93 matches
-
personaje reprezentative pentru comedia studiată; - susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau o temă în comedia pentru care ai optat. INTRODUCERE: Comedia. Definirea conceptului Ca specie a genului dramatic în care sunt zugrăvite întro manieră satirică tipuri umane, carențe de caracter, moravuri ale societății, situații hazlii, comedia apelează la limbaje scenice complexe pentru a provoca râsul. Cel care desăvârșește aceste limbaje și comportamentul scenic al personajelor comice în spațiul comediei românești este I.L. Caragiale. Strălucit precursor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ce va dispărea și va rămâne din folclorul tradițional: „Firește, descântecele sunt unul din genurile cele mai amenințate să dispară și desigur ele au să dispară afirma încă din 1923 Ovid Densusianu -pe când, de exemplu cântecele lirice sau cele satirice vor putea să trăiască mai departe". „Ceea ce e sigur că vor trăi mai mult cred că sunt strigăturile, pentru că strigăturile au în ele mult spirit critic, sunt niște epigrame, niște satire improvizate ... ", argumentând că „tendința firească a românului e către
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
constituie un reflex relevant al faptului monden și încărcăturii sale simbolice. Devin relevante în acest sens scenele de cabaret desenate de un critic de artă-grafician precum Sigmund Maur cu o certă notă caricaturală-șicanantă, de un demonism ludic, picant sau cele satirice ale lui Theodorescu-Sion, o parte publicate în revista umoristică Furnica. Poate cea mai concludentă contribuție în acest sens o are Mișu Teișanu, care se bucură de o glorie efemeră în epocă pentru picturile sale senzuale, cu o notă perversă pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al muzicei, nu numai executantul”. Conform informațiilor oferite de Ițic Kara, în acea perioadă la mare căutare erau badchenii Lipe Meier Rudich (Lipa Rodescu) și Elias Margulies, „doi evrei din Bacău, (...) care au încântat, prin cântecele serioase și moralizatoare sau satirice și vesele, (...) chiar pe mulți învățați și oameni cu gusturi alese”. Foarte adesea, în special în perioada interbelică, aceste petreceri au luat forma balurilor mascate. Pe 28 februarie 1924, de exemplu, a fost organizat de către Epitropia comunității israelite „un splendid
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
că Swift a scris pentru cititorii care erau în stare să ia opera sa drept o satiră, chiar dacă nu au văzut scrisoarea trimisă de către Richard Sympson editorului său, în care Swift spunea că "unele pasaje din roman pot fi considerate satirice" (Williams 1941:xxiv). Spre deosebire de Defoe, Swift nu a fost nevoit să se apere împotriva acuzației de minciună; și nici nu a scris pentru un public baptist, ca Bunyan. Privind în perspectivă, putem considera apariția romanului o cucerire, care a extins
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
contestarea tacită mai ales a statu-quo-ului posteminescian și redefinirea conceptului de poezie, în gazetărie scriitorul nu s-a mai așezat de-a curmezișul curentului ci, captându-i energiile, și-a deviat propriul curs. Exersată încă de la începuturile presei românești, publicistica satirică și pamfletară va fi definitiv omologată de condeiul lui Caragiale (de la Moftul român și Claponul, mai ales), astfel încât Arghezi se instalează pe un teren care se dovedise deja foarte fertil. Apoi, un context istoric favorabil, cum a fost cel din preajma
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
folosește de expresii, toate traducând orgoliul nemăsurat al savantului, grandilocvența ideologului și egocentrismul său în viața publică sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al tuturora" etc. Pamfletarul, expert în portretistica satirică sau alegorică, în care imaginea hiperbolică e figura de bază, recurge, aici, la tehnici descriptive specifice polemistului, bazate pe ironie subversivă, cum ar fi acumularea: "la domnul Iorga, profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu "metodă", cu "ordine", cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al XVIII-lea. Să mergi la comedie însemna să mergi la teatru. În sens modern, comedia este o piesă care provoacă râsul. Se disting în mod tradițional trei tipuri de comedie: comedia de intrigă, fertilă în peripeții, comedia de moravuri, satirică, comedia de caracter unde personajul este purtător al unei trăsături psihologice îngroșate nemăsurat. Comedie-balet. Gen mixt, situat la jumătatea drumului între baletul de curte și comedie, creat de Molière cu Pisălogii (Les Fâcheux), în 1661, pentru serbările de la Vaux date
