270 matches
-
operă ocupă locul 53 în topul celor 100 cele mai reprezentate în perioada 2005-2010, conform statisticilor din Operabase, fiind a 14-a în Germania și a șasea a lui Wagner, cu 82 de spectacole. "Interiorul Muntelui lui Venus" Sirenele, naiadele, satirii și amorașii se joacă și dansează pentru a-i distra pe Venus și pe Tannhäuser, care trăiește aici de mult timp, sedus de zeița (Balet și Cr.: "Naht euch dem Strande!:" Haideți pe malul apei!) Ea își dă seama că
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
La Muzeul Anatolian al civilizației, putem vedea desene și obiecte ce posedă un caracter distinct umoristic. Chiar și imaginea lui Buda în postura sa de reverie și seninătate, are o notă umoristică distinctă. Statuetele de lut din Grecia antică cu satiri veseli, cu falusuri gigantice, sunt și ele obiecte de amuzament cu semnificații erotice. Forma cea mai uzuală a unei reprezentări caricaturale o constituie disproporționarea și exagerarea unor anumite parți ale anatomiei. Stil grafic echivalent pamfletului scris, caricatura poate fi considerată
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
regăsesc în mai toată creația să. Se reîntoarce la München în anul 1856, unde rămâne pentru o perioadă de patru ani. Aici expune primele lucrări în care tratează teme din mitologia antică. Din această perioadă au rămas picturile "Nimfa și Satir", "Peisaj eroic", ambele realizate în 1858, și "Sappho" (1859). Aceste lucrări, care au fost mult comentate de critică de specialitate, la care se adaugă recomandarea lui Franz von Lenbach au dus la numirea sa ca profesor la Academia Weimar. A
Arnold Böcklin () [Corola-website/Science/334527_a_335856]
-
din 1889. Opt ani mai târziu, a fost numit director al aceleiași instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1927. Ca profesor și director la Școala de arte frumoase din București, a promovat academismul („Vârful cu Dor”, „Bacantă și satir” și unele compoziții istorice), rămânând însă un remarcabil portretist („Alexandru Odobescu”; „Portret de bărbat”; „C. Stăncescu”). A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași. În semn de respect pentru activitatea sa, o stradă din București, din preajma Arcului
George Demetrescu Mirea () [Corola-website/Science/308735_a_310064]
-
admirației și lăcomiei cumpărătorilor, se mulțumește să spună: Câte lucruri de care eu nu am nevoie există!". S-a zis că Socrate era deosebit de urât; chel, purtând barbă, cu nasul borcănat. Alcibiade, după ce afirma în "Banchetul" că Socrate seamănă cu satirul Marsyas, adaugă că este asemeni acelor statui de sileni care se deschid și conțin înăuntru imaginile unor divinități, chipul lui Socrate ascunzând cel mai frumos dintre suflete, la fel cum discursurile sale aparent naive și glumețe ascund cea mai mare
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
din "Societatea Filarmonică", înființată de Ioan Câmpineanu, I.H. Rădulescu și C. Aristia. Editează, împreună cu Constantin G. Filipescu, revista "Curiosul" ("gazetă de literatură, industrie, agricultură și noutăți" - București, 1836). Publicația este însă interzisă după numărul patru, în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I.G. Valentineanu, "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic", Paris, 1859), și își încetează definitiv apariția în ianuarie 1837. Activitatea politică, paralelă cu cea literară, îl fac să fie
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
femeilor-pitic,deși nu sunt menționate.De exemplu Tutorele Cornelius al Prințului Caspian este jumătate pitic și bătrâna guvernantă a lui Cornelius este descrisă ca"o femeie bătrână micuță care arată ca și cum ar avea sânge de pitic". Piticii ca și faunii, satirii, zeul răului și fiicele lui Naiad împreuna cu oamenii copaci(zeități ale pădurii)au susținut pe Aslan când în "Nepotul Magicianului" a strigat ca Narnia " Să se scoale,să iubească,să gândească,să vorbească". Numele"fii ai pământului" presupune ca
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
dintr-un eveniment istoric, Bal des Ardents, care a avut loc în ianuarie 1393 la curtea regelui Carol al VI-lea al Franței în ianuarie 1393. La sugestia unui scutier normand, regele și alți cinci curteni s-au costumat în satiri, îmbrăcând cinci costume foarte inflamabile, realizate cu smoală și in. Patru oameni au murit în incendiu, dar regele Carol și un al cincilea curtean au fost salvați. Citând-o pe Barbara Tuchman ca sursa sa, Jack Morgan de la University of
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
în urma căreia a scris celebra sa Spovedanie pentru învinși. Primul volum reflectă participarea lui Panait Istrati la mișcarea muncitorească și sindicală, colaborând la gazeta România muncitoare, pledând pentru apărarea condiției umane, respectarea drepturilor omului și justiție socială. De pildă, articolul Satirii noștri politici și votul universal, din 5 iulie 1909, are și rezonanțe actuale: "E caracteristic faptul cum caută oamenii aceștia să convingă lumea și să-și dispute întâietatea. După ce se critică, se înjură și se batjocoresc unul pe altul, după ce
