65 matches
-
i-a conferit o măreție aproape shakespeariană. Scena nu demonstrează că David Frost are o abilitate ieșită din comun, ci că Nixon se întoarce împotriva lui Nixon, un alt Nixon preia conducerea, nu politicianul veros, ci omul-Nixon, înfrânt, obosit, hăituit, sastisit de tot acel joc de lumini și umbre, dând la o parte cortina nu asupra unui eveniment de culise, cât asupra unui imens regret, al unui eșec pe care-l simte cu toată fibra lui. Acestui moment magnific în film
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
inexorabil de el, mă fascina. Cred - îmi plăcea să cred - că fac parte mai degrabă din ordinul lor, al actorilor importanți, și asta îmi dădea ceva siguranță acolo, pe scenă. Nu știu exact ce se petrecuse. Esrig plecase din țară, sastisit de conflictele cu Horea Popescu, Dinică se enervase rău, trăsese niște beții de pomină și decisese să plece la Buftea, demisionând de la Național, iar rolul său, Arlechino din Trei gemeni venețieni, rămăsese liber. De aici și până la a mă gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
întreb cum dracu’ de am putut fi actor. Habar n-au de nici unele și au și idei. Eu, când văd un actor cu idei, mor de ficat. ― Mai citiți și voi Schopenhauer, Kant, scria într-o zi la avizier Beligan, sastisit de gluma tâmpită cu băgatul degetului în fund. Devenise un fel de modă. Care cum ne prindeam neatenți, hopa, un deget în fund, erau unii care aveau avans și răcneau ca din gură de șarpe de-ți era mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se oprește, privirea-i cade-n depărtare, ochii se închid, capul greu cade pe masă și, dacă nu doarme, nici mare lucru nu face în clipele acelea. Și nu doară că i-ar fi lene ori sprințara muză ar fugi sastisită de dânsul, ci altceva se-ntâmplă atunci: o sfială, o reținere, mai pe românește o jenă. Urmându-și pas cu pas făpturile, împărțind cu ele bucuriile și necazurile, frigul, foamea, setea, marșurile lungi, umezeala, șicanele, bătăturile, nedreptatea, reumatismul, confiscarea parțială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o sobră cămașă de culoarea cărămizii, un set creion și stilou de dimensiuni colosale și un cronometru de buzunar de referee. Ne-am dus să tundem oile și ne-am Întors tunși. Ageamiii care ciocoiesc prin Pathé-Baby Club ne-au sastisit: din selecția Jannings pe care ne-au arătat-o lipsesc chestiile cele mai pline de miez și finețe. Și ne-au tras chiulul cu adaptarea satirei butleriene Ainsi va toute chair, Suntem oameni. — E ca și cum ne-ar fi pus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stare să recurgă la zăvoare și sentinele, la lațuri cu noduri și droguri. Cu plăcută Încetineală, Fang She m-a copleșit cu asemenea gânduri și m-a implorat, luând de martori toți strămoșii mei pe linie maternă, să nu-l sastisesc pe Tai An cu neînsemnata veste a plecării lui. Așa cum cere Cartea Etichetei, eu am adăugat la toate astea și Îndoielnica mărturie a liniei paterne; nu fără a vărsa câteva lacrimi, ne-am Îmbrățișat sub salcie. Câteva minute mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
las să scape până nu scot de la el toate bârfele din ajun. Trec la ultima șarjă; ca să scape cumva de mine, azi-dimineață Savastano a specificat: — Să vezi și să nu crezi: Cufărașu’, care, deși nu pare pă veridic, s-a sastisit dă Tubiana Pasman, să uită acum după donșoara Inés Tejerina, care ie nepoata dă sânge a lu doamna de Tejedor, care a dat balu. Tejerina ie o dulce mahără socială, coconară și jună. Îi caută În coarne lu Cufărașu; uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Caraiman e totuși un prusac și sîngele apă nu se face. Uniforme, fanfare, clopoței, steaguri, pas de marș, salut organizat și unison! S-ar putea să reușească, eșantionul viitoarei Țări ar putea să-l dea gata pe domnul Caraiman, cam sastisit de cabarete. Uniforme și bani. Va avea grijă să-l îngroape sub eghileți, canafi, ciucuri, cizme, unele