69 matches
-
la al treilea stâlp de telegraf pe care trona un bec se află o cârciumă vestită pentru berea pe care o vinde. La trei beci am băut o bere grozavă și am uitat de Fialka, un Pierrot din altă lume, sastisit și afanisit, care spunea lucruri aiurea despre ceea ce astăzi este și pentru mine o convingere: trupa de teatru este doar un vis din care nu ai vrea să te mai trezești tocmai pentru că este doar un vis. PAGINĂ NOUĂ DOAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ați văzut mai pricăjit și v-ați pus cu bătuta pă el?! Ai?! Zbiera de parc-ar fi scos foc pe gură. Toți de la mese îl măsurau cu priviri îngrijorate, mai puțin cei cărora le erau adresate zbieretele lui - nepăsători, sastisiți câteșitrei, și parcă i-ar fi făcut semn să plece, să-și vadă de treabă, să nu-și mai bage nasul în problemele lor cu Mărgărit. Idiotu’ și perversu’ ăsta de Mărgărit, preciză apăsat blondul, iar sobolul tânăr că lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
i-au dat canon să mănânce lapte numai de la o vacă, pentru ca să nu îmbătrînească degrabă, - Adela îl spune ca o perfectă actriță de comedie. Iar la cuvintele "părinții pusnici din Sfânta Agură", bisericește repezite, ea completează textul luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte - închinăciune adâncă în fața schivnicilor plini de solicitudine pentru tinerețea călugăriței de la Văratic. Problema e simplă. Cu tot intermezzoul stupid, de care nu vorbește niciodată, ea a păstrat, încă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
brațe de emoție. Scriitorii de azi își blesteamă zilele și se dau peste cap ca să mai smulgă fie și palide aplauze, exagerează cu violența, cu obscenitatea, cu subiectele contorsionate și imposibile, doar-doar or pune capăt căscatului imens al unui public sastisit. Nu-și dau seama că nu ei sânt de vină, că degeaba scriu pagini care ar muia și pietrele, degeaba dezlănțuie o imaginație demiurgică, degeaba descriu crime și incesturi care ar cutremura zeii, căci au de-a face cu cititori
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sînt mincinoase pentru că promit minciuna, promit raiul, iar raiul e minciună pentru că e-n mîinile lor, doar ei sînt la porțile raiului, Îngerii lor Înarmați cu săbii de foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gîndind că are de-a face cu-n sforar, căutînd Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpînirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osînda. Și acum Îl pîndeau și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinînd acele paragrafe În care se Întrezărea sămînța mitică, sămînță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crîșma „Corona“, punîndu-și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. TÎnărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-o. 45. aici Când Alexandre și Léa ajung la Sevilla, între ei nu mai e, de mult, de prea mult timp, nici un mister. Certuri pefect reme morabile au luat locul orelor de întuneric cald și ploios, din Scoția. Sunt plictisiți, sastisiți, încremeniți, fiecare, în timpul lui, tânjind, fiecare, nu după celălalt, cât după sine, după un altfel de timp, unul intim, bine delimitat de cel pe care-l împart, fără prea mult chef, fără prea multă căldură. A doua zi, Alexandre pleacă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sunt mincinoase pentru că promit minciuna, promit raiul, iar raiul e minciună pentru că e‑n mâinile lor, doar ei sunt la porțile raiului, Îngerii lor Înarmați cu săbii de foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gândind că are de‑a face cu‑n sforar, căutând Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpânirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osânda. Și acum Îl pândeau și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe În care se Întrezărea sămânța mitică, sămânță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crâșma „Corona“, punându‑și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. Tânărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tinereții. Cei mai înțelepți își urmează însă drumul cu o grație decentă. În zâmbetul lor potolit există o ironie indulgentă. Își amintesc că și ei au călcat în picioare, cu tot atâta gălăgie și cu tot atât dispreț, o generație sastisită, și prevăd că acești bravi purtători de torțe vor ceda la rândul lor locul altora. Nu există ultimul cuvânt într-o asemenea privință. Noua evanghelie era deja veche când Ninive își înălța spre cer măreția. Aceste cuvinte îndrăznețe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
