69 matches
-
cruce! Urâciosule! Moșule...! Coco își saltă distrată un picior, flectându-l din genunchi. Cum, vara, nu poartă chiloți, din principiu, reacțiile celorlalți nu întârzie: Nae și cu Dănuț se apleacă simultan, incitați, pentru a vedea mai bine, pe când Fratele, ceva mai sastisit și pudibond, la ora aceea, se întoarce reflex, cu întreg corpul, în cătarea Bossului, fixându-l pe Micuț cu o stupefacție rănită, amestecată întrucâtva cu milă. Tot nu te potolești, fă, pațachino? își iese Vierme din pepeni, stârnit subit de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Bursucul și Iepurele, semnalizează iar Kojak. Ia stați! Stați...! se răstește urzicat Mânecuță, scos din joc. Paznici-nepaznici... Paznici, la ce? Arată-le și lor, Boss! Hai! zice Fratele. Într-o doară, Vierme catadicsește să se salte de pe plasticul său, oarecum sastisit și să depună coșul în locul unde poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă. Cu o mână, Micuțul înlătură bucata mânjită de scutec, rulând-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale celor doi polițiști, cutiuța strălucitoare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
alură de principe. La Bruges, însă, când ești întrebat cu seacă încruntare „vous êtes russes?“, când ești busculat de un localnic numai fiindcă ai căscat gura la o vitrină și el n-a avut loc de tine, iar argintarul refuză sastisit să-ți arate un amărât de pandantiv, convins că „n-ai tu moacă de el“ - apoi adio fantasme! Dar tot nu v-am spus cum se leagă toate astea de Zen ul lui Cărtărescu, așa cum promiteam joia trecută. Da’ ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe planul conversației de toate zilele. Erudiția lui îi dă o jenă și un aer de pedanterie, în vreme ce frate-său, judecând lucrurile direct, are un raționament mult mai vioi. Cultura a agravat la Dan Bogdan toate tarele spiritului rural, făcîndu-l sastisit, întortocheat, disimulat până la agasare. Bogdan a fost foarte sărac în copilărie și a urmat școala prin sacrificiile părinților și apoi prin burse. Chiar la Universitate la București a căpătat o bursă prin concurs, după cum am văzut însumi în dosarul respectiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa cum suntem noi, să n-aibă voie să aibă și ele cheful lor. Merg până vis-à-vis să iau o sticlă de vin. MARIEDL: Da' zi-mi și mie, înainte de asta, ce-s alea, hodoroage? GRETE: Așa, ceva ca un lebărvurșt sastisit. ERNA: Ha-ha, și uite așa iar ajungem la Wottila Karli. Sfârșitul primei scene Scena a doua Din nou în bucătăria Ernei. Lucrurile sunt aranjate la fel, dar parcă spațiul ar pluti. A devenit neimportant pentru caracterizarea socială, are un aer
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
l-am cunoscut în '74, în casa lui Lazăr Vrabie!), l-a întrebat cu aroganță pe Mugur "cui folosește un spectacol perfect cu Gîlcevile din Chioggia, dacă n-are nici o idee politică?" "Publicului!" a răspuns, corect, artistul. Dar și realizatorilor sastisiți, în epocă, de "capodopere" precum Omul cu arma, Arcul de trimf, În Valea Cucului și Trenul blindat... Uluitoare este și o amintire a regizorului, legată de o plimbare la care-l invitase Maxim Berghianu, soțul Silviei Popovici (pe-atunci prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine, surghiunit apoi"; "fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă"; "nici o încredere la el în virtute, în cinste, în bine"; "la cîțiva pași de Podul Mogoșoaiei, într-o uliță singuratică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
brațe de emoție. Scriitorii de azi își blesteamă zilele și se dau peste cap ca să mai smulgă fie și palide aplauze, exagerează cu violența, cu obscenitatea, cu subiectele contorsionate și imposibile, doar-doar or pune capăt căscatului imens al unui public sastisit. Nu-și dau seama că nu ei sânt de vină, că degeaba scriu pagini care ar muia și pietrele, degeaba dezlănțuie o imaginație demiurgică, degeaba descriu crime și incesturi care ar cutremura zeii, căci au de-a face cu cititori
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dispreț acumulat anterior pentru tatăl meu și desigur și pentru mine, ca să lase, după ce eu voi confirma ca nu sânt orfan, să-i iasă din gând stupida exclamație. "Da, zisei, am!" Dar nu exclamă nimic, se uită la mine parcă sastisit și continuă: "Și ții la el?" Chiar dacă n-ași ține, răspunsei eu iritat, nu dumitale o să-ți fac confidențe." "Da' cui?" "Mă privește!" "Te privește?! Aaaaîîîaaa." De astă dată parcă zbieră de atâta lehamite. Află, mă Petrini, că dacă tu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei înșiși fuseseră obligați să le-asculte și să le-nvețe pe de rost de la noi... Aproape că-mi venea să râd. Mecanismul funcționa impecabil: la capătul celor patru ani de „studiu“, scoteam pe bandă rulantă vreo 200 de absolvenți sastisiți și plafonați, îndopați cu niște cursuri de pe vremea lui Chivu Stoica, pe care ni le debitau la examenul final ca și cum ar fi fost ale lor. Scăpați din facultate, discipolii erau numiți profesori în licee, unde îi pregăteau pe elevii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
