233 matches
-
Duminica vin câțiva vizitatori de la Cavarna, consumă la el limonadă, vin și sifon. Poate și puțină brânză și măsline. Are pe tejghea câteva cutii cu sardele, care nu inspiră nici un fel de încredere; e și ridicol să cumperi cutii de sardele la mare. În fața cârciumii lui sunt câteva mese. La una din ele văd uneori pe un civil cu fes, jucând șah cu multă răbdare, în ritmul peisagiului. Mi s-a spus că e un ofițer în armata română și că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plăcere nouă de Eminescu, îl puneam pe Raicu Ionescu să-mi recite la infinit versuri, și uneori îl... plăteam cu o tratație!... O mare plăcere a noastră, fizică, era să mâncăm fiecare câte 5 prăjituri proaste, ori o cutie de sardele pe care o mâncam pe uliță. Alteori eram fericiți cu colaci de 5 bani unul. Sărăcia noastră, mai ales a lui Raicu Ionescu și a mea, era mare. El n-a avut niciodată foc iarna, în odaia lui de la un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Toată Încrederea domnilor, carnea-i proaspătă...” Șeful strâmbă nasul. Repet, nici nu vreau să mai aud. Am hotărât să devin vegetarian...” „Să pun la grătar câțiva mititei?” Ăștia nu-s făcuți din carne? Știi ce...? Puțină brânză garnisită cu câteva sardele ar fi bine venite”. Omul bucătăriei, se apropie de urechea Șefului de Șantier șoptindu-i. „V-ar avantaja câteva scrumbii la saramură pregătite cu ceapă, morcovi iar ridichile trecute prin răzătoare...?” „Bine domnule, de ce ne torturezi...?” - aprecie el făcând semn
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
e firesc ca un indian să fie ultrasensibil la un surplus de umanitate. Calcutta e așa un furnicar, e atât de vulcanică. Un chinez ar fi În mod similar sensibil la asta. Orice națiune de mulțimi vaste. Suntem Înghesuiți ca sardelele acum, și ființele umane trebuie să simtă că au o ieșire și că puterea intelectuală și iscusința propriei specii deschid drumul. Invitația la călătorie, dorința baudleriană de a scăpa - de a scăpa de circumstanțe omenești - sau dorința de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doamnei Nemuro a fost ucis. — Ce legătură are cu Îngrijorarea celui care rămîne ?... Ce culoare avea costumul pe care-l purta cînd l-ai văzut ? — Știți, mie Îmi e frică În tramvai dimineața, la orele de vîrf... presat ca o sardea. Dacă te Înțelegi bine cu niște oameni - zece, o sută - pe care-i cunoști din vedere, simți că ai și tu un loc pe lumea asta. Dar cei care te Înghesuiesc astfel... sînt toți niște străini... și mult mai numeroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri: „Mai bine cere-mi Șogunul sau Mircea Eliade, pastă de dinți Maxam, pepsi, sardele socra sau chiar unghiere chinezești, dar nu mă amărî cu portocale, că mă depășește problema. Sunt trecut pe lista de așteptare, dar mă concurează Gospodăria de Partid, că strânge pentru pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că mâine avem ananas. În martie, Sabina mă convinge să mergem până la Botoșani. Ca majoritatea femeilor, vrea să-și scoată familia la rampă de câte ori are ocazia. Acceleratul de Iași cu vagoane pentru Botoșani e o conservă bombată de prea multe sardele înghesuite în ea. Oamenii îmbrăcați în verde, portocaliu și albastru-peruzea aleargă la vagoane trăgând după ei mari sacoșe de rafie, desenate cu pătrățele. Unii încarcă saci de cartofi și pâine. Spun că se aprovizionează de la București, că e mai ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eroii noștri nu prea aveau ocazia să mănânce împreună (mereu funcțional, "autobucătarul"' încuraja indirect individualismul, erodând obiceiurile), popota nu fusese proiectată pentru șapte persoane regrupate. Această nefericită concepție făcea ca, în caz de forță majoră, să se trezească strânși ca sardelele, dând din coate, împingându-se unul pe altul, fiecare încercând să nu-l calce pe vecin pe bătături. Parker și Brett nu erau mulțumiți și nu-și ascundeau năduful. Se consolau cu gândul că această convocare nu avea nimic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nas și câteva strănuturi vin repede ca o rafală de pistol automat, deși, spun sincer, am încercat să mă abțin, dar n-am putut. Câteva persoane din apropierea mea se îndepărtează rapid. Vine autobuzul. Aglomerat. Stăm ca într-o cutie de sardele. În înghesuială găsesc loc lângă două dame. Încep să