2,312 matches
-
de rîs. De tot hazul este, în acest sens, harababura produsă în București de cele cîteva ore petrecute în Capitala României de președintele american George W. Bush. De altfel povestirea Bushurești, una dintre cele mai bune ale cărții, este o satiră necruțătoare la stilul papuaș în care orașul a trăit acest eveniment politic. Circulația prin centrul Bucureștiului a fost paralizată încă de la primele ore ale dimineții, accesul automobilelor a fost interzis și pe tot traseul vizitei au fost demontate coșurile de
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
și profesor la Universitatea clujeană. Titlul cărții - Breviter - adverb latinesc - însemnând “pe scurt” - sugerează specificul paginilor adunate în acest volum: unele par notații de jurnal, altele meditații creștine sau existențiale, unele par fragmente desprinse din prelegerile rostite în fața studenților, altele satire la adresa unor manifestări megalomane ale unor inși ce-și uită cu totul trecutul, și în sfârșit unele, cele mai frumoase sunt adevărate poeme în proză. Acestea, de bună seamă, vor surprinde plăcut, chiar pe cei care au citit cărțile de
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
prozatorului și dramaturgului Emil Mladin, Avenida Populista, reunește patru dintre piesele sale, toate într-un act: Avenida Populista, Cașalotul (premiată la Festivalul comediei românești, în 2006), C.V. Ministerial și Cravata. Prima piesă, cea care dă și titlul volumului, e o satiră la adresa megalomaniei "conducătorilor supremi" din regimurile dictatoriale și a supușilor care le întrețin cu cinism visurile de mărire, în speranța de a se alege cu ceva de la festinul lor. În Avenida Populista, dramaturgul lasă "locul și timpul acțiunii la libera
Megalomani mari și mici by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9306_a_10631]
-
zâmbetul căruia e rânjet sau, baremi, un surâs sardonic), consanguin al genului didactic, în sens de moralizator și punitiv. Pamfletul, diatriba ș.a.m.d. nu sunt vocația unui umorist. Care le poate practica accidental, precum același Nenea Iancu, berlinezul, în satira-i din 1906, la adresa regelui "Ca rol" (!), sau în broșura-i din 1907, concepută sub oblăduirea maximalistului Cristian Rakovski... Umorul e, altminteri, după Wilde, o formă de (supremă) politețe: aceea a disperării. - Sub flamura artei cu tendință, s-a speculat
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
gluma trebuie să facă dreptate și să îndrepte toate năravurile" de "realist-socialiștii" noștri care-l socoteau pe autorul Scrisorii pierdute un "critic nemilos al orânduirii burghezo-moșierești"? - Parțial, răspunsul a fost dat în paragraful anterior. Fără a fi, neapărat, o "dăscăleală", satira aduce a "cenzură" și, uneori, a "punițiune". Cum întrebarea-ți de acum se referă doar la (patru) dramaturgi, trebuie spus că nu contestă nimeni că teatrul este și o "școală": În el năravuri îndreptați,/ Dați ascuțiri la minte...", - vorba tizului
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
la Glossă identific, în ediția mea, diferențe, inclusiv de punctuație, la 37 de versuri din 80). Din volum lipsește poezia Diana, pe care Maiorescu o va recupera mai tîrziu, în ediția a V-a, din 1890, intercalînd-o între Strigoii și Satira I. Iată, așadar, încă trei fisuri. Cît privește grupajul pentru „Familia”, în afară de cele 6 poezii apărute de-a lungul anului 1883, în februarie 1884, simultan cu al doilea grupaj din „Convorbiri literare”, apare poezia Din noaptea; aceasta însă nu se
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
este deschis, în volum, de Strigoii (1876) - unde magul uită de Arald și Maria și se închide în sine, ca un deus otiosus. Ultimul vers de acolo este: „Barba-n pămînt i-ajunge și genele în piept” (citez actualizînd scrierea). Satira I începe chiar așa: „Cînd cu gene ostenite sara suflu-n luminare...” Creatorul (poetul) este un avatar al magului, așa cum va fi și savantul, așa cum va fi chiar domnitorul și, apoi, Demiurg (acest „Maestro” al lumii, care s-a îmbolnăvit
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
Romanul este pentru Virgil Duda (1939), cu expresia celebră, "genul tărăgănat", pentru că vrea să exprime totul abia după ce înțelege, cu lentoare aprofundată, totul. El păstrează subiectul, intriga, conflictul. Acesta trebuie echilibrat între forțe echivalente, a căror abordare exclude simplificarea maniheistă, satira, pamfletul. Pentru că ele ar substitui, într-un mod fatalmente eșuat, romanescul similar lumii reale, cu reducționismele publicisticii. V. Duda este un prozator realist, pentru care societatea socialistă există și trebuie avută în vedere. Dar, din păcate, scriitorul o face și
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
