1,002 matches
-
rămâne mai ales un constructor, un idealist, dar unul lucid și comprehensiv. În seria extinsă a romanului "uzinal" trebuie inclus și Cora, 1977, un roman al educației sentimentale în societatea "industrială" socialistă, curajos și poate riscant, prin perspectiva ironică și sarcastică, a punctului de vedere narativ, cu candoarea afectivă a protagonistei. Un roman-anchetă, dar într-un mediu nou, acela medical, este Măștile, 1979. Aici, conjunctura "juridică" face ca prietenul anchetatorului să fie excesiv judecat și pedepsit cu închisoarea, pentru că a făcut
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Vârgolici în calitate de cronicar de ediție, poate cel mai devotat și mai prezent din viața noastră literară actuală. Observațiile lui țintesc și de astă dată ineditul, acele opere sau fragmente interzise în timpul regimului comunist. Așa se întâmplă cu Sonata Kreutzer, o sarcastică satiră antirusească din volumul de Proză a ediției critice Hașdeu, îngrijit de Stancu Ilin și I. Oprișan. La fel, într-o și mai mare măsură, e cazul edițiilor Mircea Eliade, aduse la lumină, ca într-o necontenită avalanșă de neobositul
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
Cea atacată în acest chip brutal nu va riposta. În condițiile în care lucrurile dezvăluite ar fi fost fie și numai în parte adevărate, poziția ei era mult prea vulnerabilă. Implicit a periodicului ce i-ar fi găzduit replica. Note sarcastice vor mai apărea și în numerele următoare. Astfel, după o lună, la aceeași rubrică a "Contemporanului", se constata că "existența scriitoricească a cîtorva dintre vedetele vitrinelor noastre e serios amenințată. Ne gîndim la d-nii Ionel Teodoreanu, Octav Desilla, Mihail Drumeș
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
în identitatea zilelor. Ce-ar fi să le pun una lângă alta, într-o rânduială nouă? Ce-ar fi?"). Jurnalul lui Virgil Ierunca este, în primul rând, înainte de a fi o mărturisire, o mărturie, patetică și acuzatoare, lucidă și duioasă, sarcastică și robită de dor, despre convulsiile afective ale exilatului, ca și despre isteria unei Istorii ieșite din matca firescului, despre legile aberante ale unui timp malefic, despre oameni și locuri, prieteni și neprieteni, o mărturie, așadar, despre confruntarea dramatică a
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
aia, apoi s-a întors în România. Fusese ziarist la Cotidianul, pe vremuri, înainte de a pleca în America, si, întors acasă, era nefericit de starea jalnică în care a ajuns presă. Mai intră pe blog și mai comenta, amar ori sarcastic, pe tema asta. Ceva mai rar decât în timpurile americane, dar intra. Prin iulie-august, anul ăsta, a postat și niște comentarii din care reieșea că are niște probleme de sănătate. Apoi, a tăcut. Undeva, pe la sfârșitul lui august, i-am
Povestea unui comentator care nu mai este by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21295_a_22620]
-
așa ceva. Asistînd la acea discuție, am avut sentimentul că plecarea din țară e considerată un atů și m-am trezit spunînd încet, ca pentru sine: "Și păsările emigrează !". Asta l-a făcut pe Mircea Iorgulescu să izbuncnească într-un rîs sarcastic, prin care a pus capăt dispuntei. Nu știu ce gîndea el, dar eu cred că păsările sînt ca îngerii și că asimilarea plecărilor numeroase din ultimii ani ai dictaturii cu migrația acestora în țările calde, pentru a nu-și risca viața rămînînd
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
ajunse în vizorul d-sale, operație încununată de emisia câte unei observații care surprinde cu acuitate "specificul estetic": "Caragiale stă permanent în umbra lui Alexandru Mușina. Poetul critică, ironizează, joacă farse, poartă diferite măști, acuză, blamează, e răzvrătit și sceptic, sarcastic și burlesc (...). Abia când îl citești pe Mușina vezi cât de aproape de Caragiale e Emil Cioran". în răspăr cu impresia curentă a unei combativități subiectiv asumate, "Monica Lovinescu trăiește într-un fel de ipostază impersonală a sa, care - mai presus
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
discreditarea lui culturală, pe atît de implacabil i-a sporit în timp succesul. E cazul unui intelectual al cărui prestigiu a crescut pe măsura ce a fost atacat și, indiferent dacă a fost parodiat și ironizat, prin parafrazarea sau imitarea sarcastică a cuvintelor sale, indiferent dacă i s-a arătat nonsensul frazelor și i s-a dezvăluit țesătura cu precădere calamburească a cuvintelor sale, indiferent dacă i-a fost imputată angajarea nazistă și a fost scos pentru o vreme din circuitul
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
cu alte cuvinte ironia merită atenție în ochii danezului numai în măsura în care, departe de a fi o atitudine morală privitoare la semeni, ea este de la bun început o atitudine metafizică față de întreaga lume. Așadar, nu ironia aceea banală care trădează umoarea sarcastică a unui spirit malițios și frustrat, ci starea de spirit a unei ființe superioare pentru care singurul mod de a înfrunta realitatea este tocmai ironia. Înfățișate succint într-o enumerare seacă, principalele însușiri ale ironiei sînt: detașarea, batjocura, prefăcătoria, amuzamentul
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
expresie vie este o atitudine în care nu morala precumpănește, ci atitudinea religioasă. Sau dacă adjectivul ,religioasă" ne sperie, atunci să-i spunem ,metafizică", căci e totuna. Tocmai de aceea spuneam la început că, la Kierkegaard, opinia nu e maliția sarcastică de tip moral, ci frondă religioasă de tip existențial. Cu asemenea idei ne întîmpină volumul tradus de Ana-Stanca Tabarasi.
