139 matches
-
nopții așternuturi, Astrele blând tăifăsuiesc Și-ngână glasu-ți îngeresc. Din boltă, strălucindul car Așează pacea-n Rășinar. Se-ngroapă casele-n tăcere, Sub lina lunii mângâiere. Doar ici și colo câte-un muget Mai strică liniștea. În cuget Și pe sub sarici vine tihna Ciobanilor cătând odihna. Cuvântul tău înalți sublim Din Rășinari, din țintirim, Spre stele ce tăifăsuiesc Și-ngână glasu-ți îngeresc. *** Rășinarii după Goga (II) Pășteau deasupra casei tale Turme de nori și-n urma lor, Luceafărul doinea agale Rășinărenilor
RĂŞINARI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373536_a_374865]
-
când și cum a ajuns acest Santa Klaus pe meleagurile noastre. Cert este că a fost adoptat și de românii noștri, care au exclamat uimiți : ăsta este Moș Crăciun al nostru! Uite-așa l-au dezbrăcat pe bietul Moș de sarica sa, precum și de cioarecii și opincile lui multimilenare. Ce era să facă sărmanul? A îmbrăcat straiele americănești ale burtosului Santa Klaus, a luat toiagul și traista în spinare și... la drum, Moș Crăciun! Dacă nu l-a pictat și pe
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
din America de Nord. Președintele femeilor: sunt cinci la număr, prezența lor fiind vizibilă în sala congresului datorită unor pălării mari de culoare albă, neagră, galbenă, roșie și mov. O matroană impozantă cu părul gri: fără identitate O doamnă blondă și grasă Sarica Distinsa doamna din loja oficială: alteța regală Negresa-blondă Un grup de prostituate de lux Minunata doamnă a lunii arginti Clara O bătrânică mică și uscată ca o smochină Diana-Luna-Hecate Hoașca cea bătrână și zbârcită Agar Fața-de-lună Văpaia-de-jar O fecioară cu
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
măcar odată în viața o dragoste liberă. Și dacă dragostea liberă e insondabilă, nimic nu rămâne din viața noastră. Și fără o dragoste liberă, nici Dumnezeu nu mai poate să facă lumea de la început, din nimic, a doua oară! Zise Sarica. - Dar cu cine, doamnelor, să mai faci azi o dragoste liberă, fără prejudecăți, ca să aduci sânge proaspăt în familia ta, când în lumea de azi, tot mai alterata genetic, unul din trei bărbați trăiește singur și e ca vai de
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
azvârlită-n pustiu, nimeni nu are timp pentru nimeni, nici măcar pentru sine. Timpul - cel mai scump capital, cel care nicicând nu se cumpără, nu se vinde, s-a isprăvit s-a isprăvit tarabele sunt pustii acum neguțătorii au plecat cu saricile goale în alte târguri, departe, sperând un câștig nesperat, cine să le mai cumpere Timpul? Marfă inaccesibilă... Stai la cozi nesfîrșite și nici nu apuci măcar o ciozvârtă, o cirtă de timp, o idee de timp și de viață, măcar
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
știa foarte bine ce face! În urmă cu trei zile, pe vremea viscolului, câinii familiei Rogojină începură să bată și să urle de mama focului acoperind șuieratul năprasnic la stihiilor. Badea Dumitru, îndemnat mai mult de gura nevestei, își luă sarica în spate, pușca retezată în mână și ieși în prag să vadă despre ce este vorba, că era vreme de război și te puteai aștepta la tot ce poate fi mai rău. Merse cu greu până la zăplaz și alungă cânii
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
acțiune, o ripostă zdrobitoare a lui Basarab împotriva armatei regești. În cele din urmă, campania regelui Carol Robert sfârșește într-un dezastru: astfel, într-un defileu îngust, cuprins între stânci împădurite, la o posadă (trecere), "ostași cu lungi căciuli țuguiate, sarici întoarse pe dos și opinci prăvăleau bolovani sau trimiteau o ploaie de săgeți, după cel mai bun sistem tătăresc, pentru ca apoi să lovească cu măciucile. Singura cale de retragere era tăiată cu garduri de mărăcini. Se produce o învălmășeală grozavă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în marea lor majoritate transilvănene, în care expunerea cadavrului la suprafață este în mod explicit sau doar aluziv reclamată de ciobanul-victimă (46, p. 26). În multe variante, cu predilecție moldovenești, ciobanul cere ca la înmormântarea sa fluierul (buciumul) sau gluga (sarica) să fie atârnate într-un paltin (45 ; 46), sau crucea să-i fie „de păltinaș” (45, p. 706). Să mai amintesc faptul că unica motivație a acestor dezide- rate - în fond mesajul mito-poetic al „testamentului” - este în mod explicit formulată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pp. 155-156). Felul în care apare în diferite variante ale Mioriței relația pom-om, în momentul de trecere a acestuia din urmă în „lumea fără dor”, este interesant în