mă rog să nu-mi mai vină vreun strănut, că n-aveam cum să mă mișc repede pentru a-mi scoate batista din buzunar. Rugămintea nu mi-a fost auzită de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de pisică. Pe deasupra, din când în când, se auzea huruitul câte unui tramvai. Mi-au scos cârpa de la ochi într-o pivniță luminată slab de câteva lumânări, unde erau așezate în chip de mese, sub bolta arcuită, câteva butoaie de sardele, iar ca scaune lăzi mai mici sau rondele groase tăiate din trunchiuri de copac. Totul amintea de o cramă aranjată cu ostentație să pară cât mai rustică. Impresia aceasta era mărită de cănile de tablă și paharele de bere din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea să nu observe de la început rafinamentul estetic, duetul grafic coerent și emoționant al unui mare artist, al cărui nume, din motive evidente, prefer să nu îl amintesc. Măsuțele imitau, din esențe prețioase de lemn și stucaturi aurite, butoiașele de sardele în jurul cărora stăteau acționarii de altădată. Halbe de cristal imitau aspectul barbar al celor de sticlă ieftină, până la nuanța lor verzuie și ciobiturile artificiale. Filtre mohorâte împrăștiau o lumină morbidă, de faclă de seu, amestecată cu valurile de fum albăstrui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce mezeluri avea ! Da ce calupuri de cașcaval ! Venea clientelă și de pe Coriolan, și de pe Sabinelor, și de pe toate străzile din jur... Venea oamenii, lua, cumpăra, mai schimba o vorbă, mai ciocnea un pahar, mai servea mezelicuri. Ce brânzeturi, ce sardele, ce coloniale, ce delicatese-aducea ! — E-hei, madam Delcă, mai zicea câte unu, aici la dumneata e mai ceva ca la Dragomir Niculescu! Uite-așa, la tejgheaua acoperită de tinichea udă, și-a trecut ea tinerețea ! Tot alerga de colo-colo, între
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și centru polarizator, Ovidiu Papadima publicase două texte despre temuta închisoare Jilava în care a stat până la procesul din 1954, deci peste 2 ani de la arestare. Aici, în Jilava, a aflat el „vechile priciuri, pe care dormeau întinși, înghesuiți ca sardelele, câte 20-30 de inși pe fiecare, în zilele de mare aglomerație, nu ne puteam întoarce de pe o parte pe alta decât la comandă”. Și venitul din anchete, Ovidiu Papadima, vede că fereastra era oblonită, “cu scânduri pe care curgea aerul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Ei fumau țigară de la țigară și se certaseră cu toții, fiecare cu iubita lui, o să-și caute iubitele În alt cartier, o iubită În fiecare port, ca marinarii. Seara, Luque a furat mașina cumnatului său și tot cartierul În păr, ca sardelele În cutie, plecă să se Îmbete și ateriză beat turtă Într-un bordel de pe bulevardul Colonial. Trei se aventurară luîndu-și inima În dinți, ceilalți n-avură nici curaj, nici bani pentru aventuri, doar pentru a mai bea cîteva sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
O MESERIE ÎN CARE SE VORBEȘTE MULT. Rambert tăcea. \ E un prieten, zise Cottard. ÎNAINTAU ÎN TĂCERE. AJUNSESERĂ LA CHEIURI, AL CĂROR ACCES ERA INTERZIS PRIN GRATII ÎNALTE. DAR S-AU ÎNDREPTAT SPRE UN MIC BAR ÎN CARE SE VINDEAU SARDELE PRĂJITE, SE SIMȚEA MIROSUL PÂNĂ AICI. ― Oricum, a încheiat Garcia, asta nu mă privește pe mine, ci pe Raoul. Și trebuie să-l găsesc. Și o să fie cam greu. \ A! întreabă Cottard cu vioiciune, se ascunde? Garcia nu răspunde. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
probabil chelneriță la vreun bar. Când l-a văzut pe Gaston, a tresărit și și-a întors privirile în altă parte. Chiuveta era lângă WC. Gaston s-a spălat pe față și s-a întors în cameră. Bătrânul punea niște sardele prăjite pe o farfurie. Poți mânca așa ceva? întrebă el. Sardelele nu avuseseră niciodată un gust mai bun pentru Gaston, care era mort de foame. Nu a uitat să adune capetele de pește pe marginea farfuriei, pentru Napoleon. — Pentru cine-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston, a tresărit și și-a întors privirile în altă parte. Chiuveta era lângă WC. Gaston s-a spălat pe față și s-a întors în cameră. Bătrânul punea niște sardele prăjite pe o farfurie. Poți mânca așa ceva? întrebă el. Sardelele nu avuseseră niciodată un gust mai bun pentru Gaston, care era mort de foame. Nu a uitat să adune capetele de pește pe marginea farfuriei, pentru Napoleon. — Pentru cine-s alea? întrebă bătrânul Higurashitei, lăsând bețișoarele din mână. — Sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