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
sobră a unei priviri cultivate, cartea ar semăna cu o antologie de amănunte exotice pe care teologii le-au exploatat odinioară în folosul dogmelor aflate în vogă. De aici aerul de predică creștină din care a fost extirpată orice tentă sarcastică sau frivolă. Amănuntul că tipul acesta de omiletică cu rost apologetic a putut avea un succes atît de mare în Evul Mediu nu poate fi explicat ușor, cu atît mai mult cu cît astăzi, așa cum spuneam, genul acesta de texte
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
cultivate, rafinate, ale căror vise sunt pe cale să se destrame. Viața este fundamental prozaică. Iată adevărul la care ajunge aproape fiecare personaj, chiar dacă majoritatea au încă puterea să observe frumusețea în lucrurile înconjurătoare. Deseori, printre scene grotești, între două observații sarcastice ale autoarei apar mici oaze de poezie, bijuterii stilistice capabile să pună în evidență indiscutabilul talent literar al Adrianei Bittel: Am umblat fără noimă pe străzile vechi. Soarele expia pe fațade ocru, cenușii, gălbui, se filtra prin frunzele înroșite ale
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
lor, statuează relațiile axiologice, le asigură mediatizarea care nu e decît o formă a propagandei: "Libertatea de a gîndi, de a exprima un punct de vedere devine, din principala calitate, principalul pericol al vieții literare". Teoria marxistă revine ca un sarcastic refren: "Mai devreme sau mai tîrziu condiția materială nu putea să nu se transforme în condiție spirituală". La baza tuturor mijloacelor de comunicare în masă s-a instituit, în întregul decurs al regimului comunist, cenzura. Instituționalizată în 1949, sub numele
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
am fost nebun// și nu m-au pus în sanator/ și n-am putut pentru să mor". în chipul acesta suferința de ordin inclusiv obștesc a bardului e corelată cu suferință nobilă a poeziei ce și-o asumă cu o sarcastică resignare.
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
Poezia lui Iosif Caraiman a fost, mai întâi, o formă de mărturie a apartenenței. E din Țara Feneș, e fiu al tatălui său, e dintr-o lume care a vrut să-și păstreze demnitatea. Poezia primelor sale volume e ironică, sarcastică, cu secvențe scrise „în limbaj dialectal”. În limba din Țara Feneș Iosif Caraiman numește o despărțire. Frunză verde de istorie, 1996; Omul și pruncul, 1996; Nașterea, surâsul, 1998; Laic și risipitor sau Proletar, bărabă și-o grenadă pe geafecea, 1999
Repere într-o geografie literară: Țara Feneș by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2817_a_4142]
-
l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Subiect „franțuzesc“ Primul roman scris de Milan Kundera în limba franceză, „Lentoarea“, reconstituie, amestecând planurile temporale, un vodevil francez din secolul al XVIII-lea, plin de aluzii sarcastice la adresa „intelighenției“ pariziene contemporane. Cu ironie, Kundera demistifică excesele noilor ideologii la modă în Occident. Milan Kundera: Lentoarea. Editura Humanitas, 2004, București. Preț: 150 000 lei. Arta de a vinde Marketingul este arta creării unei valori veritabile pentru client, nicidecum
Agenda2004-30-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282697_a_284026]
-
distincte ale toposului menționat. Dorian David ne propune un lirism naturalist, o înțepenire a melancoliei în materii dure, marcate de sarcasm. E o exaltare a solitudinii pe care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam/ sarcastica silueta a prințului./ Înaintînd cu scîrba prin mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din locul exact unde soarele nu răsare/ și nici nu exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub stelele/ nedrept de egale cu viermii./ Cîte cuvinte încrucișate sub
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
mai crede că el își va regăsi vreodată elanul liric de acum 30 de ani, apărând din nou în fața publicului cu poeme îmbătate de propria lor frumusețe. Versurile - puține - pe care le-a publicat în ultimii ani sunt eliptice și sarcastice, iar acreala lor anunță muțenia. Acesta este momentul în care apare o ediție retrospectivă a poeziei lui Mircea Dinescu, cu un titlu de un senzațional ieftin: Fluierături în biserică. Citind cartea, recitim de fapt cele mai semnificative texte scrise pe parcursul
