77 matches
-
potrivit pentru un individ azvârlit din avion? - ...Vâsleam într-o complicată relație de curtenie c-o sarsana ce-și vărsa săptămânal porția de denunțuri la secția a VI-a de Cercetări și Anchete Penale, de pe lângă Securitatea Statului București. Era o sarsana romanțioasă... Cum a fost încunoștiințată că escaladam treptele, îndreptîndu-mă către ea, îmi iese emoționată înainte, îmi sare înfierbîntată de gât și îmi spune: "Vino cu mine să privim luna din versurile unor tipi care fac probleme Partidului!..." - Vagoane de Conferințe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de mâini a IF-ului. De abia întindea hoțomanul degetul cu chiureta către ușa casei de bani, că sub atingerea sa fermecată, încuietorile plezneau și săreau, ca broscuțele prin iarba din Cișmigiu, sub apăsarea picurilor ploii!... Molozul de bancnote - patru sarsanale - îl repeziră în Calomfirescu, prin șoferul lui Arvinte, Spînzu, un țigănuș agil și devotat. Numai de-un metru jumătate. Făcut parcă doar din pielițe și cartilagii de liliac. Nu deschisese gura decât cât să le vândă pontul... Ei trei, rămași
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un dialog cu noi, realizatorii, pe scenă. Ne-a bucurat, dar am și tras consecințe: cînd am urcat în sala de protocol, o groază de necunoscuți, plus actrițe pensionare, dădeau iama în bucate & licori. Trei țațe cărau și acasă, în sarsanale încăpătoare. N-am mai prins nimic. Directorul, precaut, pusese deoparte bani pentru masa celor ce-au muncit. A fost o zi plăcută. L-am scos pe Bloch în premieră mondială, la Bacău! Cu muzică hasidică originală! Se mai schimbă mentalitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
n-am prea mulți bani, s-a strîmbat și mi-a creat senzația că-mi face un favor, dar unul ne-repetabil). Pe cînd începusem să depănăm amintiri, a intrat în magazin fostul mare portar de fotbal Voinescu, cu o sarsana uriașă, și-a cumpărat, tot "prin spate", nu mai puțin de zece kilograme de carne!... Am plecat repede, rușinat... Peste vreo două luni, m-am dus iar în piață; am dat ocol timid și circumspect măcelăriei. A.I. m-a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
la piața din Bab Khmis, pe lângă "poarta de joi" și aducea de acolo cantități mari de pătrunjel, în două buzunare largi (numite chouari, în arabă), care îi atârnau de o parte și de alta a pântecului. Mersul la piață cu sarsanalele goale, întoarcerea acasă cu sarsanalele pline, asta era viața lui de măgar. Într-o zi, când se întorceau de la suk, s-a pornit o furtună. O furtună mare, care le-a umplut ambele chouari cu apă și care i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe lângă "poarta de joi" și aducea de acolo cantități mari de pătrunjel, în două buzunare largi (numite chouari, în arabă), care îi atârnau de o parte și de alta a pântecului. Mersul la piață cu sarsanalele goale, întoarcerea acasă cu sarsanalele pline, asta era viața lui de măgar. Într-o zi, când se întorceau de la suk, s-a pornit o furtună. O furtună mare, care le-a umplut ambele chouari cu apă și care i-a dat animalului senzația subită că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
dacă suntem credincioși, dar nici șoareci de bibliotecă nu v-am urat să fiți... Poate doar dacă vă blestemam. Ce știi tu din Cant ăla, Gicule, că la școală, pe vremea noastră, de abia treceai clasa, venea tac’tu cu sarsanalele și cu damigenele, altfel făceai și-acu’ liceul?! Gicu ridică ochii către tavan, În semn că nedumeririle lui Sandu Îl lasă rece și nu poți cere omului ceea ce nu are... Apoi Își toarnă vin În pahar și Îl Întinde către
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că, În contra la ce-ar voi iel, n-avea ce-i face și trea să-mi pună frână la căruță, pencă chiar don Pablo Oportet Îi trimetea În viitoru dă mâine o plesneală șucară care să-i rotunjească al naibii sarsanaua. Așa că io nu mai șteam pă unde să scot cămașa: don Wenceslao Îmi turuia vorbe coapte, despre orizontu lui ieconomic, iar io-l vedeam cu sufletu la dușamea, că mai jos nu să putea. După o săptămână, când să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
săptămână povestea aventurii în care ne-a aruncat telefonul lui Filip Florian. Așa că n-o să aflați încă de ce drumeția în care el ne-a trimis rămâne pururi călătoria vieții noastre și nici la ce ne-au folosit atunci cele trei sarsanale. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE » L-or furat și pe ăsta Bobi Nu-mi stă în caracter să mă plâng foarte tare. M-am obișnuit cu ideea că în viață se întâmplă căcat. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