curat. Sunt calități pe care nu le vei întâlni la politicieni și la intelectuali. Gaston își ținea mâinile pe genunchi, dând din cap, deși nu înțelegea nici pe jumătate ce spunea bătrânul cu atâta convingere. Îi simțea respirația mirosind a sardele. — Puritatea sufletului... tinerii japonezi nu știu să aprecieze așa ceva... O consideră inutilă, fără nici un rost dacă vrei să te descurci în viață. Asta-i tragedia unei țări sărace. Domnule Gas, noi nu suntem săraci în sensul concret al cuvântului. Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zece yeni porția, legume murate cu cinci yeni. Țigările se vindeau la bucată, deci luai câte doreai... După război mai greu întâlneai asemenea locuri în imensul Tokyo. Gaston nu era mofturos la mâncare. Orice i se dădea era bun. Oden, sardele, orice. De când venise în Japonia nu mâncase nimic care să nu-i placă. Când l-a dus Endō la un restaurant ieftin din Sanya, a mâncat supa cu bucăți de ridichi murate, pe care le vâra în gura lui mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
doar pensionarii, străinii și studenții - cei săraci, adică - iar ea trebuia să se ocupe de situația asta cât mai curând. — Ieri dimineață trebuia să iau metroul din stația Termini, atacă problema un alt călător, pe peroane eram Îngrămădiți ca niște sardele, ceva de speriat, iar atunci când a venit metroul, era atât de plin că nu te puteai urca, iar de la megafon au Început să spună: Pasagerii sunt invitați să se folosească de mijloacele de transport de la suprafață, deoarece traficul este prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
două odăi, privind un punct invizibil. „Franța... Franța...”, repeta vocea ei, scăzând Încetul cu Încetul. Întotdeauna fusese o bucătăreasă excelentă și gătitul a rămas ultima ei bucurie. Pregătea pentru Bruno mese somptuoase, cât pentru zece inși. Ardei copți În ulei, sardele, salată de cartofi. Uneori, Înainte de felul principal, erau cinci antreuri diferite - dovlecei umpluți, iepure cu măsline, câteodată un cuscus. Un singur lucru nu-i reușea, prăjiturile; dar În zilele când primea pensia, aducea cutii cu nuga, cremă de castane, fursecuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
auzi un țipăt înăbușit. Ne-am răsucit cu toții dintr-odată, ceea ce nu era ușor în acel spațiu minuscul; Matthew se împiedică de una dintre greutăți și probabil că s-ar fi prăbușit dacă nu am fi fost înghesuiți ca niște sardele. Așa, s-a împiedicat și s-a proptit de Bez, care s-a înclinat ușor către Ben, care, din instinct a întins o mână spre perete, ca să se sprijine, trecând printre cabluri. Unul dintre lucrătorii din zona de servicii scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe care l-ai văzut în viața ta?“, am întrebat-o eu, mângâindu-i mâna. „Da, mi-a răspuns ea. Pare un cașcaval...“ ...Și, apoi, mi-a cerut să o duc la o bodegă unde se găteau cele mai bune sardele prăjite din oraș... — Asta a fost ziua în care v-ați hotărât să vă faceți preot? — Nu, dar a fost ziua în care am început să înțeleg că lumea și cu mine emiteam raze pe lungimi de undă diferite. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vorbiți urât, părinte. Uitați că sunteți basc! — Creveții ăștia îmi amintesc de locurile natale. Dacă ar fi avut și niște sardeluțe prăjite! Ai mânca niște sardeluțe prăjite, fiule? — Aș mânca „toate“ sardeluțele prăjite, părinte. Pe toate! Dar aici nu sunt sardele. Încă puțină șuncă? — Bine. Încă puțină brânză? — Bine. Încă o bere...? — Îhî! — Chelner! Două beri... Și, după o clipă, soseau: reci, spumoase, galbene, transparente, îmbietoare... Ia, uitați-vă, părinte! — Nu fi bestie, că eu sunt preot... Oricât ați fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de ceai nu vreau arheologie, doresc igienă, ceașcă nouă Rosenthal, fără pretenții de anticărie. În casa lui, când dă ceai, pute mereu a cafea prăjită. E o combinație de arome care nu-mi convine. Este cum aș mânca portocală cu sardele. Dar nu, la Manigomian nu mai mă duc! Soră-sa e imposibilă. - A murit, domnule, acum un an, încercă Gaittany a întrerupe argumentația. - A murit? E un fel de a spune, a rămas umbra, ce zic, umbrele ei multiplicate. Această
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]