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
prozei optzeciste: "observația concretă, vie, asupra lumii din jur", "interes maxim acordat vieții cotidiene, omului comun, atenție la culoarea langajului străzii, unghi comic, caragialesc, de contemplare a umanității, spirit ludic", "surprinderea argourilor epocii, al decupajului momentelor realiste din realitate", "ochiul sarcastic, nemilos, avid de scene grotești". Am recitit paginile lui Crohmălniceanu având sub ochi cea mai recentă carte a lui Ioan Lăcusta, În șoaptă, apărută la Editură "Cartea Românească". După ce a debutat la "Junimea" (e vorba, bineînțeles, de cenaclul bucureștean al
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
întregi. Schiorul desenat pe orice pachet de țigări "Bucegi"" Poetul încearcă - și reușește - să valorifice în poezie până și retorica propagandei comuniste: "Stimați tovarăși, Pe baza realizărilor de până, pe baza succeselor înregistrate..." Urmează formularea ingenios elaborată a unei propuneri sarcastice de a adopta un plan privind ... moartea: "Tovarăși! Acesta este Unicul, Adevăratul, Marele nostru CINCINAL! Singurul pe care, într-adevăr, trebuie să-l îndeplinim. Și, poate, chiar înainte de termen!" Poetul nu se mulțumește să arunce în derizoriu, cu verva lui
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
ce pînă acum/ n-au existat vreodată" (Literatura, fericirea în care trăiesc sărac și umil). Cărțile înseși devin vise, virtualități ce îngînă trăirea sortită inactualizării. Dintr-o atare incongruență cu viața cu care se confruntă poetul, ia naștere o tonalitate sarcastică. Preluînd principiile vieții, principii neonorate, acesta îi intentează un proces, ale cărui "dezbateri" notifică neîmplinirile, frustrările, dezamăgirile ce dau în vileag "adevărul" primordial, promisiunile respectării lui. Autenticității i se atribuie, prin invocarea concretului, o natură divină: "Mai stai, mai crede
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
vaste fresce eteroclite. Din absența trăsăturilor unei minime adaptări, se iscă nevoia unei materialități totalizante, frizînd o cosmogeneză. Pornind de la evocarea toposului natal, maramureșean, bardul își etalează sensibilitatea cosmică, expansivă prin intermediul factorilor biologici, neevitînd terminologia de specialitate cu răceala ei sarcastică: "răsar noi zori de ziuă peste Valea Izei/ dalbi zori de ziuă se revarsă/ într-o dimineață primară cum numai în Maramureș/ au mai rămas diminețile/ cu sori levogiri răsucindu-se pe brîiele porților/ peste lanul de cînepă de pe dumbrava
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
Philippus Barbarius, a cărui biografie a cunoscut-o pe cale livrescă, pe vremea când se afla la Roma. De asemenea, faptele și opiniile lui Cezar Zdrăfculescu sunt comentate mereu, în surdină, de un alter-ego al său, Rânzei, o conștiință lucidă și sarcastică, gata să cenzureze orice interpretare romantică a trecutului. Ca să nu mai vorbim de reflectarea gesturilor și reprezentărilor personajului principal în conștiințele altor personaje, de exemplu în aceea a Zamfiriței Micescu, care mai este și medic psihiatru și prin care se
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
a fost foarte apreciat; cu timpul succesul său scade, ceea ce-l determină să părăsească Atena și să ajungă la Alexandria unde a îndeplinit înalte funcții judiciare; a murit spre sfîrșitul domniei împăratului Commodus, adică puțin înainte de 192. Spiritul ironic și sarcastic, tendința de a-și bate joc de toate obiceiurile, de credințele religioase i-au determinat pe critici să-l considere "un Voltaire al Antichității" (invers, Wieland îl numea pe Voltaire "un Lucianus redivivus"). Între numeroasele sale scrieri se află și
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
din urmă, director adjunct și, practic, politrucul instititiei, pus în coasta lui Călinescu să-i tempereze impulsurile de a ieși din front, izbutea să-l convingă asupra necesității unui colocviu despre "tipic", dar reuniunea s-a transformat într-o execuție sarcastica a referentului doctrinar, nu altul decît obedientul forurilor "de sus", G. Macovescu. Vor fi mai existînd careva dintre cei ce au asistat la nimicirea iluziilor poetice afișate de Cicerone Teodorescu, într-un moment cînd căzuse la patimă formelor fixe, lapidare
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]