cel mai înalt grad. Variantele în care păstorul cere ca gluga (sarica) și/sau fluierul (buciumul) să-i fie atârnate într-un copac sunt, în total, 38 - culese în Moldova (28 de variante), Muntenia (7 variante), Transilvania (2 variante) și Oltenia (1 variantă). Dintre acestea, paltinul figurează în nu mai puțin de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acestora fiind români. Din totalul populației, 1 018 locuitori erau români, 102 ruși, 33 bulgari, 19 țigani și 4 găgăuzi 1066. Comuna Telița era situată la 20 km sud-vest de orașul Tulcea, pe valea Teliței, și cuprindea satele: Telița, Poșta, Sarica și Mon-Cilic. Referitor la denumirea satului Poșta, Mihai Ionescu Dobrogeanu preciza că "aici era un punct de schimbat caii, în timpul când drumul cel mare de la Babdag spre Isaccea mergea pe valea Teliței, satul fiind la jumătatea drumului între aceste două
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
la denumirea satului Poșta, Mihai Ionescu Dobrogeanu preciza că "aici era un punct de schimbat caii, în timpul când drumul cel mare de la Babdag spre Isaccea mergea pe valea Teliței, satul fiind la jumătatea drumului între aceste două orașe"1067. Satul Sarica era așezat "în mijlocul unei regiuni acoperite cu vii", fiind "de curând înființat"1068. Mănăstirea Cilicul, situată în apropierea satelor Telița și Poșta "aparține de comuna Telița"1069. În anul 1882 a fost înființată în apropiere mănăstirea Saonul 1070. În satul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
era realizată, în linii generale, o prezentare a situației județului la acea dată. În cadrul articolului citat se afirma că "agricultura este (...) ocupația locuitorilor din județ, și pescăria a populației din bălți"2200, alături de aceste ocupații fiind menționate "vestitele podgorii de la Sarica, Babadag, Jurilovca și Sarichioi"2201. De asemenea, se făcea precizarea că "singura industrie locală sunt morile de vânt pentru măcinarea grânelor"2202. Privitor la localitățile județului Tulcea, se aprecia că "satele din județ sunt (...) frumoase, cu case mari (...) construite din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
se zbătură ca sub flăcări. Așa că noi o învălim bine și frumos, urmă nana Floarea cu glas dulce, și o potrivim bine în sanie. Bucuroase suntem că i-a trecut aceea care spui tu. Eu iau copilul; mă înfășur în sarică și-l țin în brațe. Vremea nu-i tare. Calu-i bun. Tu stai în picioare dinaintea noastră. Dacă pornim mâni dimineață, sara ajungem între creștini. Da, așa este, încuviință cu liniște Culi. Cu suferința ei, bine este s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceea se tânguia iarăși. Culi își stropi ochii cu apă și-și clăti gura amară. Trase de mânici haina cea groasă, căptușită cu blană de miel, și ieși hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși printre picioare. —Tu vrei să te duci și Vidra se împotrivește, râse într-un dinte nana Floarea. Paznicul nu catadicsi să răspundă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Că noi nu ne oprim decât la Sebeș. —He-hei! departe Sebeșul! Departe ori nu, tu să faci cum spun. —Bine, am să fac, că de asta-s pus. —Așa; atuncea să spui tu cum te-i pricepe; și scoate afară sarica. Eu viu cu pruncul. Se întoarse în casă și Culi, ca să ajute pe Ana. Dar Ana încerca să umble singură. Culi îi puse o mână pe umăr și i se îmblânziră privirile. Cu cealaltă mână o cuprinse pe sub coaste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Murg cu umărul. Drumul acesta prin locuri frânte și prin zăpezi neașezate îl întărâta și mai mult și era, în același timp, tocmai ceea ce așteptase el. Tocmai asta aștepta, și râdea în sine, amar. Nana Floarea se răsuci în covrul saricei, căutând pruncul, care scâncea subțire; îl strânse iar la sân și-l îmbodoli. Privi apoi spre bolnavă; îi pieriseră rujele feței. — Spune, suflete, dacă trebuie să ne oprim, își ridică ea glasul cu îngrijorare. Ana făcu semn cu ochii: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