întâlnit cu un tânăr din Hotoan, satul lui mama... Io nu l-am mai cunoscut, că era puști când am plecat. Și-apoi zice către mine: Da’ când ai venit? El m-o cunoscut. Păi zic: Acuma vin. Eram cu sarsanaua aia făcută din ștergură, în care mai puneam câte ceva acolo în închisoare, la capătul patului. Da’ zic: Mătușa Cornelia? Zice: Aicea-i, în Satu Mare. Și m-am dus la mătușa... El s-o urcat pe ceva camion și-o mers
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fost singuru’ care-am scăpat nebătut din lotu’ ăla... Eram vreo 80 de inși... După ce s-a făcut percheziție, eu am rămas ultimu’ că ne striga în ordine alfabetică. Io cu V... Veleanu, am fost ultimu’ la percheziție... Aveam o sarsana, că așa îi zâcea... o trăistuță făcută dintr-o față de pernă, unde îmi țineam ce lucruri ma’ aveam acolo... (râde - n.n.) Și cân’ ne-a dus pe Reduit, acolo a’ apărut doi sergenți majori, băieți tineri, așa cum sunteți dumneavoastră: Bă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ca să poată sta în capitală. A trecut prin momente de foame teribilă până când, după ce și-a părăsit bărbatul (dar și-a păstrat soacra ca să aibă cine sta cu cei doi copiiă, s-a apucat de mici afaceri, speculă, negoț cu sarsanaua. Când cele două prietene s-au regăsit, Tania era putred de bogată, avea rețea de supermarketuri și își ținea pe lângă sine un amant de două ori mai tânăr. I-a povestit prietenei jurnaliste cum plătește taxe de protecție mafiilor, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
În limba franceză: yoyo Cambuză = debara, cămara cu alimente a fiecărei celule Canci = neînsemnat. Similar: apă de ploaie, baligă, vax-albina, pipică, zgîrci Candriu = nebun. Similar: dilimache, sisi, sonel, băbălău, dulău, sandilău, țaparliu, crizat Caraiman = buzunar; de origine rusească: karman. Similar: sarsana, pungă Carambol = bătaie, ciocnire, accident între deținuți Carete = hoț. Similar: coțcar, șpringar, șuț, teșcar, aspersor, cocor, julitor, piețar, tiră, hubăr, mafler, hultan, alanjor, panacotist, angrosist Călcare = jaf. Similar: cujbeală, cojeală, ciordeală Chelar = polițist, gardian. Similar: jitar, trocar, țagher, acvilar, balaban
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care le definesc statutul social, arestații înțeleg că umplerea sacoșelor personale (cu haine, alimente, țigări) reprezintă garanția pentru un trai mai bun, iar modalitățile de umplere sînt variate. "Zarurile aruncate pe cimentul spălătorului nu se odihneau nici ziua, nici noaptea. Sarsanalele se dublau, se triplau, se înzeceau, altele făceau implozie pînă la a nu mai conține decît aer, ele însele fiind mizate pe o ultimă mînă, păguboasă și aceea. Pînă și cîrpa trasă de la mașină, cu șiret la capăt, avea preț
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
agresor, Haiduc ajunsese acum să țopăie în trei picioare, târșâindu-și corpul în salturi dizgrațioase, oribile, ca ultimul handicapat din specia canidelor. Era ca și cum l-am fi văzut pe Pintea Viteazul mutilat de poterile arnăuților, cu piciorul ologit și o sarsana la gât, stând la un colț de stradă și întinzând în fața trecătorilor grăbiți și indiferenți mâna descărnată și tremurătoare, pentru a primi un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ale "oamenilor de bine", m-ar fi putut ține de coaie, ca pe Săndel Călinescu, perfect modelat de carboava în cestiune, dar... azi eu aș fi proprietarul vilei din Păcurari, cadou de la UniverSECUritate; azi, la mine s-ar prezenta, cu sarsanalele pline, amatorii de înscrieri la doctorat. Așa-mi trebuie.) Oleacă începuse a-i stingheri incipienta gloriolă ce-mi venea de la textouările din "Dialog", "Opinia studențească", "Echinox", "Cahiers d'Etudes Littéraires", "Caietele critice" ale "Vieții Românești". M-am ferit să public
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nevoie de un 5 pentru a rămâne pe linia de plutire. Dar uite că iarăși bagatelizez. Totuși nu-i exclus să fi devenit ceva mai religios datorită chimiei. Eram odată într-un tren plin de moroșeni cocoșați de papornițe și sarsanale. Moroșeni care lucraseră la cartofi, cu unghiile pline de praf, de pământ și care nu miroseau tocmai plăcut. Era cald al dracului, nădușeală întinsă pe banchete transpirate, transpirație băloasă. Un aer infect. Stăteam lângă o colhoznică zdravănă, guralivă și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
