380 matches
-
pronunțat Dahauti, ori acest cuvânt arată numele geților și sciților dahue, pomeniți de Seneca iar sufixul ti Înseamnă a semăna cu, a se aduna, a se Înrudi cu [sufix cu același sens folosit și de românii de azi: adunați, căutați, Sarmați, Galați, etc., n.n.]. și Quintus-Curtius (Istorii, IX, 2) spune despre unele triburi dahae din Asia care s au alăturat armatei lui Alexandru Macedon: „Dahae Sogdianique inter nos militant” (www.ariminia.ro). Să nu uităm că Thoth era cunoscut și cu
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
N. Densușianu, D.P. Vol.II, p.121). Alături de languedoci În Iberia preromană și romană mai gasim alte triburi al caror nume amintesc de daci: ambirodaci, ablaidaci, deciani, cuneidoqi sau cauno-daci, arronidaeci. Ceea ce este și mai interesant este asocierea lor cu sarmații (despre care vom vedea că nu reprezintă decât o variantă a denumirii de român). Mai mult chiar, arronidecii sunt probabil un fel de deci arimi sau daci-aromâni. Densușianu, studiindu-l pe Silius Italicus (cca. 28 cca. 103 d.H), consul
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
latină descoperită În Lusitania pomenește de o femeie având epitetul local de Uxame(n)sis Argelorum, iar o inscripție din Tarraconia ne vorbește de un magistrat Iarum din Uxama că era din gintea Ambirodacilor. Deci locuitorii Uxamei erau numiți fie sarmați, fie argeli (adică ardeleni), cum Își spuneau singuri, fie ambirodaci. (D.P. Vol. II, p.127). Toate aceste triburi care au trecut În timpuri imemoriale din sudul Franței de azi și peste Pirinei, În Spania, având În componența lor numele sau
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
toate acestea, nu este posibil să se definească în mod fiabil teritoriile acestor grupuri datorită imprecizia surselor geografice antice. De asemenea, este probabil ca în multe domenii, grupuri etnice suprapuse și hartă etnică a fost un mozaic de sub-grupuri dispersate. Sarmați și bastarnilor sunt atestate, atât în literatura de specialitate și arheologie, peste tot Țară Românească, Moldova și Basarabia. Este posibil ca, atunci când sursele greco-romane se referă la conflicte cu Costoboci, carpii sau goții , acestea sunt referindu-se la coaliții de
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
culturi distincte din Moldova, existente. Prima, o cultură sedentara, etichetat "daco-carpică" de Bichir, a început în jurul anului 106 și a dispărut în jurul anului 318; O cultură mică a afișat caracteristici asociate de obicei cu popoarele nomade din stepele eurasiatice ., etichetate "Sarmați" de Bichir.
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
a traversat Dunărea la Viminacium urmând traseul făcut de Tettius Iulianus. Românii îi înving pe daci la A Doua Bătălie de la Tapae. Odată cu venirea toamnei, românii sunt nevoiți să oprească înaintarea spre capitala dacica. Decebal își mobilizează armata , și împreună cu sarmații și bastarnii, traversează Dunărea înghețată cu armata dacica, împreună cu roxolanii și iazigii și atacă garnizoanele române din Moesia pentru a schimba soarta războiului. Campania s-a soldat cu un eșec, o parte din cavalerie înecându-se la trecerea fluviului. Garnizoanele
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de Senat și purta titlul de "legatus Auguști pro praetore", fiind de rang consular. Capitala provinciei era Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fondată în 108-110 din ordinul guvernatorului Daciei române, Decimus Terentius Scaurianus. După ce o revoltă autohtonă sprijinită de dacii liberi și sarmați a fost suprimata, împăratul Hadrian a abandonat sudul Moldovei și o parte din Muntenia pentru a se ocupat de reorganizarea provinciei. Din celelalte teritorii ce aparțineau provinciei Moesia Inferioară împreună cu vestul Olteniei, a format provincia Dacia Inferioară, pe când provincia organizată
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
stăpânire română și nu intrau în componență provinciei române Dacia. Dar s-au aflat în diferite sisteme de dependență față de Imperiul Român, fiind regate clientelare ce întrețineau relații dinamice cu Dacia română și imperiul, precum și cu celelalte populații vecine că sarmați, goți și vandali, asimilând elemente de cultura română provinciala. O mare parte trăiau dincolo de limesul nordic, răsăritean și vestic al provinciei române: geto-dacii și tracii liberi septentrionali că biefii, arsietai, carpii și costobocii. Erau cunoscuți pentru acțiunile lor războinice. Dacii
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
sunt atestați în zona Crișanei, Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și nord de provincia română sunt abandonate și dacii "liberi" se stabilesc în zona colinara și de câmpie. Dacii de vest erau strâmtorați de sarmați, de vandali și de români. Sunt menționați în discursul rostit de retorul Aelius Aruistides, Polyaion și în lucrurile Oracula Sibyllina și Historia Augusta. Eusebiu din Cezareea amintește triburile dacice aflate în conflict cu Marcus Aurelius la granița dunăreana. Dacii liberi