îi apărea, în 1904, studiul Legendele Maicii Domnului, tipărit de Academia Română, Simion Florea Marian era autorul unei opere impunătoare, constituită din 20 de cărți, cu o tematică ce acoperă un larg spectru: poezii populare, balade, povești, legende, ornitologie populară, descântece, satire, o trilogie despre sărbători, o alta despre naștere-nuntă-înmormântare, un studiu despre insecte în limba, credințele și obiceiurile românilor. Era, din 1881, membru al Academiei Române, discursul său de recepție, din 1882, despre cromatica populară, făcând, scria Liviu Marian, “mare senzație pe
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
în calitate de cronicar de ediție, poate cel mai devotat și mai prezent din viața noastră literară actuală. Observațiile lui țintesc și de astă dată ineditul, acele opere sau fragmente interzise în timpul regimului comunist. Așa se întâmplă cu Sonata Kreutzer, o sarcastică satiră antirusească din volumul de Proză a ediției critice Hașdeu, îngrijit de Stancu Ilin și I. Oprișan. La fel, într-o și mai mare măsură, e cazul edițiilor Mircea Eliade, aduse la lumină, ca într-o necontenită avalanșă de neobositul Mircea
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
o mînă (printre ele: un studiu al lui Eugen Cisek din 1977, Juvenal et certains problèmes de son temps, capitolul lui I. Fischer din volumul IV al Istoriei literaturii latine sau prefața lui G. Guțu la ediția din 1986 a Satirelor ). Importanța laturii filologice în demersul hermeneutic întreprins de Alexandra Ciocârlie este imposibil de ignorat, dar ea nu elimină alte modalități de apropiere față de texte. Ne dăm seama că descifrarea sensului originar și autentic al scrierilor rămîne o condiție necesară (nu
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ultimii autori păgîni ai Romei, pînă la comentatori din secolul nostru, imaginea unui Iuvenalis ethicus a înregistrat o carieră absolut impresionantă, după cum ne demonstrează cu argumente convingătoare autoarea), neglijîndu-se alte aspecte poate mai interesante din perspectiva cititorilor de astăzi ai satirelor sale, a condus la discreditarea implicită a unui demers poetic considerat îndeobște moralizator. Tocmai prin subtilitatea și soliditatea argumentelor cu care Alexandra Ciocârlie reușește să substituie imaginii mumificate "a unui moralist scandalizat de devierile contemporanilor de la canonul etic tradițional", pe
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
Basmele - parte mai durabilă în memoria culturală a românilor - respiră, nefiresc, aerul legendelor medievale care sug seva timpului istoric evocat. Reveriile, marcate de indimenticabila poezie de debut O fată tînără pe patul morții, își topesc definitiv frăgezimile în sterilitatea unor Satire fără har și haz. Romanele Manoil și Elena apar ca o adevărată izbîndă după un șir de trudnice nefinalizări ale genului, cu expozițiuni semnificative dinspre Ion Ghica și M. Kogălniceanu, dar cu apogeu stilistic în Nicolae Filimon. Piesele de teatru
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
Dochianu - iepuraș Playboy, fostă prezentatoare de horoscop la matinalul Antenei 1, apoi prezentatoare de știri sportive; Narcisa Tcaciuc - actriță, textieră de cuplete umoristice, asistent universitar la Facultatea de Arte Hyperion din București, prezentatoare a emisiunilor „Haz de necaz cu... Narcisa“, „Satira vedetelor“, „D’ale carnavalului... azi“ etc. Tudorel Butoi - psiholog criminalist, autor al unei celebre declarații televizate din care reieșea că victimele de sex feminin ale violenței în familie sunt vinovate de a-i fi provocat pe agresori. Ovidiu Garcea - șeful
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]
-
Cațavencii egali în fața inspirației. Radu a râgâit cam tare de data asta, dar nu e ca si cum asta nu s-ar mai fi întâmplat niciodată în paginile Cațavencilor sau la ședințele lor de redacție. Dacă citești Cațavencii, citești o revistă de satiră din partea căreia ar trebui să știi la ce să te aștepți. Eu, unul, n-o mai citesc de multă vreme, pentru că nu mă mai amuză nici umorul rasist, nici cel misogin și nici cel homofob. Am facut alegerea asta pentru
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
parte, convenția este respectată, chiar dacă nu și asimilată, soluția pentru care se optează fiind mimarea prostiei, ceea ce îl situează pe personajul lui Hurubă în descendența lui Păcală, simulînd prostia pentru a rîde de cei cu adevărat proști. Nu este nici satiră, nici parodie aici, ci doar consemnare a unor momente și situații absurde cotidiene, la care participi sau doar asiști cu un zîmbet interior. Ca orice haz provocat de necaz, rîsul este aici o formă a resemnării: cum se spune chiar
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