translator specializat în limbajul canin; dar am simțit atașamentul lui față de noi, solidaritatea cu noi, cei patru copii obligați de împrejurări să presteze o activitate care le depășea forțele. Pauza se terminase. Frigul începea să ne cuprindă. Ne-am luat sarsanalele în spinare și am pornit. De-abia acum simțeam tăieturile sforilor care-mi intraseră adânc în carne. Mă dureau umerii; introduceam degetele opozabile sub cele două sfori pentru a micșora cât de cât presiunea lor asupra claviculelor, care erau cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
va fi un eșec și că cei rămași acasă, copii, nevastă, părinți și bunici, puteau fi salvați, evitându-se cel puțin pentru moment să ajungă pe mâna lacomilor popi pe care nu-i satură nimeni și nimic niciodată. Dar aceste sarsanale, oricât de mici ar fi fost, legate cu sfori, ținute pe umeri sau pe spate sub formă de raniță, ocupau și ele un anumit spațiu, mărind înghesuiala de pe coridorul trenului și reducând dimensiunea lui. În compartimente se stătea în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
strident, penetrant, răscolitor emis din interiorul unei trompete ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice ale uniformei sale dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua înfiorătoare asigurând transportul cadavrelor până la ultima destinație. Vecina de peste drum, auzind sunetul binecunoscut, a ieșit în stradă și acum stătea rezemată de unul dintre stâlpii porții, având în brațe o pisică și mângâind-o liniștitor cu palma peste blănița zbârlită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în camioneta lui Jose, acoperiți de o încărcătură grandioasă (oale, ulcele, sticle, sticluțe, pături, cort, lemne pentru foc, mâncare pentru masa de seară, lămpi...), întrebându-ne, unii dintre noi cel puțin, cum vom trece râul prin curentul rapid cărând toate sarsanalele. După nu multă vreme, aflăm și răspunsul la întrebare: cu greu! În lumina zilei ar fi fost dificil de transportat tot bagajul, în schimb, noaptea la lumina lunii, experiența devine de-a dreptul specială. Jose parchează camioneta la buza râului
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu un tânăr din Hotoan 4, satul lui mama... Io nu l-am mai cunoscut, că era puști când am plecat. Și-apoi zice către mine: „Da’ când ai venit?”. El m-o cunoscut. Păi zic: „Acuma vin”. Eram cu sarsanaua aia făcută din ștergură, În care mai puneam câte ceva acolo În Închisoare, la capătul patului. Da’ zic: „Mătușa Cornelia?”. Zice: „Aicea-i, În Satu Mare”. Și m-am dus la mătușa... El s-o urcat pe ceva camion și-o mers
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost singuru’ care-am scăpat nebătut din lotu’ ăla... Eram vreo 80 de inși... După ce s-a făcut percheziție, eu am rămas ultimu’, că ne striga În ordine alfabetică. Io cu V..., Veleanu, am fost ultimu’ la percheziție... Aveam o sarsana, că așa Îi zâcea... o trăistuță făcută dintr-o față de pernă, unde Îmi țineam ce lucruri ma’ aveam acolo... (râde - n.n.) Și cân’ ne-a dus pe Reduit, acolo au apărut doi sergenți-majori, băieți tineri, așa cum sunteți dumneavoastră: „Bă, ia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Faptul că nu mai sînt ce-au fost și că România își permite să nu mai fie ce era. Totalitarismul a creat false iluzii de întîietate în rîndul multora dintre slujitorii de rangul 3 sau 4 ai lui Ceaușescu. Telefonul, sarsanaua, zgarda și sentimentul de apartenență la nobilimea regimului sînt tot atîtea iluzii pierdute ale acestor slujitori ai ceaușismului. Legaliști, cîtă vreme la putere s-au aflat partide din partea cărora mai puteau speră la întoarcerea la vremurile bune, netezitorii mineriadei secrete
Mineriada secretă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18175_a_19500]
-
într-o parte și răspunde cuiva pe mobil. Începe să fulguiască. Nu-l mai văzusem de prin ^90. Aseară, cînd Mitropolia bătea de nouă, sau de opt, mă rog, era noapte, îl văd ieșind din boschetele de la Starea Civilă, cu sarsanalele-n dreapta și-n stînga, cu-n bat negru, noduros, la subsuoara și luînd-o pe Agatha Bârsescu, spre Palat. După el! Să-l ajung, să-l întreb ce mai face. Ajunge-l dacă poți! Mă și mir că nu-i
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]