exilul în țară străină, căruia n-avea să-i supraviețuiască. Ovidiu al lui Mincu însă dă la iveală un adevăr deconcertant: el ar fi făcut să fie expulzat, în mod voit, provocând cu îndemânare reacțiile moraliștilor, deoarece era sătul și sastisit de nopțile zvânturate ale capitalei și de femeile lacome și venale, doritor să se regăsească pe sine însuși printre vicisitudini și singurătăți. Îl regăsim deci în exilul său de la Tomis, localitate prizărită de la Marea Neagră, preocupat să asculte ritmuri, să învețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui se conturează ca un spațiu în care vrea să ne țină cu zâmbetul pe buze, relaxați. Tehnicile complicate ale începutului și sfârșitului acestui veac sunt date laoparte. Să fie de vină presimțirea că-și va pierde un public deja sastisit? Să-i fie oare frică romancierului de romanul modern? Trilogia Changing Places (1975), Small World (1984), Nice Work (1989) începe în vână comică și se încheie cu un roman remarcabil, probabil cea mai bună dintre cărțile lui David Lodge de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Erevan au imortalizat dificultățile de a călători în fosta Uniune Sovietică. Restricțiile impuse de Kremlin via KGB au fost deseori atât de aberante, încât la un moment dat Occidentul s-a văzut obligat să recurgă la gesturi de tristă reciprocitate. Sastisit să vadă Moscova (și mulți dintre aliații ei est-europeni) stabilind reguli draconice, la un moment dat Washington-ul a răspuns cu o monedă despre care a fost greu de înțeles dacă era numai una punitivă ori implica și o doză
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
porumb cu tot cu tărâțe. O anumită undă gustativă o imprima acestuia doar sarea care ne făcea să înghițim mai lesne hrana astfel pregătită. După atâtea zdrumicături și ronțăituri care ar fi pus în pericol smalțul dentar al oricărui rozător, corpurile noastre, sastisite și cuprinse de lehamitea față de vânzoleala și de taifunurile culinare manifestate cu violență la nivelul cavității orale, intrau într-o scurtă și explicabilă grevă japoneză. Nu mai voiau nimic, nu mai cereau nimic în afară de liniște. Ne huruia capul asemenea zgomotelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tot ce e de Mozart e simplu, adică evident, adică divin. Dar valsul îndrăgit de Pantazi e un vals românesc : „...pretutindeni adie cu vântul, se așterne cu ploaia, unduie în razele de soare și de lună, se oglindă în privirile sastisite ale locuitorilor nepăsători, lipsiți de avânt și de pornire, se trădează în mișcări, în vorbă, se leagănă în tărăgănarea vechilor cântece de mahala, în amețeala dulceagă și resemnată a valsurilor lui Ioanovici. Cine nu i-a prins deosebitul farmec nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
profesorul Talpă din Roșcani, pe mătușa Aneta la „domnul senator Rotică”, în Cernăuți. Ideea de a o duce pe mama de-acasă pînă în cimitir însoțită de muzică i-a aparținut Lucichii. Dezgustat de fanfarele de la oraș, alcătuite din mahalagii sastisiți și ireverențioși, care rîgîie și pîrțîie în timp ce însoțesc cortegiul, am avut anumite rezerve, „estetice”, dar nu m-am opus. Într adevăr, mama spusese nu o dată că „atunci cînd voi muri, să mă duceți cu banda”. Mi-o amintesc stînd în fundul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
opunea mun ca încrîncenată, împinsă către perfecțiune. Regizor și director al Teatrului de Animație, era (nu prin studii, ci prin atitudine) una din figurile marcante ale intelectualității băcăuane. Ne-am stimat reciproc, în mod constant. Fără vocea lui de stăpîn sastisit, fără „nevroza” lui, Teatrul de Păpuși îmi pare azi o fantomă. *Aseară, lungă discuție telefonică (peste un sfert de oră) cu Mihai. Inevitabil, am ajuns și la polemica sa cu I. Constantinescu pe tema modernității lui Eminescu. Încercînd să glumesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu mai existe. Textele adunate în această antologie sînt grupate în cîteva secțiuni, delimitînd tot atîtea feluri de opoziție culturală și socială față de sovietizare. Primul dintre ele, chiar dacă nu în ordinea din carte, ar fi acela al modelelor. Oricît de sastisiți am fi de jelania națională din talk-show-ri că "n-avem modele" și oricît de circumspecți față de alte declarații de dragoste culturală, trebuie să recunoaștem că ceea ce citim aici despre Vladimir Ghika sau Grigore T. Popa nu se uită ușor. Chiar dacă
Rezistența culturală la începuturile comunismului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15551_a_16876]
-
Savu, Vasile Spiridon, Constantin Stan, Claus Stephani, Lucian Strochi, Geo Șerban, Constantin Tomsa, Nicolae Turtureanu, Adrian Țion, Laurențiu Ulici, Magda Ursache,Răzvan Voncu ș.a. În numai câteva fraze, Constantin Călin reușește să-i creioneze un portret: "... Pare mereu calm și sastisit. Figură să e aceea a unui exemplar dintr-o rasă veche, subminat de melancolie și scepticism /.../ În ciuda robusteții și comunicativității, face nu o dată impresia unui om trist și singuratic. Conversația să e agreabila, cu subiecte ce denotă intense preocupări intelectuale
Emil Nicolae () [Corola-website/Science/311929_a_313258]