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
alte nume de regi: Bithoporus,Pieporus,Natoporus . Costobocii au luptat împotriva românilor în primul război Marcomanic în 166-172, alături de biessoi și sabokai. Historia Augusta menționează o mare coaliție antiromana a populațiilor barbarice de la frontierele Daciei române și Moesiei Inferior, cuprinzând sarmații, marcomanii, geții și dacii. În 170-171, costobocii aliați cu bastarnii și sarmații, au traversat Dunărea, pustiind Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând până în Grecia. 18 000 de daci "liberi" au fost primit în Dacia Română, întemeiând orașele Piroboridava și Tamasidava. Carpii erau
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
în primul război Marcomanic în 166-172, alături de biessoi și sabokai. Historia Augusta menționează o mare coaliție antiromana a populațiilor barbarice de la frontierele Daciei române și Moesiei Inferior, cuprinzând sarmații, marcomanii, geții și dacii. În 170-171, costobocii aliați cu bastarnii și sarmații, au traversat Dunărea, pustiind Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând până în Grecia. 18 000 de daci "liberi" au fost primit în Dacia Română, întemeiând orașele Piroboridava și Tamasidava. Carpii erau un trib tracic ce trăia în Moldova, de la Munții Carpați până la Nistru
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Gallus, goții, boranii, urugunzii și carpii jefuiesc ținutul în 253. După înfrângerea de la Naissus a goților în 268, carpii organizează o incursiune și sunt învinși în Dobrogea de Aurelian. Au mai fost respinși de Galerius după ce au fost sprijinit de sarmați și bastarni să atace frontieră dunăreana. Unii carpi au fost transferați în imperiu, alții au continuat să trăiască în teritoriul de baștină, alături de goți și huni. Galerius i-a răsândit pe captivi printre posturile de pază de pe frontierele române. Un
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
mari și de incapacitatea cailor (atunci de obicei mici) de a a purta armură grea. Tacticile de cavalerie au fost o inovație a nomazilor ecveștri din Asia Centrală și din stepa iraniană și triburile de păstori precum popoarele persane parți și sarmați. Fotografia alăturată arată cavaleria asiriană în basoreliefuri din 865-860 î.Hr. Pe atunci, călăreții nu foloseau pinteni, șa sau scăriță. A lupta călare a era mult mai greu decât simpla călărie. Cavalerii acționau în perechi: frâiele arcașului călare erau controlate de
Cavalerie () [Corola-website/Science/305867_a_307196]
-
întreprinse, împreună cu Paul Sadurschi și Maria Diaconescu, între anii 1985 și 1988 - au fost descoperite, în patru puncte (Nelipesti, Alimîndra, Târna mare, Lutărie), mai multe stațiuni din neolitic (cultură Cucuteni), bronz (necropole tumulare și plane), Hallstatt timpuriu, secolele II-IV (carpi, sarmați și cultură Sântana de Mureș) și medieval (secolele XV-XIX). ◦VORONA MARE (jud. Botoșani) - în 1989 a efectuat un sondaj, împreună cu Napoleon Ungureanu, într-o așezare cucuteniana. ◦TÂRGU FRUMOS-BAZA PATULE - din 1990 a început, împreună cu dr. Dumitru Boghian (din 1997 a
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
ale Imperiului Roman. Istoricul roman Ammianus Marcellinus descria alanii ca fiind " Aproape toți înalți și frumoși. Părul le este în general blond și ochii lor sunt înfricoșător de mândri.". Tot Ammianus arată că alanii erau continuatorii triburilor nomade ale massageților, sarmaților și ai sciților, popoare iranice care ocupau de circa două milenii stepa dintre lacul Aral, Marea Caspică și Dunăre. Atacați și învinși de huni în jurul anului 370, o parte dintre alani s-au retras din stepă spre nord-vest, fiind cu
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
Zemun, care de-a lungul stăpânirilor române și bizantine a împărțit o soartă comună cu „fratele geamăn” (cele două orașe erau legate de un pod). Singidunum a fost ocupat și de mai multe ori devastat de invaziile succesive ale hunilor, sarmaților, gepizilor, ostrogoților și a avarilor înainte de sosirea slavilor în jurul anului 630. A fost folosit ca centru al Regatului Gepizilor, la începutul anilor 500, înainte de a fi cucerit de avari. Cand avarii au fost în cele din urmă alungați de forțele
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
au succedat, Regatul grecesc al Pontului și Imperiul Roman devenit Bizantin, având relații comerciale cu populațiile scitice din stepa pontică; a durat până la regele Savromatis al VI-lea („savromatis”: "ochi de șopârlă" în grecește, poporul său apărând sub porecla de sarmați). Acest echilibru de lungă durată a dispărut datorată perturbării climei din secolele IV-XIII, care a înfometat popoarele din nordul Europei și al Asiei, provocând năvălirile barbare: regatul Tauridei, zis și „Bosforan” sau „Regatul Bosforului” fiind distrus de goți, apoi de
