268 matches
-
și arăta ca o ființă sălbatică din codru care se odihnește după o vânătoare îndelungată. Și s-o fi întrebat ce fantezii îi populează lui visele. Oare nu cumva visa la nimfa care alerga prin pădurile Greciei urmărită de un satir înfierbântat? Nimfa fugea cu picioare iuți și mânată de disperare, dar el se apropia tot mai mult cu fiecare pas până când ea ajungea să-i simtă răsuflarea fierbinte pe obraji. Și tot mai fugea în tăcere, iar el o urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acest lucru a avut darul extraordinar de a-mi sugera intensitatea violentă a dorinței lui. Era deconcertant și cam scârbos. Viața lui era în mod ciudat detașată de lucrurile materiale și trupul lui parcă uneori se răzbuna groaznic pe spirit. Satirul din el punea brusc stăpânire pe toate și el era neputincios, căzut pradă unui instinct care avea întreaga vigoare a forțelor primitive ale naturii. Era o obsesie atât de totală, încât nu mai rămânea în sufletul lui loc și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o scurtă perioadă, sculptorul lucrase pentru călugării de la Santa Croce. Pe atunci, poetul era doar un copil, aflat la primele Încleștări cu arta cuvântului. Dar Își amintea bine nasul frânt și barba nerasă care Îi confereau acelui om aerul unui satir, ca și privirea lui pierdută În imagini tulburi. - Maestru al figurii moarte... de ce? Îl mai Întrebă Dante. Nu mai auzea nimic din larma din jur, captivat doar de acea Întrebare. - Știu eu cum l-a făcut, repetă bătrânul. Topit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umeri slabi de povara unei hotărâri, oricare ar fi fost ea. Pecetea nepăsării era Întipărită pe acele fețe, precum stigmatul de foc al tâlharilor. În afară de Lapo, În care sămânța corupției răzbătuse mult dincolo de suprafață, transformându-l Într-un soi de satir hidos, o alegorie perfectă a concetățenilor săi. La Palatul căpitanului poporului era un neobișnuit du-te-vino de oameni Înarmați. Dante Îl recunoscu pe șeful uneia dintre cele trei corporații ale poporului de la San Piero și Îl opri pe treptele edificiului. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i să-și creadă ochilor. Prietenul său purta un coif cu panaș, demn de un Împărat roman, și o platoșă groasă din piele. Însă, pe dedesubt, se zăreau vesta bufantă și obișnuiții săi ciorapi violeți. Jumătate zeu al războiului, jumătate satir. Măscărici, ca Întotdeauna. Celălalt părea fericit să-l vadă. Încă tremurând, Îl Îmbrățișă, acoperindu-i obrajii cu sărutări. Părea un câine care se gudură. - Prietene, știam că ne vei scoate de aici! Credincioșii se ajută Întotdeauna! Apoi, dintr-o dată, deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se ducă la leagănul arhaic atârnat pe o creangă de măr, lângă clădirea clasei a șasea. Așezat În leagăn, se Împingea din ce În ce mai sus, până obținea efectul pătrunderii avântate În marea de aer, Într-un ținut de basm populat de satiri și nimfe cu fețele blonde, pe lângă care trecea pe străzile din Eastchester. Când leagănul ajungea În punctul culminant, Arcadia Îi apărea aievea dincolo de creasta unui anumit deal, unde drumul cafeniu se pierdea din vedere, devenind un punctișor auriu. La Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vifor în sânge maica de dumnezeu plânge începe război de îngeri vrei nu vrei - pe filă sângeri magii gângăvesc preasfânt pe hristosul din cuvânt zodii scrise fără seamă isihii de foc pe geană lir delir întru nadir se smerește un satir gheața strunei prorocește arde-n ger - povestea crește ning în vii entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe sfânta rimă raiul înflorit din tină pironit s-a pironit ne-am spălat de asfințit CEI BINECUVÂNTAȚI ...cei din urmă - la ospățul
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
și de sensuri, („Norocoase, bată-le / i-au fost ursitoarele/ Dimineața râmele / După masă, rimele!”) sintagme și întorsături de topică, sensuri ambigui sau înrudite, (Unui umorist bătrân: Cunoscându-i fondul liric / Lumea mai exagera / Ziua el era satiric / Noaptea ... doar satir era!”)aluzii fine,luatul în răspăr, admitația prefăcută, (Evoluția unui epigramist rival: Cum ai umor cât pentru trei / Și nu-ți ții poantele în frâu / Ai mai crescut în ochii mei / Și-mi vii, amice, pân-la brâu!, zeflemeua benignă cu
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
de dracii ăștia de copii. Că părinții îi lasă de capul lor!... Ce nu mi-a mai spus atunci Lolita mea! Nu te uiți pe unde calci, caști ochii după fetișcane, Istrate, ai? La vârsta ta! ... Să-ți fie rușine, satir bătrân ce ești! Am căzut cât eram de lung, dar m-am adunat de jos cum am putut mai repede, fiindcă lumea începuse să se amuze, nu atât de căzătura mea, și ea de tot hazul, cât de muștruluiala neveste
