314 matches
-
cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze asupra femeilor din propriile lor țări. Domeniul cel mai important
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
condiția ca ea să fie limitată în teritoriu și dependența de bărbat. Această discriminare foarte subtilă este una dintre trăsăturile specifice naționale ale francezilor. Văzută din exterior, lumea franceză proiectează imaginea unei societăți virile, în care femeia rămâne în culise [Sarde, 1983, p.32], chiar și atunci când lucrează în numele partidului (Félicité Rougon) sau în numele interesului de stat (pentru regele Italiei, apoi pentru Ludovic Napoleon) cum este în cazul lui Clorinde. Fiindu-i refuzată preocuparea de social, Pariziana nu se rezumă totuși
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
viață francezilor. Marea tema a literaturii franceze este adulterul. Pentru secolul al XIX-lea, acesta este un fenomen de epocă, ce ține de moravurile la modă. "Fascinația adulterului", pentru a relua formulă lui Alain Corbin, obsedează întreg secolul 227. Michèle Sarde denumește adulterul mal français, boala franceză. Mary Donaldson-Evans consideră [p.125] că ceea ce deosebește adulterul Emmei Bovary, de tip provincial, îndreptat spre consumarea unor formule românești, de adulterul parizian este că ultimul urmărește un beneficiu de afirmare individuală ca entitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Al.I. Cuza", Iași, 2004, p.113-123 SARBU, Anca, Personajul literar în secolul al XIX-lea francez, Chemarea, Iași, 1997 SARBU, Anca, Timp și spațiu în literatura franceză din secolul al XIX-lea, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 1999 SARDE, Michèle, Regard sur leș Françaises, Xe-XXe siècle, Stock, Paris, 1983 SAUVÉ, Rachel, De l'éloge à l'exclusion, leș femmes et leurs préfaciers au XIXe siècle, Presses Universitaires de Vincennes, 2000 SCHIFRES, Alain, Leș Parisiens, J.-C. Lateș, Paris, 1992
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Spirit, VLD, Vlaams Belang, Groen ! și LDD în Belgia; Lega dei Ticinesi și PLS în Elveția; Bloc Québécois în Canada; Scottish National Party și Plaid Cymru în Marea Britanie; Lega Nord, Union Valdôtaine, Südtiroler Volkspartei, Movimento per l'Autonomia și Partito Sardo d'Azione în Italia; CiU, PNV, BNG în Spania etc. (Pilet et al. 2009, 12). 3 Recensămâmntul populației și al locuințelor, 18-27 martie 2002. [http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/index rpl2002.htm] 4 Datele electorale utilizate în acest capitol
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
discours, la littérature et le symbolisme", Zeitschrift für Französische Sprache und Literatur, K.W. Hempfer și P. Bluementhal coord.; Franz Steiner Verlag, Stuttgart. MORTARA-GARAVELLI B. 1988: "Tipologia dei testi" articolul 246 în Lexikon der Romanistischen Linguistik, vol. IV (Italiano, Corso, Sardo), G. Holtus et al. coord., Niemeyer, Tübinger. NEF F. 1980: "Notes pour une pragmatique textuelle. Macro-actes indirects et dérivation rétroactive", Communications nr. 32, Le Seuil, Paris. PAVEL Th. 1976: Syntaxe narrative des tragédies de Corneille, Paris, Klincksieck. PERELMAN C. 1983
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
trecînd Prutul, de data aceasta în sens invers. Corpul expediționar (comandat de lordul Raglan și mareșalul Saint Arnaud), în care efectivele britanice se cifrau la c. 30.000 de militari (mai puțin decît cele franceze, dar mai mult decît cele sarde) debarcă la Eupatoria, în Crimeea, și cîștigă bătălia de la rîul Alma cu trupele rusești ale prințului Menșikov la 24 septembrie 1854. Rușii se retrag îndărătul fortificațiilor de la Sevastopol. Aliații temporizează în loc să exploateze avantajul și să atace imediat portul, ceea ce le
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ilir. Aplō > Aplü), celtic (< apa „Flusz“) sau chiar lat. aqua, a cărui pronunție a fost influențată de iliră (ajungînd și în viitoarea limbă romînă tot sub forma apă), sau a putut evolua firesc pe teritoriul limbii romîne, ca în dialectele sarde, qŭ > p, gŭ > b (quattor > patru, lingua > limbă). Carpați Este unul dintre toponimele emblematice pentru poporul romîn, care viețuiește de milenii în spațiul carpato-danu biano-pontic, așa cum se spune adeseori. Numele desemnează siste mul montan care acoperă Europa Centrală și de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a tulbura“ → „a tulbura apa pentru a prinde pește“ → „a prinde sau a găsi peștii“ → „a găsi“ (în general) și „a găsi rime, a găsi versuri“ (sensul figurat). Mulți au criticat această etimologie, până când M. L. Wagner a găsit în sardă etapele intermediare presupuse de Schuchardt: în sardă, turbare înseamnă „a speria peștii către un loc unde apa a fost otrăvită cu lumânărică sau laptele-cucului“, „a speria vânatul luându-l la goană“ și „a mâna vitele“. Apropiată de doctrina lui Schuchardt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