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
În mitologia greacă, satirii, numiți și "sileni", sunt demoni ai naturii și aparțineau cortegiului lui Dionis. Ei erau reprezentați în diferite feluri: uneori partea de jos era un cal, iar cea de sus un om. Adeseori, partea de jos era un țap. În acest
Satir () [Corola-website/Science/302136_a_303465]
-
și "sileni", sunt demoni ai naturii și aparțineau cortegiului lui Dionis. Ei erau reprezentați în diferite feluri: uneori partea de jos era un cal, iar cea de sus un om. Adeseori, partea de jos era un țap. În acest caz, satirii aveau și o coadă lungă, groasă și stufoasă. Erau închipuiți dansând pe câmpie, bând împreună cu Dionis și fugărind menadele și nimfele. Treptat, trăsăturile lor animaliere se diminuează, membrele inferioare devin omenești (aveau picioare și nu copite). Un rol în legendele
Satir () [Corola-website/Science/302136_a_303465]
-
coadă lungă, groasă și stufoasă. Erau închipuiți dansând pe câmpie, bând împreună cu Dionis și fugărind menadele și nimfele. Treptat, trăsăturile lor animaliere se diminuează, membrele inferioare devin omenești (aveau picioare și nu copite). Un rol în legendele grecești îl are satirul Marsias. De asemenea mai îl mai întâlnim și pe zeul Pan sub înfățișarea unui satir.
Satir () [Corola-website/Science/302136_a_303465]
-
menadele și nimfele. Treptat, trăsăturile lor animaliere se diminuează, membrele inferioare devin omenești (aveau picioare și nu copite). Un rol în legendele grecești îl are satirul Marsias. De asemenea mai îl mai întâlnim și pe zeul Pan sub înfățișarea unui satir.
Satir () [Corola-website/Science/302136_a_303465]
-
mama. Hades s-a lăsat înduplecat, astfel încât Dionis a putut să o aducă pe Semele în Olimp. Dionis a reușit să-l aducă în Olimp și pe Hefaistos, fiul infirm cu care se rușina Hera. Însoțitorii lui Dionis erau silenii, satirii și nimfele. Menadele, tiadele și bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, încununate precum zeul însuși cu iederă sau frunze de viță de vie și purtând tirsuri împodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viață sălbatică, vâna animalele pădurii și
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
și cu o cupă în mână. Astfel îl reprezintă, mult mai des, și artiștii renascentiști. Bacchanalele sunt de exemplu o temă a gravurilor lui Andrea Mantegna, care îl influențează și pe Albrecht Dürer. Dionis-Bacchus apare la ambii artiști ca un satir durduliu și amețit de băutură. Acest tip se regăsește mai târziu la Tițian ("Il Baccanale degli Andrii", ca. 1518, Prado, Madrid) și la Peter Paul Rubens ("Bacchus", 1638-40 , 191 x 161.3 cm, Ermitaj, St. Petersburg]). Michelangelo Buonarroti îl sculptează
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
de "pathos" și de dramatism, departe de frumusețea austeră caracteristică subiectelor analoge ale sculpturii din perioada clasică. În marea sculptură statuară, artiștii explorează teme ca suferința, somnul sau bătrânețea. Astfel "Faunul Barberini" (în prezent în ""Gliptoteca"" din München) reprezintă un satir adormit, cu o figură anxioasă, ca în prada unor coșmaruri. "Laocoon", sufocat de șerpi, cu o față crispată de durere, încearcă disperat să scape de strânsoarea lor. Galerie Complexul din Pergamon se distinge nu numai prin ansamblul arhitectonic, ci și
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
vas de bronz în greutate de 40 kg., datând aproximativ, din anul 320 î.Ch., decorat cu o friză în relief, reprezentându-i pe Dionysos și Ariane. Gâtul vasului este decorat cu motive ornamentale, iar mai jos sunt reprezentați patru satiri. Evoluția este asemănătoare în arta bijuteriilor. Giuvaergii epocei excelează în arta detaliior și filigranelor, imitându-se frunze de arbori sau spice de grâu. În această epocă apar și încrustațiile cu pietre prețioase. La început destinate folosirii în cadrul ceremoniilor religioase, figurile
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
au îndepărtat de doctrina oficială a Bisericii. A început prin a vorbi de teologia noastră, în contrast cu cea care se preda la Erfurt. În 1515 a adus învinuiri clerului, că dă un rău exemplu creștinilor, care au creat, din această cauză, satiri, maxime și fabule pe seama lui. El cerea preoților să ofere oamenilor modelul divin al Scripturii și nu al pământeanului corupt de păcat. În 1516 a descoperit un manuscris german anonim, a cărui pietate mistică se potrivea atât de bine propriei
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
lumii umbrelor, Persefona e reprezentată de obicei împreună cu Hades, pe un tron dublu. Atributul ei este o făclie, simbol al inițierilor eleusine. În arta romană apare tema unirii Persefonei cu Dionis, ca Libera cu Liber. Alaiul lor nupțial, format din satiri și menade, se întâlnește des ca relief pe frontoanele sarcofagelor.