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
În final, urma sciților se pierde printre daci. Provincia joacă un rol important în sistemul de apărare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian. În iarna 101-102 d.Hr. regele Decebal în fruntea unei armate de daci, carpi și sarmați invadează provincia Moesia Inferior. Legiunile romane sub conducerea lui Traian înfrâng pe invadatori în două rânduri: odată pe Râul Iantra și a doua oară în sudul Dobrogei la lângă localitatea Adamclisi de astăzi. Pentru comemorarea celei de-a doua victorii
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
de la Niceea, (primul sinod ecumenic din istorie) citează număr însemnat de toponime de la Dunărea de Jos atestând existența unor comunități de creștini, a căror amintire este menținută și de tradițiile locale mănăstirești. Tertulian a scris în opera sa despre creștinarea sarmaților, dacilor și a sciților . În 2001, în cetatea antică Halmyris, de lângă Murghiol, județul Tulcea au fost descoperite osemintele a doi martiri, Epictet și Astion. Acestia au fost omorâți (anul 290) la ordinul comandantului militar al provinciei Scythia Minor, Latronianus După
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Ucrainei datează din preajma anului 4500 î.e.n., perioada de înflorire a culturii Cucuteni, din neolitic, într-o arie largă ce acoperă părți din Ucraina de astăzi, precum și întreaga regiune Nipru-Nistru. În timpul epocii fierului, teritoriul a fost locuit de cimerieni, sciți și sarmați. Între 700 î.e.n. și 200 î.e.n. a făcut parte din Sciția. Mai târziu, au fost fondate colonii grecești, romane, și bizantine, cum ar fi Tyras, Olbia și Hermonassa, începând cu secolul al VI-lea î.e.n., pe malul nord-estic al Mării Negre
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
d.Hr. are loc retragerea aureliană. Situată pe o rută strategică între Asia și Europa, ținuturile Moldovei au fost deseori prădate sau invadate temporar pe parcursul istoriei antice și medievale de diverse populații sau popoare migratoare, printre care se pot aminti: sarmați, goți (germanici), huni (mongolici), gepizi, avari, bulgarii turcofoni (inițial, apoi slavofoni), ruși kieveni, maghiari (ugro-finici), pecenegi și cumani (turcofoni), și tătari. După marea invazie mongolă (1241), întreaga regiune este controlată politic de către Hoarda de Aur. Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
regiunile actualei Ucrainei și a sud-vestului Rusiei începând cu secolul al VI-lea î.Hr. până în secolul al II-lea î.Hr.. Denumirea sciții nu a mai fost folosită după secolul I î.Hr. cu referire la acest grup de triburi (vezi și sarmații, roxolanii, alanii). Unele documente romane târzii au folosit etnonimul sciți pentru a s referi la slavii răsăriteni. Între secolele I AD și al IX-lea, regiunea a fost locuită vremelnic sau tranzitată de diverse popoare germanice, iranice și turcice, între
Slavi estici () [Corola-website/Science/299150_a_300479]
-
care nu mai există din 1991). De asemenea, în câmpul naționalitate au fost indicate și asemenea valori ca: „arian”, „novorus”, „simplu om”, „marțian”, „cetățean al lumii”, și chiar unele valori cu semnificație mitologico-fictivă ca: „hobbit”, „elfi”, „goblini”, „orci”, „teutoni”, „huni”, „sarmați”. La final toate aceste date au fost trecute însumat în câmpul „Altele”. Evoluția structurii etnice între recensăminte: Structura etnică conform datelor recensământului: Evoluția structurei populației după limba maternă, între recensăminte: Populația după limba maternă: În districtul federal Crimeea limbile cunoscute
Recensământul populației din districtul federal Crimeea (2014) () [Corola-website/Science/333370_a_334699]
-
unei locuiri umane în această zonă cu pe 2000 de ani e.v. (aparțin culturii de tip “Gumelnița B”). Au fost descoperite și două morminte datând din sec III-IV pe care specialiștii le-au identificat ca aparținând dacilor liberi sau sarmaților și unul din secolul al XI-lea, al unui călăreț cu cal care, judecând după inventar (un vârf de lance, o zăbală de fier), nu aparținea autohtonilor, ci unui peceneg. Cel mai vechi document cunoscut până acum care atestă existența
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
fost locuită încă din neolitic, obiectele descoperite aparținând culturii Criș (circa 5000 î.Hr.). Au mai fost descoperite un tezaur dacic din secolul III-II î.Hr., un tezaur de monede imperiale romane, alte mărturii ale culturii materiale care au aparținut carpilor și sarmaților din sec. II-III e.n. Teritoriul pe care se află orașul astăzi a fost puternic afectat de invazia goților, hunilor, slavilor, tătarilor. Este atestat documentar din secolul XVI (30 ianuarie 1575 când, Alexandru Vodă din Țara Românească arată, într-un document
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]