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vreme eram serios, interesându-mă de zei, de tainele naturii și de mișcarea universului [..] Cel pe care-l învinuiesc mi-a smuls masca tragică și vrednică de cinste și, în schimb, mi-a pus pe față o mască de comedie, satirică [...] În cele din urmă, s-a dus de l-a dezgropat pe un oarecare Menipp, un cinic de demult [...] și mi l-a adus pe cap pe acest câine [...] care te înspăimântă și te mușcă atunci când nici nu te aștepți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și de satiră, este o operațiune extrem de anevoioasă întrucât glisările și imixtiunile sunt frecvente fiind, de altfel, responsabile de producerea inefabilului caragialian. În esență, parodia lui Caragiale uzitează adesea de ironie și de sarcasm, finalitatea ei fiind, de cele mai multe ori, satirică. În Politica postmodernismului (1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel: "o formă de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare critică, care marchează diferențele mai curând decât similitudinile; joc ironic cu multiple convenții"81. Am selectat această definiție dintr-un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale un comic satiric. Asta fără să însemne câtuși de puțin că în opera fiecăruia dintre ei n-ar exista manifestări ale comicului din cealaltă categorie. Oare atitudinea comică a lui Caragiale față de Cetățeanul turmentat, de pildă, este una satirică? în niciun caz. Dar Caragiale însuși spusese, pe de altă parte, că "nimic nu arde mai rău pe ticăloși decât râsul." Plasându-și personajele - pe cele mai multe dintre ele! - în categoria ticăloșilor, autorul lor va avea, evident, față de acestea, prin comic
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
cu surprize de tot felul, care fac festivitatea memorabilă. Două exemple cel puțin aparent contrastante: președintele Obama ținând tradiționalul commencement speech la Arizona State University în 2009 și comicul Sacha Baron Cohen (creatorul lui Borat) asumând identitatea unei alte creații satirice celebre din repertoriul său, Ali G, invitat să țină prestigiosul speech la nu mai puțin prestigioasa Harvard University în anul 2004. CONFESSIONAL SCHOOL În 1959, când M.L. Rosenthal a publicat primul articol despre un nou tip de poezie americană ("Poetry
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a liniștii și ordinii publice pentru paza și apărarea bunurilor și valorilor obștei, Însoțirea agenților din aceste domenii pentru urmărirea și prinderea infractorilor. În legătură cu Începutul folosirii câinelui de urmărire pe baza mirosului cu care este Înzestrat, Sofocle, În piesa sa satirică intitulată „Câini de urmărire”, În care vorbește despre furtul cirezilor lui Apollo de către Hermes, arată cum săteni deghizați În câini au pornit „după miros” pe urmele animalelor și a hoților. În textele de lege din vechiul drept german se prevedea
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
Pentru ei ard lumânări, Ei s-au stins precum tăciunii Dar sclipesc din depărtări. Absolvă Facultatea de Mecanică la Iași, debutează cu epigrame în diferite publicații, cu poezii și proză umoristică, câștigă numeroase premii naționale și internaționale de creație literară satirico umoristice; este inclus în peste 70 de antologii și culegeri de gen. Este membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din România, membru al Uniunii Scriito rilor din România Și al Academiei Libere „Păstorel” din Iași. Autor a unsprezece volume de poezie
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
1955), The Spire (1964), The Paper Men (1984). Golding a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1983. Capodopera lui George Orwell, Ferma Animalelor surprinde drama Revoluției Comuniste din Rusia, reflectând și experiența autorului din Războiul Civil Spaniol. Distingem minunatele satirice referitoare la stalinism și Revoluția Roșie, ce ascund accentele tragice. Din punct de vedere social și politic această carte a reprezentat în sine o rebeliune întrucât, în acea perioadă, Rusia era aliat al Marii Britanii. Deși prima reacție a fost de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în Gluma muzicală a lui Mozart. Scrisă pentru a distra și, deliberat, într-un mod stângaci impropriu, creația celebră este repetitivă și parțial inexactă. Criticii muzicali au fost de acord cu faptul că această piesă a compozitorului austriac este una satirică, datorită greșelilor ritmate care ies ușor în evidență și care nu definesc stilul mozartian. Un cântec identificat în colecția Carmina Burana, „In taberna quando sumus” reprezintă o capodoperă muzicală având în centru un motiv asemănător cu al lui Mozart; în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
31); de a stabili o tipologie a "defixării" textual-discursive (care se realizează prin "modificarea sintagmatică a lexiei", prin "substituție paradigmatică" sau prin acțiunea "contextului concurent"); și, nu în ultimul rând, de a identifica principalele funcții ale "defixării": ludică și subversivă/ "satirică"32. 2.2. Chiar dacă este cu patru decenii mai "tânără" decât frazeologia franceză, frazeologia rusă/sovietică a acumulat, probabil, cea mai bogată și mai diversă tradiție în studierea "discursului repetat", dat fiind că, în cadrul său, orientarea structuralistă din deceniile 5-7