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
dar vroia să și-l asume, cu sentimentul fatalității tragice sau al ridicolului. Nici unul nici altul n-aveau importanță, numai să nu se întîmple ceva ireparabil !... Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice? "O să-ți spun, șoptii accentuând acea tristețe și mâhnire care erau reale, în timp ce o ridicam în capul oaselor și îi scoteam de pe umeri jacheta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
impresionă, simții în clipa aceea că va trebui să recurg la orice mijloace, chiar repudiabile, numai să salvez acest cuplu. N-avea martori că fostul ei soț a vrut s-o strângă de gât sau să-i crape capul cu satirul. Or, mie tocmai astfel de martori îmi trebuiau, să depună mărturii grosolane și să forțez astfel achitarea. Dar ea nu putea să înjosească în sinea ei memoria fostului ei bărbat cu martori mincinoși. Ar fi însemnat să nege că fusese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că există duhuri de noapte, de zi și de amiază. Am avea nevoie de prea mult timp dacă am parcurge toate cărțile Scripturilor, pentru a arăta unul câte unul diferitele feluri de duhuri necurate, cum sunt arătați de profeți onocentaurii, satirii, sirenele, lamiile, bufnițele, struții, aricii, cum sunt în psalmi aspida și basiliscul, sau cum sunt în Evanghelie leul, balaurul și scorpionul, sau demonii numiți de apostol principi ai lumii acesteia, conducători ai întunecimilor și duhuri ale răului. Nu trebuie să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
patru din elevii Ednei Shavit de la secția de teatru a Universității Tel Aviv. A urmat un show de revistă satirică denumit „Ketchup”, în regia fratelui său, David Levin, și a cărui premieră a avut loc la pivnița Cabaret Satiric (Kabaret Satiri) din Tel Aviv în martie 1969. În amândouă aceste creații Levin s-a ridicat contra patosului militarist local. De pildă scheciul „Ordinul de front al victoriei al Războiului de Unsprezece minute” era o parodie după cuvântarea locotenentului colonel Shmuel Gonen
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
cântul liric intonat în cinstea lui Dionysos de un cor dansând în jurul unui altar al zeului, în timp 7 ce asistența se închina. Coriștii, purtând măști în chip de țap (grec. tragos = țap, de unde cuvântul „tragedie” - cîntecul țapiloră, simbolizau pe satiri (sau silieniă, prietenii zeului. În momentul în care unul dintre coriști s-a detașat de ansamblu, povestind isprăvile lui Dionysos, a apărut elementul dramatic - dialogul și primul actor. Acest fapt, legat de numele poetului semilegendar Thespis s-a petrecut în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Am citit despre condițiile lui Socrate pentru cineva care vrea să scrie o poveste, o istorie: - Este plină de iubire? - Este necesară? - Este adevărată? Aceste interogații ascund ceva care nu ține de domeniul artei. Oare îi era străină arta plăcutului „satir” al filozofiei antice? Arta cum o văd eu a ținut mereu de domeniul irealității, al iraționalului, acolo unde există mai mult decât revoltă, dinamită de toate culorile și puterile explozive. E domeniul libertății, în care legile societății, exigențele ei n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]