prinde pește“ → „a prinde sau a găsi peștii“ → „a găsi“ (în general) și „a găsi rime, a găsi versuri“ (sensul figurat). Mulți au criticat această etimologie, până când M. L. Wagner a găsit în sardă etapele intermediare presupuse de Schuchardt: în sardă, turbare înseamnă „a speria peștii către un loc unde apa a fost otrăvită cu lumânărică sau laptele-cucului“, „a speria vânatul luându-l la goană“ și „a mâna vitele“. Apropiată de doctrina lui Schuchardt este, din multe puncte de vedere, concepția
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
relații, în condițiile păstrării unui cuvânt latinesc. Este cazul termenului mons, care însemna în latină atât „munte“, cât și „lanț de munți“. În majoritatea limbilor romanice, descendenții lat. mons au fost concurați de urmașii cuvântului latinesc *montanea. Astfel, în italiană, sardă, engandineză, friulană (ultimele două, dialecte retoromane), spaniolă și portugheză, urmașii lui mons și montanea sunt sinonime la nivelul sensului de bază, însemnând „munte“ și „lanț de munți“. În franceză și catalană, rivalitatea dintre mont și montagne, respectiv munt și muntanya
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
apropiată de cuvântul grecesc, și alta adaptată la latină, ficátum, cu accentul pe a doua silabă. Ambele forme latinești au reflexe romanice actuale: it. fígato, sp. hígado, fr. foie au la bază fícatum, iar rom. ficát și dialectele italienești și sarde au la bază ficátum. Deci rom. ficat < lat. ficatum, termen culinar cu sensul „ficat umplut cu smochine“. Este foarte posibil că și cuvântul mai, care vine în română din magh. máj, să fi fost împrumutat de la unguri, mari crescători de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nu se știe de ce nu s-a păstrat collum și în română. Probabil că, în locul lui, s-a folosit cervix „ceafă“, devenit rom. cerbice „partea din spate a gâtului, partea exterioară a gâtului“, cuvânt care s-a păstrat numai în sardă, unde de asemenea nu s-a păstrat collum. Surprinzător este și faptul că gât apare târziu în texte, abia la A. Pann. Grumaz este sigur un cuvânt vechi (apare la Coresi, în secolul 16), are și variante cu dz, cum
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
abdomen, sinonim al lui pântece. rinichi, rărunchi De data aceasta, ambii termeni ai perechii de sinonime sunt moșteniți din latină; este vorba de două diminutive, reniculus și *renunculus, formate de la lat. ren „rinichi“, diminutive care s-au transmis unor dialecte sarde și retoromane. Lat. ren, termenul de bază, s-a transmis tuturor limbilor romanice (fr. rein, it. reno), cu excepția limbii române. În română, nu s-a transmis nici alt derivat, *renionem, care stă la baza fr. rognon, sp. riñon, pentru a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
preferă cuvântul caballus lui equus, care apare în limba scrisă, în stilul înalt. Lat. equa „iapă“, care nu desemna specia (denumită prin equus), ci numai genul, a putut să se mențină; limbile iberoroma nice (sp. yegua, port. égoa, cat. egua), sarda (ebba) și româna (iapă) cunosc până astăzi urmașii lui equa. Și în sudul Franței a existat, până la sfârșitul Evului Mediu, un continuator al lat. equa; în nordul Franței, locul termenului lat. equa l-a luat lat. iumentum (de unde vine fr.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
folosit pentru a-l denumi pe mascul era mai specializat. Fiind mai mult folosit în piețele în care se vindea carnea, numele lui era diferit, în funcție de diversele regiuni. Numele animalului tânăr, ied < lat. haedus, s-a transmis numai românei și sardei. Celelalte limbi romanice prezintă o varietate remarcabilă de termeni, care au la origine derivate diminutivale ale lui haedus (haediolus sau *haedius au dat în dialectele din nordul Italiei jöu, giöl, azol și în retoromana din Grunbünde, usöl) sau ale lui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat. albus. Deși cuvântul latinesc a fost moștenit de toate limbile romanice, numai în română și în alte două limbi surori (un dialect al retoromanei vorbite în Elveția și unul al sardei) denumește culoarea zăpezii și a laptelui. În celelalte limbi romanice, la baza termenilor care denumesc această culoare stă cuvântul germanic *blank, devenit fr. blanc, sp. blanco, it. bianco. Lat. albus s-a transmis în aceste limbi romanice cu altă semnificație