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
taină, la drept vorbind mi-e și silă de mutra mea de maimuță bătrână. Nu mi-o pot suferi! Îmi vine să-mi trag palme când mă aflu în dreptul oglinzii. Cum de am putut să mă hidoșesc în halul acesta? Satir bătrân, îmi mai zice uneori la supărare Lolita, ca deunăzi, când mi-am scrântit piciorul ... Să știi că mă doare parcă mai tare astăzi când pășesc, decât ieri. O radiografie, mă arătasem iarăși îngrijorat, ar fi necesară, totuși, și un
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
sutien. Cuvintele mai mult i se puteau citi pe buze decât auzi. O seamă de prichindei, mânjiți pe alocuri cu nămol, îi urmau în șir pe cei doi, bâțâindu-se în ritmul muzicii, ca un cortegiu miniatural de bacante și satiri. Traianeee! Traianeee! urla o mamă, cu mâinile pâlnie la gură, văzându-și odorul că se îndepărta prea mult. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Medeea de pe Istru (1) / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564, Anul II, 17 iulie
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
fi depus natura dezlănțuită. Părea statuia însuflețită a mumei primordiale înseși. Lolita, îmi eliberase brațul din strânsoare Cucaras. Lolita! Lolita mea! Aici sunt. Vin, mamă, vin! Fugise șchiopătând în calea ei, încât, în pofida tuturor celor întâmplate îmi venise să râd. Satir bătrân!... îmi amintisem de vorbele sale. Un alt nor de praf, învârtejindu-se, mi-i ascunsese pe cei doi câteva clipe privirilor. Când se dusese după celelalte, amestecându-se cu apele negre ca păcura, mereu mai răscolite ale mării, zadarnic
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
dilema avută și de bronzul galben al statuii. Minunate sunt două sculpturi: Faun tachinat de doi copii (A Faun Teased by Children), executată în secolul XVII de către Gian Lorenzo Bernini, sculptor și arhitect italian din secolul XVII și Nimfa și Satirul petrecând (Nymph and Satyr Carousing), executată de francezul Claude Michel în secolul XVIII. Prima este din marmură, având dimensiuni mai mici, de aproximativ un metru și jumătate și a doua din ceramică, având aproximativ 60 de centimetri, dar sunt minuțios
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
era noastră ( 470 î.Hr. - 399 î.Hr.), părintele maeuticii de mai târziu, zugrăvit de celebrii săi epigoni, Platon, Xenofon, etc., ca fiind un bărbat urât, chel, cu obrajii năpădiți de barbă și cu nasul turtit, butucănos, aducând la înfățișare cu un satir, Socrate, asemeni tinerilor atenieni din acele vremuri, în contrast izbitor cu tinerii noștri de azi, primește o educație spartantă: studiază muzica, gimnastica, gramatica, tainele limbii și retorica, bucurându-se de învățăturile unor iluștri maeștri printre care și două femei: preoteasa
ÎNTRE DESFĂTĂRILE ŞI CHINURILE MAEUTICII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368756_a_370085]
-
sentimentaliști și lacrimogenoși, că toate aceste suprarealisto-crudissime-romane sunt comandate de către psihologii mereu în căutare de pacienți ce au nevoie de lungi ședințe de decețoșare a creierelor. Și uite așa, deplângând soarta iubirii roz și pufoase picată în mâinile nespălate ale satirilor din toate veacurile, am ajuns mai aproape de zilele noastre, în secolul douăzeci, când au venit pe lume Paul Louis Lampert, Ion Lazu și Stelian Țurlea. Vor fi venit și alții, Dumnezeu să le dea sănătate, desigur, nu pot să îi
MIGDALE DULCI AMARE (3) – GERUL BOBOTEZEI „NAŞTE MONŞTRI” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349679_a_351008]
-
chinuie! Apoi femeia fuge spre orizont pe dealuri ca o naiadă dănțuind sălbatic, tot mireasă; faldurile rochiei îi flutură-n vânt și ea fuge ca nebuna și-i face cu mâna... De el se apropie un bătrân, un fel de satir cu rânjet de fiară, părea să fie chipul lui Moș Țupa care striga de pe Dealul Florilor: „Las-o, coane Mihai, las-o, că-i moartea!” Și s-a întors trist... și iar miros de salcâm în floare și adiere de
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
anume, Scoli că vrei sau din greșeală, Scoli ce șade pe tânjeală... Scoli sfioși fără sfială, Scoli amanții și scoli soții, Scoli pe cei ce nu înșeală Și pe cei ce-ar vrea, cu toții... Scoli poeți, scoli pana goală, Scoli satiri și-i pui pe glume, Scoli ciufuți din lâncezeală, Scoli mumii și scoli legume... Nu-ți vreau aia, nu-ți vreau alta Dar vreau totul de la tine Și pe toată când tresalt a Viață, sânge și ce-mi vine... Referință
SCOLI ŞI MORŢII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347606_a_348935]