straniu, cum nu-l auzise niciodată Culi. „I s-a rupt piciorul de la genunchi“, gemu el în sine, fără cuvinte. Îi desfăcu șleaurile pripit, urni sania la o parte. Nana Floarea se desprinse numaidecât din locul ei, înfășură pruncul în sarică, potrivindu-l în golul pe care-l lăsase ea. Veni la cal, ca să vadă de aproape nenorocirea. Își apucă în palme tâmplele și începu să bocească. Ce faci? ce faci, Culi? răcni ea apoi, deodată, cu o spaimă nouă. Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Badea Toma și Traian stăteau în preajma lui pe două scăunașe. Păreau că schimbaseră câteva cuvinte și primiseră un răspuns mulțămitor de la Culi. Acuma tăceau. Femeia a pășit în vârful degetelor. S-a dus la icoane, cercetând luminița candelei. A rânduit sarica și blănița, aduse până la vatră de badea Toma. Apoi a venit mai aproape, așa ca să poată observa și ea pe fiu-său. Văzând că împiedică lumina ferestrelor, și-a schimbat îndată locul ferindu-se de laturea sobei. Avea încă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îndemnat ea. Fără nici un gând îndoielnic, hangiul a mâncat cu poftă. Și... noaptea somnul i-a fost... liniștit. În după amiaza aceea, feciorul hangiului gonea călare către bordeiul ascuns în codru... Când se apropia primul cântat al cocoșilor, îmbrăcat în sarică mițoasă, lotrul s-a oprit la fântâna hanului... Un muc de lumânare ardea la geamul bucătăriei. Asta însemna că hangița îl așteaptă. Ca semn că a ajuns, a aprins un chibrit doar cât ai clipi... Ușa bucătăriei s-a deschis
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
respirația, Însă, din instinct, se prefăcuseră șovăitori și căpătaseră, până la urmă, un preț dublu față de cel ce le fusese oferit la Început, cu condiția să mai scurteze țeava, așa Încât să poată Încăpea cum trebuie și fără să se vadă sub saricile lungi, largi, mițoase și grele. La scurt timp după Încheierea târgului, frații Începuseră să dea semne de bunăstare aproape deșănțată: Își cumpăraseră ghete de fotbal cu crampoane, minge de piele, jambiere vărgate, chiloți și tricouri adevărate, genunchiere, cotiere, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aia au sărbătorit spârcâiala lui Velicu prăjind niște fleici în tigaie. Mirela avea frigiderul plin de carne adusă de la cantină și avea puse bine pentru prietenele ei sau pentru cine s-o nimeri pe la ea și două sticle de vin Sarica Niculițel, și două sticle de lichior de nuci verzi. Trai pe vătrai, Mirelo, așa o duceai pe vremea lui Ceaușescu, măcar că pentru alții o fi fost altfel, și-acuma depinde și de ce așteaptă fiecare și cu ce se alege; păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un cuvânt la altul prin schimbarea succesivă a unei litere, a două sau trei litere deodată, cum se vede în exemplul de mai jos, încercînd să ajungi de la Baruch la Spinoza (schimbând două litere deodată, după următorul parcurs): Baruch - Baracă - Sarică - Săliță - Splină - Spiona - Spilcă - Spancă - Spația - Spătar - Spițer - Spinel - Spinoza (13 cuvinte). O replică performantă spune domnia sa, a primit din partea doctorului Nicolae Andronescu, din Timișoara, doar în 8 cuvinte: Baruch - Baracă - Cazacă - Casată - Căință - Câinos - Spinos - Spinoza. Golful de cuvinte
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
muntoase. Alți termeni considerați ca provenind din substrat denumesc părți ale corpului, care par să fi fost, la origine, în legătură exclusiv cu corpul animalelor (ceafă, ciuf, grumaz, gușă, rânză) sau sunt termeni referitori la obiecte de îmbrăcăminte (brâu, căciulă, sarică); alte cuvinte sunt proprii oierului sau locuinței primitive de munte, implicând, inițial, mai ales așezările sezoniere ale păstorilor transhumanți (argea, cătun, vatră și gard). Tot păstorești sunt cele patru cuvinte care denumesc alimente (arichiță, brânză, bulz, zară). În sfârșit, alți
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din partea locului, moțoganii sunt săriți la împărțirea pământului. Instigați de avocatul lui Papp, ei pornesc împotriva delenilor. Momentul plecării la luptă e antologic : „Vă propun să cântăm «Trăiască regele !»”, zice avocatul. La care „vocalistul” cetei crâncene de moți cu clopuri, sarici și mâna în brâu scoate un răcnet înfiorător, venit din negura vremurilor : „Aaaaa ! Iute-mi taie cuțâtu’, că l-am ascuțât amu’ !”. Înfruntarea este și ea orchestrată impecabil. Delenii strigă : „Vrem pământ, că ne- am luptat !”. Un propagandist de duzină
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1957 în localitatea Gorunești, județul Vâlcea, România, fiica lui Orza Maria, cu domiciliul actual în Germania, 48683 Ahaus, Gartenstiege 25. 41. Bohm Csilla, născută la 26 martie 1968 în Covasna, județul Covasna, România, fiica lui Barthalis Ioan Eugen Andrei și Sarica, cu domiciliul actual în Germania, 88213 Ravensburg, Karmeliterstr. 17. 42. Eberwein Johann, născut la 13 ianuarie 1956 în localitatea Sântana, județul Arad, România, fiul lui Eberwein Josef și Barbara, cu domiciliul actual în Germania, 97422 Schweinfurt, Walter V.D. Vogelweide 67
HOTĂRÂRE nr. 33 din 21 februarie 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117234_a_118563]