304 matches
-
Cronică de Mariana CRISTESCU „Cât timp ne vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați” Conform dicționarului, fabula este „o scurtă povestire alegorică, care aparține genului epic, de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele și lucrurile, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli, cu scopul de a le îndrepta. Ea are următoarea structură: povestirea propriu-zisă și morala. Figura de stil folosită de obicei este personificarea.” Fabula este unul dintre cele mai longevive și mai populare genuri literare
CÂT TIMP NE VOM PUTEA COSTUMA ŞI VOM PUTEA JUCA, SUNTEM SALVAŢI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351331_a_352660]
-
două serii, prima în 1893, a doua în 1901.A apărut și seria a treia dar aceasta nu este reprezentativă pentru activitatea lui Caragiale. Era condusă de D.Teleor. În puzderia de reviste umoristice, “Moftul Român “ face figură aparte.Revista satirizează toate partidele care, parcă, au aceași meteahnă ca cele de acum. În această revistă se publicau articole împotriva șovinismului, corupției politice și economice. Aproape în fiecare număr din abele serii găsim câte un text care, parodiind tonul sforăitor, frazele sonore
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351076_a_352405]
-
era mânuită cu dibăcie, în așa fel ca prin strădaniile copiilor să stârnească râsul și bună dispoziție. Era o seară plină de amuzament și veselie în familie. Un alt obicei era “datul în tivic”. Tinerii, adunați pe ulițele satului, îi satirizau pe acei tineri cărora le trecuse vremea de căsătorie și intrau acum în post fără să își întemeieze o familie. Se striga în gura mare numele lor și unele fapte pe care comunitatea nu le admitea. În această zi, oamenii
ELENA BUICĂ: ÎNTOARCEREA LA OBÂRŞII – O DRAGOSTE CE DUREAZĂ DE-APROAPE OPT DECENII! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355282_a_356611]
-
De o inteligență briliantă, el a scris și câteva texte dramatice, piese și canțonete, cum a fost și cea intitulată „Haine vechi-zdrențe politice”. Nemulțumit și el de starea țării, de jocurile politice murdare, de necinstea celor ajunși la putere, a satirizat mereu situațiile și oamenii acelor vremi, românilor prea iubitori de putere, corupți și fără pic de iubire față de patrie, pe drept cuvânt numiți trădători ai idealurilor națiunii române. Nu o dată a deplâns dezinteresul celor de la putere față de artă și cultură
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
socială a lui Caragiale. În „O scrisoare”, el face un adevărat rechizitoriu la adresa societății în care scriitorii ajung să se umilească atât de jos. Tot el în cronica ziarului „Naționalul” înfierează soarta lui Caragiale, ajuns în această situație umilitoare. Poetul satirizat în „Moftul român” îi propune lui Caragiale o întâlnire amicală pe teren neutru la bodega„Căpitanul”, în apropierea Cișmigiului în după amiaza de 29 mai 1903 pentru a se împăca. Văzând că nu-i merge afacerea, Caragiale se desparte de
BERARUL CARAGIALE(162 DE ANI DE LA NAŞTERE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353824_a_355153]
-
își întregesc ridicolul prin propria incultură, îl întâlnim în mai multe pamflete. În „De ... ment-oh-fobii!”, joc de cuvinte create de autor în spiritul lumii descrise (fobiile demente) atrage atenția asupra parvenitismului lumii saloanelor. A realizat o scenă memorabilă, în care satirizează noile tipare de parveniți, „mai-marii foști sau născuți din spasmul societății contemporane”. Femeile moderne, noile îmbogățite, parvenitele de provincie, „niște cațe ce-și zic între ele madam”, pe care noua poziție socială le-a zvârlit în vârful piramidei, doresc să
DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354730_a_356059]
-
dată de forma mereu surprinzătoare pe care textele sale trebuie să o aibă, pentru că, în umor, repetabilitatea înseamnă, nu doar inhibiția cititorului, ci mai ales, dispariția interesului pentru lectură. În mod paradoxal, deși relele lumii sunt nenumărate, pentru a le satiriza este necesar nu doar un bagaj lexical foarte bogat și divers, dar și de o capacitate peste limite normale de a prezenta oricare dintre subiecte mereu într-o altă perspectivă, în așa fel încât să nu devii un moralist plicticos
INCIZIILE DOCTORULUI SCHOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360189_a_361518]
-