cu scîrț, vipuști, pampoane și să-l înfunde cu bancnote. Cu o singură condiție să cheltuiască totul aici. Numai aici. Dar asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am retras patru ani la Turnu Severin unde am avut un post de paznic de noapte al unui depozit de cărți vechi bisericești și unde citeam un roman de seara până dimineața și beam o sticlă de votcă Wiborowa. Apoi, sastisit de atât bine într-un colț de țară, "cum pe Dunăre nu curgea vin/ am plecat din Severin!" -, am plecat la București, unde am stat alți patru ani (legislaturi, ce mai!) și unde am fost boem. M-am însurat și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dar suspiciunea? Ianuli, stânjenit, continuă să tacă. Zâmbește, însă, de data asta, trecându-și cu mare încetineală mâinile prin păr. Speră că doctorul va relua monologul, scutindu-l de răspuns. Ceea ce se și întâmpla, firește. Dar Marga pare tot mai sastisit de rolul pe care și-l asumase. Frazele sale nu mai vin în cascadă, ci ca un fel de bolboroseală intermitentă a întunericului care cuprinde tot mai deplin încăperea. „Nu mai sunt tânăr, sunt sceptic cu utopiile, știu ce aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în noaptea aia, să sun în zadar vreo douăzeci de minute... Venise pe scara din spate a blocului, după ora două noaptea, un om ca de vreo patruzeci de ani. Noaptea era atât de liniștită, că până și câinii se sastisiseră să mai latre. Din hainele ude de ploaia cu gheață să intri în cada cu apă opărită, trebuie să fie o senzație nemaipomenită - adevărul e că, oricât aș înflori acum povestea, tot mama trebuie să-l descopere pe Omul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
voastră la distrugerea țării. „Ce ați făcut pentru ca urmașii voștri să trăiască mai bine ?”, repeta tot mai revoltat tînărul. „Ești beat !”, se apăra tot mai slab doamna. Într-un final, intervin alți doi tineri și, întorcînd spatele doamnei, îi aruncă sastisiți peste umăr : „O seară bună, doamnă, o seară bună !”. Exit o întreagă generație... La prezentarea publică a aceluiași film, cea mai sugestivă scenă a fost intervenția unui student, participant la revoltele din Piață, care s-a adresat invitaților înșirați în fața
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Să nu mâzgălească mult. Note concise, vibrante, asta trebuie unui jurnal viu. Din nenorocire, Drapelul... Firește, ar fi perfect dacă ar putea să-i scrie și câte un articol de fond, măcar unul pe săptămână. Ia să încerce. L-au sastisit politicienii tâmpiți cu colaborările constipante. Dar să nu uite că Drapelul e oficiosul guvernului și deci să fie prudent, mai ales că partidul, pe lângă șeful în funcțiune, are o droaie de pretendenți la șefie care fac opoziție clandestină și abia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răspunsuri În același fel, poezia fiind, pentru el și pentru alții, o formă de comunicare cu o sferă largă de cuprindere: de la amor la politică. Neîncrederea În formele de expresie, manifestată ici-colo, pare mai degrabă, o cochetărie de om instruit sastisit de citera lui. CÎnd În Primăvara amorului Iancu spune că: „La simțirile-nălțate Al meu glas e neajuns”. se Înțelege ușor că este vorba de o obișnuită figură de stil. Dimpotrivă, glasul exprimă totul, citera zbîrnîie, coardele ei sar din cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acum, după despărțirea de soție, criticul se vede efectiv asaltat de femei dar, departe de a fi măgulit, Lovinescu e antrenat cu vădită neplăcere în afacerile de sentiment, încercând pe cât posibil să le evite printr-o atitudine înțeleaptă, de olimpian sastisit de viață. Nu reușește însă întotdeauna, ceea ce-l va fi determinat, probabil, să se gândească la "ideea romanțării morții lui Odobescu" (12 dec. 1938) scriitor cu care se simțea afin în multe privințe (temperamentul decadent, de colecționar, pasiunea pentru Antichitate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]