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limbi romanice: lat. uva s-a păstrat numai în Peninsula Iberică și în Italia. Din motive similare cu cele valabile în română, probabil, în Galia cuvântul latinesc uva a fost înlocuit de lat. racemus „ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și în dialectele meridionale italienești, cu sensul de „strugure“ există continuatorii lat. acimus „boabă“. Tot din cauza corpului fonetic redus au dispărut, în perioada de trecere de la latină la limbile romanice, și alte cuvinte latinești, care au fost înlocuite prin derivate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu aceeași culoare și cu aceleași semne și alunițe, ca și în pruncie, deși toate celulele ei s-au împrospătat în curgerea timpului.“ Această definiție este valabilă, schimbând doar numele provinciei romane, și pentru oricare dintre celelalte limbi romanice surori: sarda, italiana, retoromana, franceza, occitana, catalana, spaniola, portugheza (dalmata a dispărut la sfârșitul secolului 19, prin moartea ultimului vorbitor). Trebuie, așadar, să nu uităm că limba română continuă latina, asemenea celorlalte limbi surori, dar, evident, cu multe schimbări, în urma evoluției firești
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
foc)“, cât și „burtă“. pasăre Pasăre este cuvânt panromanic cu o istorie interesantă. În latină, termenul generic pentru această clasă de zburătoare era avis, care a fost transmis în forma ave numai spaniolei și portughezei, precum și dialectului logudorez al limbii sarde. Încă din latină, a existat tendința de a-l înlocui pe avis, cuvânt cu corp fonetic foarte redus, cu derivatele diminutivale avicula și *avicellus, care stau la baza it. ucello, fr. oiseau. Româna nu are urmași ai lui avis sau
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
exista oscilarea între folosirea unor termeni cu posibilități expresive diferite. Alături de o formă veche, apărea una nouă, mai expresivă, așa că se pot detecta diverse straturi cronologice. De cele mai multe ori, formele vechi rămân în regiunile periferice ale Romaniei (limbile iberoromanice, româna, sarda), deși acestea nu sunt întotdeauna singurele care se dovedesc a fi conservatoare. Din punctul de vedere al românei, care ne interesează aici, unele fapte latinești păstrate în română există și în franceză (a mânca, unchi, orb), și în italiană (a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sunt întotdeauna singurele care se dovedesc a fi conservatoare. Din punctul de vedere al românei, care ne interesează aici, unele fapte latinești păstrate în română există și în franceză (a mânca, unchi, orb), și în italiană (a plânge), și în sardă (vitreg), dar există altele, transmise numai în română (a merge, femeie, a vindeca). Nu se pot preciza, în toate situațiile, motivele care au dus la „renovarea“ lexicului latinei târzii. Cauza invocată cel mai adesea este înlocuirea cuvintelor uzate prin altele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
menjar, sd. mandicare (it. mangiare este un împrumut din fr. manger). Dintre celelalte sinonime latinești cu sensul de „a mânca“, reține atenția pappare, cuvânt din graiul copiilor ce apare încă de la Plaut, dar care nu s-a păstrat decât în sardă (pappai „a mânca“); pappare din italiană și (a) păpa din română continuă să se folosească mai ales în vorbirea copiilor. orb Cuvântul orb este moștenit din latină de câteva limbi romanice; în afară de română, se identifică în dialecte din nordul Italiei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
termenii roșie și vânătă pentru a denumi legumele respective; cuvântul turcesc pătlăgea a fost eliminat (îl mai găsim în cărțile vechi de bucate). vitreg și a ști Aceste două cuvinte moștenite în română din latină s-au păstrat și în sardă: lat. vitricus „tată vitreg“ > rom. vitreg și sd. log. bídrigu, bítricu, iar lat. scire > rom. (a) ști și sd. log. iskire. Cuvântul lat. vitricus a fost eliminat de cuvântul lat. patraster, derivat de la pater „tată“, care apare în inscripții vechi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
rom. (a) ști și sd. log. iskire. Cuvântul lat. vitricus a fost eliminat de cuvântul lat. patraster, derivat de la pater „tată“, care apare în inscripții vechi de la Roma. Acest termen s-a impus în tot teritoriul romanic, cu excepția românei și sardei, care, fiind izolate, au păstrat lat. vitricus. În franceză, în secolul 16, forma medievală parastre a fost înlocuită, din cauza sensului peiorativ al sufixului -astre, prin formula respectuoasă beau-père, care înseamnă atât „tată vitreg“, cât și „socru“. Lat. scire, cuvântul cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]