osteneala nopților nedormite, a alcoolului, a bolilor venerice. Cel care le face un portret necruțător degeneraților e un vechi Leu, Nestor Roqueplan, ziarist notoriu și director al Variété-ului. Așadar, un bărbat care a trăit din plin dandysmul, nu un burghez sastisit: „Să nu uităm că filfizonii ăștia sunt de-a dreptul tâmpiți: vorbesc În argou, fluieră arii din Viața pariziană sau muzică de fanfară, vrând să pară la vânătoare cu ogari. Conversația le e sub cea a unui servitor de rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
știa câte ceva despre primul val al descoperirii de la Rennes-le-Château, cel din anii ’50, dar, ca și cel care Îl pusese la curent, Sebastian Corbu, nu dăduse credit istoriei, considerând-o rodul fanteziei dezlănțuite a unchiului său. „Scriitorii ăștia...”, mormăise el sastisit, prilej cu care am aflat că Noel Corbu fusese, În două rânduri, cel puțin, cutreierat de muze. În 1943 publicase un roman polițist cu un titlu cam sinistru: Mortul spărgător (de case, evident, nu de capete ori de căsnicii; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
toate picurau parcă, în acele momente, în ale mele, ca și cum cineva le-ar fi lichefiat ca prin minune; începeam așadar, încet-încet să respir cu proprii plămâni ai Iozefinei; treptat simțeam cum mi se împrospătau de-adevăratelea toate organele de holtei sastisit, ipohondru și pretențios; era ca și cum coborau ca la o comandă unică, și ele, în tălpile ei. Atrași amândoi de ne mai pomenitul portret al Contesei de Bethlen din pasajul mult îndrăgit de Iozefina, deschideam cartea lui Alexandru Ivasiuc, cu cele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care se plimbă pe aleea strâmtă dintre lac și Clubul Diplomaților. Umblăm în cadență: stâng-drept-stâng-drept. Altminteri ne-am împiedica și ne-am rostogoli cu toții în lac. Printre zăbrelele gardului de la Club privim terenul imens de golf pe care se preumblă sastisiți doi burtoși cu crose moi. În ultima noapte petrecută la hotel, după cina cu șampanie franțuzească și stridii, el a condus-o pâna la ușa camerei. Aici a început să se roage de ea cu lacrimi în ochi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
l-am cunoscut în '74, în casa lui Lazăr Vrabie!), l-a întrebat cu aroganță pe Mugur "cui folosește un spectacol perfect cu Gîlcevile din Chioggia, dacă n-are nici o idee politică?" "Publicului!" a răspuns, corect, artistul. Dar și realizatorilor sastisiți, în epocă, de "capodopere" precum Omul cu arma, Arcul de trimf, În Valea Cucului și Trenul blindat... Uluitoare este și o amintire a regizorului, legată de o plimbare la care-l invitase Maxim Berghianu, soțul Silviei Popovici (pe-atunci prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine, surghiunit apoi"; "fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă"; "nici o încredere la el în virtute, în cinste, în bine"; "la cîțiva pași de Podul Mogoșoaiei, într-o uliță singuratică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Urmărindu-și, cu oarecare jucată manie, propria efigie de dandy, pictorul, avizat colecționar de lavaliere, bastoane și umbrele cu motive sculptate, își poartă, în protipendada pariziană, în cea bucureșteană, dar și în cafenele de mîna a doua, risctusul de aristocrat sastisit, gata oricînd să vitupereze și să taie, cu lama exersatei lui maliții, ifose și găunoșenii. Trecerea acestui dandy inconfundabil pe bulevard nu rămîne neobservată. Îl caută femeile, îl caută bărbații. Parisul îi stă la picioare: "Juliette Bertsch, 1923. Una din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
picuri cu ceară, iar locul e la fel de mort ca Întotdeauna. Mă uit În jur. Nici picior de client. Singura mișcare de pe etajul nostru e furnizată de Len, paznicul nostru, care-și face turele de control, și are un aer la fel de sastisit ca și noi, ceilalți. Și cînd mă gîndesc cum era nu demult la Barneys din New York, numai viață, culoare și agitație, și oameni care cumpărau rochii de mii de dolari. Toată săptămîna n-am vîndut decît două fileuri de păr
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lui se conturează ca un spațiu în care vrea să ne țină cu zâmbetul pe buze, relaxați. Tehnicile complicate ale începutului și sfârșitului acestui veac sunt date laoparte. Să fie de vină presimțirea că-și va pierde un public deja sastisit? Să-i fie oare frică romancierului de romanul modern? Trilogia Changing Places (1975), Small World (1984), Nice Work (1989) începe în vână comică și se încheie cu un roman remarcabil, probabil cea mai bună dintre cărțile lui David Lodge de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]