-
coc fructele pe crengi, se coc astrele prin galaxii, în carnea violetă a ceților de toamnă, cad meteoriți ca niște revoluții stelare în hăuri în jurul paradisului, unde fericirea se plimbă în calești de argint și moartea ia chipul monalizei, iar satirii joacă îndrăcit pe piei luciferiene de draci împielițați în jurul unor focuri de tabără, am legat cerul cu funii de nori, sub el am așezat câmpia , munții și dealurile, am strâns păsările cerului, le-am umplut cu sentimente și le-am
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
și de sensuri, („Norocoase, bată-le / i-au fost ursitoarele/ Dimineața râmele / După masă, rimele!”) sintagme și întorsături de topică, sensuri ambigui sau înrudite, (Unui umorist bătrân: Cunoscându-i fondul liric / Lumea mai exagera / Ziua el era satiric / Noaptea ... doar satir era!”)aluzii fine,luatul în răspăr, admitația prefăcută, (Evoluția unui epigramist rival: Cum ai umor cât pentru trei / Și nu-ți ții poantele în frâu / Ai mai crescut în ochii mei / Și-mi vii, amice, pân-la brâu!, zeflemeua benignă cu
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
de fier apucară zdravăn gleznele fine ale Silviei și executară brusc o mișcare de răsucire, atât de reușită încât proaspăta nimfă se trezi pe burtă, cu fața pe scândura slinoasă, dar nu avu nici acum timp pentru tânguiri inutile, fiindcă satirul o penetră la fel de frenetic. Unghiile doamnei se înfipseră în lemn și un răget animalic îi rupse coardele vocale. Deși avusese, mdeh, ca orice om, în viață, felurite fantezii sexuale, aceasta se dovedi executată fără nici un preambul, doar cu sălbăticie. Urletele
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
zilele noastre în oricare județ din țară. Acțiunea surprinde un moment nevralgic al vieții politice- vremea alegerilor. În jurul desemnării candidatului guvernamental a dezvăluit tot sistemul politic de atunci. Aceleaș proaste obiceiuri sunt folosite și astăzi.E deosebit de semnificativ pentru acțiunea satirii lui Caragiale faptul că lupta se dă, nu în jurul alegerii, ci al desemnării candidatului guvernamental. Căci candidatul desemnat de govern poate fi considerat ales. De asta are grijă polițistul Pristanda cu “băieții “ lui.Așa cum și astăzi se procedează . Prin operele
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351076_a_352405]
-
cultivă cu grijă aceste profunde sentimente religioase ale oamenilor, ca masă largă. Disponibilitatea sufletească spre Dumnezeu diferă de la persoană la persoană și produce o mare fericire interioară... Detalii poetice: Era o lumânare cu diametrul de 14 cm, masivă, sculptată cu satiri clasici, amorași, ciorchini de struguri: o adevărată bijuterie, în felul ei, alcătuită din ceară neagră cu irizații aurii. La lumina flăcării ei, Bruno era sigur că sentimentele lor vor fi mai ușor de exprimat. Apare, în fine, o fată: O
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului „Nimic prea mult!” - în trei cuvinte Ascunsă o-ntreagă axiomă; Ruină templul. Ce fantomă Mai bântuie aducerile-aminte? Împrejur doar pietre fără viață Sculptate parcă-ntr-un reproș, Nici o vestală sau satir codoș De după colțuri să-ți apară-n față - Bolborosește Pitio ceva , Să vină muritorii cu ofrande Bătând din aripi stoluri goelande Și-n zori augurii se vor arăta Nici un răspuns. Doar o șopârlă Dormind pe lespezi se trezește brusc; Un
BOLBOROSEŞTE PITIO CEVA! de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356708_a_358037]
-
crunte vibrații știind ce zeu se-ascunde-n băiețel. Îndrăgostit de vița de vie-a devenit zeul licorii boabelor divine făcând un cult din vinul în care-a pus din sine râsul și plânsul ce l-au însoțit. Cortegii de bacchante, sileni, satiri, râzând cântau și dănțuiau în sărbătoarea în care Dionysos turna în minți uitarea ce preschimba în pulbere-orice gând. Până când?!... Tăcerea mea-i o torță în care ard intens cuvintele ce nu-și mai află rostul de când domnesc trufașe prostia și
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370190_a_371519]
-
zilele noastre în oricare județ din țară. Acțiunea surprinde un moment nevralgic al vieții politice- vremea alegerilor. În jurul desemnării candidatului guvernamental a dezvăluit tot sistemul politic de atunci. Aceleaș proaste obiceiuri sunt folosite și astăzi.E deosebit de semnificativ pentru acțiunea satirii lui Caragiale faptul că lupta se dă, nu în jurul alegerii, ci al desemnării candidatului guvernamental. Căci candidatul desemnat de govern poate fi considerat ales. De asta are grijă polițistul Pristanda cu “băieții “ lui.Așa cum și astăzi se procedează . Prin operele
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]