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
c. științifică. Altă clasificare: A. C. a. realistă; a. reală (obiectivă, conformă cu modelul); b. fantastică; b. fictivă / imaginară (subiectivă; imaginea nu c. naturalistă; mai corespunde realității cunoscute); d. romantică; c. combinată (împletire între real și imaginar). e. umoristică; D. f. satirică; etc. a. statică (picturală); B. b. dinamică (trăsături evolutive); a. amănunțită; E. b. sumară; a. de tip tablou; c. doar creionată (sugerată);etc. b. de tip portret. Tipologie a. portretul; c. paralela; b. tabloul; d. antiteza. PORTRETUL - descrierea unui personaj
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
refuză publicarea”, deoarece romanul „nu e marxist”! Am trăit un moment de stupefacție și de uimire când același Preda mi-a propus apoi în repetare rânduri „să tai în două” romanul, declarându-mi entuziasmul pentru prima parte a cărții, „cea satirică”, dar recunoscând că nu înțelege și nu consideră „utilă deocamdată” cea de-a doua parte, „schimbarea la față a lui Grobei”. Am rezistat, strângând din dinți, sărac, singur și profund zăpăcit de o luptă în care și vechi colegi și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
printre istoricii vitriolați, se aflau și ea și tătuțu-i, Condurachele, gagademicul galonat, agentul de înrâurire pozitivă a străinătăților. Firește, în "La cafeneaua hermeneutică", reeditată somptuos de "Nemira", găsești un număr de portrete auctoriale, însă de nu-s nici robotice, nici satirice, eu, creango-rabelaisian pe undeva, neavându-le decât cu "satira menipee", care iaște lucrătură de mixare, impurificare, dozare, cu umplerea cârnaților mult asemănându-se. Dacă ai fi antrenorul "echipei naționale a scriitorilor" care ar trebui să joace cu "restul lumii", ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
copiată era străină). Și sub aceste titluri, pagini întregi pline de texte puse pe câte două coloane: supliciul paralelelor... În epoca aceea, romantică și glorioasă, când încă socialist și ateu, făcea versuri (versuri bune și spirituale, atât lirice cât și satirice), d. A.C. Cuza, colaborator regulat la "Contimporanul", avea accente de revoltă contra acestor rele deprinderi, despre care spunea, de pildă: ...La lucru deci prieteni, gheșefte excelente Fac azi plagiatorii, adepți ai trândăviei. Netrebnicilor astăzi se dă Bene Merenti Și capetelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Alcazar, Cosman, Günther etc. Grădinile Stavri și Rașca erau cele două grădini aristocratice de vară. Stavri, bulgar și el, își depusese tot ce agonisise la banca lui... și când acesta dădu faliment, I.D. Ionescu îl luă în primire cu versurile satirice următoare: Cu gologanul un biet birtaș Abia-și făcuse capitălaș, Dar Dedu Christea compatriot Capitălașul i-l păpă tot.“26 (Id., ibid., an. XXXIV, nr. 11573, 25 decembrie 1921, pp. 1-2.) ** Războiul a dat repede o nouă viață Bucureștilor. Viața
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
față de care e mai „gazetăresc”, mai „ușor”, mai verbos și mai diluat. Se poate presupune că la rândul lui va fi servit - alături de alții - drept model pentru unii umoriști de duzină din perioada 1948-1989. Universul scrierilor lui umoristice și (blând) satirice e înzestrat cu o pregnantă autenticitate; scriitorul a construit o mică lume „proprie” - o lume a mahalalei, configurată, evident, din observarea selectivă a realităților - și a înfățișat-o cu o „voce” și într-o viziune de asemenea proprie, chiar dacă pot
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
de judecător și judecător la Pașcani și Broșteni, în județul Suceava, avocat la Fălticeni; mai târziu va fi procuror la Râmnicu Sărat, prefect al județului Suceava (1905), inspector agricol (1909-1911). În gimnaziu scoate o revistă literară, „Ecoul Carpaților”, și alta satirică, „Țânțarul”. Debutează semnificativ în 1884, cu cimilituri publicate în „Revista populară”, iar editorial, cu volumul Cimiliturile românilor (1898). A fost membru corespondent (1915) și membru de onoare (1940) al Academiei Române. Conduce revistele „Șezătoarea” (1892-1929), „Răvașul poporului” (1907-1909, împreună cu Mihail Sadoveanu
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
acesta nu mai izbutește să scoată singur periodicul și, cu vremea, tineri colaboratori, cu mentalități noi și cu alte gusturi literare, îl înlocuiesc, poate chiar îl elimină de la conducerea unei reviste care se modificase substanțial și în ceea ce privește mijloacele literare și satirice întrebuințate. Redactori la G., printre alții, sunt I.C. Fundescu (1867), G. Dem. Teodorescu (1871), Toma I. Stoenescu (1877). Între 1872 și 1877, după cum rezultă din diversele anunțuri inserate în revistă, G. este redactată de un comitet. I.L. Caragiale a făcut
GHIMPELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287266_a_288595]