culminația huzurului și desfrîului cultivate de clasele posedante cu cinică nepăsare; 1906 este anul serbărilor jubiliare prilejuite de împlinirea a patru decenii de la instaurarea Hohenzollernilor." Ce se mai salvează din text este o mică descoperire de istorie literară, anume că satira lui Caragiale Mare farsor, mari gogomani nu rămăsese în mapele scriitorului, cum se crezuse pînă atunci, ci apăruse sub pseudonim, cu unele atenuări, în periodicul Protestarea, la 28 iunie 1906.2) Gestul lui Caragiale de a o da publicității avea
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
a spus. O explicație sinceră a faptelor n-ar fi putut decît să le agraveze." 4) Ștefan Cazimir 1) Analele Universității "C. I. Parhon", Seria Științe Sociale, Filologie, nr. 10, 1957; ibid., nr. 15, 1959; ibid., nr. 18, 1960. 2) Satira fusese reprodusă de Șerban Cioculescu în I. L. Caragiale, Opere, IV, F.R.P.L.A., 1938, p. 344, după un manuscris autograf dăruit de scriitor lui Paul Zarifopol; retipărită în I. L. Caragiale, Opere, 3, E.P.L., 1962, p. 511, cu un facsimil al textului din
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
mă tenta deloc. Îl semnalez doar ca o curiozitate a anilor când radioul era rege și când, vara, de pe stradă, auzeai din camerele de bloc cu ferestrele larg deschise fie vuietul stadioanelor dominate de meciurile cu Ozon, fie emisiunea de satiră și umor de la ora prânzului, cu glasurile inconfundabile ale lui Stroe (,alo, aici e Stroe/ și vă roagă să-i dați voie/ o oră să vă-nveselească/ să glumească/ iar cu voi"), Tomazian (,sal'tare taică și noroc") și mai
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
care Ion Pillat îl vede cu un ochi pătrunzător, și admirativ: ,Eminescu, acolo, unde toți romanticii români au dat greș, singur a izbutit. El ne-a dat în Luceafărul adevăratul poem byronian al literaturii noastre, precum ne-a dat în Satira I prima poezie metafizică în perspective faustiene. în Strigoii a reușit să împământenească fantasticul baladelor nordice, precum în Călin a știut să romanțeze basmul nostru neaoș popular. El ne-a dat cel dintâi poezia dragostei, acea poezie erotică, pe care
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
s-o găsească - atât de armonios de simplu - în sufletul lor. El, în fine, în Sonetul Veneției ne-a dat adevăratul exotic romantic, care nu e decor, ci priveliște însuflețită, și tot el în Doina lui și mai ales în Satira III, a înălțat poezia noastră patriotică în domeniul etern al frumosului pur. Dar Eminescu, ca orice geniu, sparge hotarele unei școli și tot atât de bine am putea să-l numim ultimul și cel mai mare romantic ca și întâiul și cel
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
unor fapte, atitudini și comportamente iar nota definitorie fiind, cum spuneam mai sus, aluzia subtilă, ironia și vorba în doi peri, mușcătura perversă, ireverențioasă; o tehnică literară specific moromețiană, de câmpie teleormăneană, un fel de arta disimulării logodită cu sarcasmul, satira și zgândăreala moldoveanului pus pe șagă: De când își cunoscuse femeia și de când se însoțise cu ea, o știa fără rod și-și mai risipe și sămânța și pe alte ogoare. Iar ea știa lucrul acesta și-l ierta în tăcere
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
acolo. Privind lumea printr-un vîrf de con, iar acest vîrf este tocmai tabloul, Victor Stoichiță pare a fi un Don Cleophas (din Diavolul Șchiop al lui Lessage) pe care imaginea-Asmodeu îl introduce în intimitatea lumii, de data asta fără satiră, îi dezvelește ascunzișurile acesteia și-i pune sub ochi multiplele ei înfățișări.
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
prăpastie între Rusia și Europa Occidentală. Și observația de perfect bun simț că "în U.R.S.S. orice scriitor satiric lezează regimul sovietic", întrucât, lărgindu-se raza ei, "e îndoielnic să poți găsi pe lume fie și un singur model de satiră îngăduită din punctul de vedere al autorității statale". Fără a părăsi gândul unei expatrieri, scriitorul prigonit se adresează, totuși, lui Stalin, cerându-i protecția. Nu e ceva ciudat? Nu era oare Stalin arhitectul și operatorul absolut al regimului tiranic? Dictatorul
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
mase și rolul lor în istorie (p. 262). Către sfârșitul cărții, naratorul și prietenul său sunt actori într-o parodia ludens, film eroicomic amintind de scenariile truculente ale lui Brecht: o colecție orgiastică de travestiuri sângeroase, grand guignol al ficțiunii, satiră a militarismului funest și patriotard, înfierare a violenței troglodiților, dar și a sacrificiilor inutile pe altarul unei patrii și istorii care nu se iau în seamă decât pe ele însele. Evocarea anilor de formare și educație sentimentală, deși făcută cu
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]