, punct cu punct, cu grija de a lămuri tot ce i se cere și chiar și ceva în plus, dacă este cazul, reexaminând
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
cere și chiar și ceva în plus, dacă este cazul, reexaminând un trecut de care sufletește nu s-a detașat, nici gând de așa ceva. Nici nu am fi avut temei să vorbim, dacă ar fi făcut-o, despre melancolie și sarcasm, expresii ale implicării afective. Formula cărții ne duce cu gândul la convorbirile lui Florin Mugur cu Marin Preda, sau la convorbirile lui Claude Bonnefoy cu Eugène Ionesco. Atât că, în convorbirile cu Ileana Mălăncioiu, magnetofonul a fost scos din ecuație
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
abuz de nuanțe în felul cum s-au manifestat prin vremuri, prea supli și prea subtili în materie de conduită morală, de unde și dificultatea, la urma urmelor, de a-i defini fără să-i simplifici. Am vorbit despre melancolie și sarcasm, ca atitudini coabitante în aceste Convorbiri. Să mai spunem că sunt prezente în doze variabile, după cum le reclamă factura subiectelor, a temelor aduse în discuție și a personajelor pe care fluxul memoriei le reproiectează. Desigur că melancolia va iriza imaginile
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
dar și în fapte, cu aceea din scrierile lui Marin Preda. Melancolia va însoți evocarea lecturilor împătimite, din adolescență și de mai târziu, va lumina afectuos aducerile aminte despre vechii prieteni din mediul literar și din alte medii. Cât privește sarcasmul, acesta exprimă, fără doar și poate, un temperament, o pornire a firii, o predispoziție. Dar este, în același timp, ca act derivat, și expresia unei opțiuni estetice, a raportării la un model estetic. Nici o îndoială nu poate fi că modelul
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
doar și poate, un temperament, o pornire a firii, o predispoziție. Dar este, în același timp, ca act derivat, și expresia unei opțiuni estetice, a raportării la un model estetic. Nici o îndoială nu poate fi că modelul este Bacovia, poetul sarcasmelor organic asimilat de Ileana Mălăncioiu (despre un vers al lui ne spune că i-a intrat „pur și simplu în sânge“), parte constitutivă a lumii ei interioare, încă înainte de a-și fi dat seama de acest lucru: „undeva, în creierul
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
domnia lui Iulian ar fi fost terminată înainte de a fi început”; nu lipsesc cuvintele parazite, ca la p. 210: „A turnat dispreț asupra remarcilor antiohienilor despre barba sa și depre modul său de viață, (sic!) prin (sic!) transformând în absurditate sarcasmele lor”; alteori, ordinea cuvintelor e necorespunzătoare, ca la p. 237: „iar a văzut cadavrul lui Iulian în afara zidurilor”; apar și cuvinte inexistente în română, precum „cosmopolitan” (p. 191), „traducere” a lui „cosmopolitan” de la p. 94 din original (corect ar fi
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
duce spre poezie, filme care au ca scenarist pe regizorul de notorietate europeană Alecu Croitoru: Miezul fierbinte al pâinii (1972, 1980, 1983), Căutătorii de aur (1986). Tot În cadrul reflecției invocate, nam uitat impulsul cârcotaș, săgeata de ironie, cu bătaie spre sarcasm, chiar când a venit vorba de comedie - cum a fost cazul filmului - Am o idee (1981), având ca actori pe Jean Constantin și Dem. Rădulescu - sau când filmul a Îmbrăcat haina... aventurii (vezi Răzbunarea; coautor la regie fiind Wolfgang Staudte
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
răspunsul lui, ca o confirmare a câta a spuselor mele anterioare. Ar trebui să-ți refac tomuri Întregi din prelegerile la care ai participat de-a lungul formării tale, nu m-am putut abține să nu-i răspund cu un sarcasm deloc nemeritat. Ai uitat stimabile să te mai documentezi, asta bineînțeles dacă ai știut so faci vreodată. Ai fi putut să-ți amintești din baza noastră de date o parte din filmele străbunilor noștri. Ți-ai fi adus aminte ce
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
sociale și politice, așa cum le-au primit de la părinții lor, să fie date la o parte și înlocuite. Fie că ne place fie că nu, asta e generația tînără occidentale a zilelor noastre, inclusiv România. Dar nu o zicem cu sarcasm ori lipsa de respect. Ci cu regret și compasiune. Comentam doar că ceea ce se întîmplă în România, si anume nemulțumirile tinerei generații, se întîmplă peste tot. Generația tanara a zilelor noastre e o generatie ofensata. Dar o generatie care nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
românească. Mai mult, Comandamentul Austro-Ungar deținea o copie a Convenției Militare încheiate de România cu Antanta, în august 1916, privitoare la condițiile intrării țării și a armatei române în campanie alături de acestea și împotriva Puterilor Centrale. Rezultă de aici, fără sarcasm că afirmațiile lui Eugen Cristescu și Constantin Argetoianu, privind buna păstrare a secretului intrării armatei române în război, în august 1916, sunt veridice doar în ceea ce-i privește pe oamenii bine informați din România, nu și pe austro-ungari. Într-adevăr
Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania şi rolul său în campania pentru apărarea României Mari [Corola-blog/BlogPost/93941_a_95233]
-
rafinată a desenului liric. într-o postfață la volumul antologic Dulapul îndrăgostit, Alex. Ștefănescu remarca, de altfel, că "Emil Brumaru este modern în felul său. Dacă nu adoptă, cum obișnuiesc poeții secolului douăzeci, atitudinile care exprimă o luciditate extremă, halucinantă - sarcasm, sentimentul absurdului, "greață de cuvinte" etc. - aceasta nu înseamnă că nu este, la rândul său, un lucid. Interjecția "oh" din versurile citate mai sus reprezintă, într-adevăr, o exclamație naivă, evocând ceva din sensibilitatea veacului trecut, când emoțiile mai puternice
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
încondeiat într-una dintre povestirile volumului de care ne ocupăm. Revenind la cheia realistă a "Bazarului", trebuie să spun că privesc cu scepticism efuziunile liricoide. Nu știu să conversez duios și nici să gesticulez patetic. Îmi e mult mai aproape sarcasmul decît euforia sentimentală. Recitesc uneori pagini din primul meu roman, "Efemeriada", și roșesc între patru pereți. Îmi vine greu să cred că am fost capabil de asemenea perversiuni epice. Iar dacă mă gîndesc bine, poate că alerta reportericească mai are
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
pentru că nu vroiam să admit că este un continuu focar de adversitate din partea celorlalți, nu suportam să mă auto-victimizez și nu eram încă pregătit, probabil, să devin ceea ce eram, să mă definesc în funcție de premisa care îmi fusese, cu atâta generos sarcasm, dăruită de destin." Și: "Nu-mi place rolul de victimă. Mă dezgustă când mi-e impus de autorități, îl resping când e revendicat de semenii mei. Profesionalizarea ca victimă mi-este foarte antipatică, mă oripilează. Chiar și ceea ce am scris
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
masivă și întinse spre Stelian o mână vânjoasă și lungă. Glasul îi suna oficios, dar în ochi avea un licăr de zâmbet. “Spuneți că n-ați avut ocazia? E bine că n-ați avut”, vorbi insul, tocându-și replicile cu sarcasm, malițiozitate sau ironie. “Așadar, de ce vă plângeți?...” În cameră se făcu tăcere. Stelian avu brusc senzația că nimerise din nou în fața comisiei de revizuire a pensiilor de la camera 666 a Ministerului Muncii și că era interogat. Răspunse totuși calm, alegându
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
multe antologii decât volume originale. Cu predilecție, comentariile critice la poezia lui Geo Dumitrescu s-au concentrat asupra caracterului ei demitizant. De aici până la folosirea întregului arsenal conceptual al ironiei n-a mai fost decât un pas: (auto)persiflare, cinism, sarcasm, burlesc, zeflemea, bufonerie... Predispoziția pentru o astfel de interpretare a condus la viziunea unui poet umorist, flecar, spirit relativist muntean care ar face o poezie ludică, parodică, în fine, antilirică. O parte din comentatori au trecut însă și dincolo de aparențe
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
de peisajul și sufletul românesc, un hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre sarcasm și dor, dintre ocară și mângâiere. Exilul este astfel o cruce răscolitoare de întoarceri, o "cruce de dor", e o stare a ființei care leagă, într-o mult mai hotărâtă măsură individul de spațiul care l-a născut și de
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
său atât de contorsionat. Există, aici, de asemenea, o stare de alertă a eului, de urgență a trăirilor și scriiturii, compensată de nostalgia purificatoare. Echilibrul - instalabil ca orice echilibru -, dar și armonia acestor enunțuri reies tocmai din această dialectică a sarcasmului și dorului, a verbului insurgent și a mângâierii, pentru că exilul înseamnă, deopotrivă, intransigență a neuitării și a demnității, dar și semn al destinului, privilegiu al întoarcerilor spirituale în spațiul matricial care a modelat sensibilitatea "des-țăratului". Tristețile, neîmplinirile și eșecurile, întâmplările
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
sociale care vor veni. În spiritul celui mai negru pesimism filozofic Adams vorbește despre autodistrugerea civilizației prin deszăgăzuirea unor forțe scăpate de sub orice control. Acest fel de a vedea transpare și în stilul autobiografiei sale, în ironia amară, în cultivarea sarcasmelor, în "persiflarea de sine și diminuarea cu orice chip". Michel Leiris, al treilea autor de autobiografie discutat pe larg în carte, "creează deopotrivă o poetică a eului spus, dar și trădat de cuvinte". Om al veacului XX, el modifică perspectiva
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
ai prins într-o zi proastă, întâi are să examineze darul tău pe toate părțile pentru că apoi să-l declare defect. Sau ieftin. Sau contrafăcut. Sau la mâna a doua. Apoi are să-ți impute o agendă ascunsă, o intenție machiavelica, un sarcasm subtil sau o ironie cam transparență. Oricum ai încerca s-o dregi, nu vei avea scăpare. Te vei afunda din justificare în gafă și din gafă în autoculpabilizare. Vei ieși din această înfruntare mânjit cu reproș și dornic să-ți
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]