două serii, prima în 1893, a doua în 1901.A apărut și seria a treia dar aceasta nu este reprezentativă pentru activitatea lui Caragiale. Era condusă de D.Teleor. În puzderia de reviste umoristice, “Moftul Român “ face figură aparte.Revista satirizează toate partidele care, parcă, au aceași meteahnă ca cele de acum. În această revistă se publicau articole împotriva șovinismului, corupției politice și economice. Aproape în fiecare număr din abele serii găsim câte un text care, parodiind tonul sforăitor, frazele sonore
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]
-
Ghiță Pristanda, personajul din piesa de teatru „O scrisoare pierdută” a lui Ion Luca Caragiale - comedie realistă de moravuri sociale și politice, în care este ilustrată dorința de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputați. Caragiale a satirizat sclipitor incultura, imoralitatea, corupția și, până la urmă, prostia omenească. Oamenii politici se agitau și pe atunci în campania electorală, se iscau conflicte între reprezentanții opoziției - Cațavencu și grupul „intelectualilor independenți” - și membrii partidului de guvernământ - Ștefan Tipătescu, Zoe, Zaharia Trahanache
ÎNCURCAŢI ÎN SOCOTELI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340863_a_342192]
-
Are (r. Jorge Michel Grâu) este un horror mexican care analizează viața unei familii de canibali și servește drept satiră la adresa anomaliilor sociale și psihologice. Juan of the Dead, o comedie cu zombie în stilul Shaun of the Dead, care satirizează viața în timpul regimului lui Castro în Cuba, este și o tentativă de a revigoră industria de film cubaneza. Din epoca de aur a filmelor de gen ajunge la TIFF și clasicul El Fantasma del Convento (1934), primul film de groază
Povești de groază din America Latină în miez de noapte, la TIFF [Corola-blog/BlogPost/100766_a_102058]
-
regăsim o fină ironie, de bun gust care ne binedispune și care reușește să-și atingă scopul binedefinit. Nu abordează doar o temă anume, ci încearcă să acapareze cât mai multe domenii. Asta fiindcă sunt multe aspecte care pot fi satirizate într-un mod plăcut, debordând umor de calitate. Are însă câteva teme mai des abordate „Temele sunt diverse, dar cele mai des întalnite: politica, socialul și... sexul”, a adăugat caricaturistul. A colaborat în calitate de caricaturist-editorialist cu principalele cotidiene românești: Adevărul, Evenimentul
COSTEL PĂTRĂŞCAN, ÎNTRE PAMFLET ŞI CARICATURĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374363_a_375692]
-
gen aparte al artelor vizuale care, deși cu vechime, a căpătat în ultimele decenii o largă răspândire și recunoaștere. Parțial și datorită internetului. Ea se bazează pe exagerarea intenționată a unor trăsături sau caracteristici umane, în scopul clar de a satiriza, a ridiculiza sau a atrage atenția. O caricatură bună destinde, amuză, dar și atenționează asupra unor situații anume. Dacă e de calitate, ea poate esențializa într-o singură formă vizuală ceea ce altfel, necesită un text cu foarte multe cuvinte. Ca
HAIFA 2014 de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371921_a_373250]
-
Teohar Mihadaș, Negoiță Irimie și alții, oameni cu diferite profesii, cum ar fi: artiști, scriitori, jurnaliști, profesori, ingineri etc., au pus bazele unei adevărate școli de epigramă, (această specie a poeziei lirice, de proporții reduse, de regulă un catren, care satirizează elementele negative ale unui om, sau a unei situații și care se termină printr-o inteligentă poantă ironică), înființând Cenaclul “Satiricon “. În literatura universală s-au evidențiat epigramiști ca Simonide, în Grecia, Voltaire, în Franța, Lessing în Germania, Pușkin în
EPIGRAMA CLUJANĂ LA CEAS ANIVERSAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347803_a_349132]
-
jelind / Că sunt numai fiare-n Pind !» (p. 65); Lovit dibaci de-o dura lex, / Când s-a trezit era un ex. » (p. 45); Terifiantul adevăr / Stă spânzurat de-un fir de păr !» (p. 59); etc.; (8) catrenele în care satirizează prostia / imbecilizarea sectanților ucigători de prunci spre „a li se șterge“ păcatele / crima : Pe un promontoriu sfânt / Lepădat fu un cuvânt, / Că la omul nătăfleț / Pruncuciderea-i la preț !» (p. 28); «Traficul feroviar / E și pârlit, e și avar.» (p.
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
socială a lui Caragiale. În „O scrisoare”, el face un adevărat rechizitoriu la adresa societății în care scriitorii ajung să se umilească atât de jos. Tot el în cronica ziarului „Naționalul” înfierează soarta lui Caragiale, ajuns în această situație umilitoare. Poetul satirizat în „Moftul român” îi propune lui Caragiale o întâlnire amicală pe teren neutru la bodega„Căpitanul”, în apropierea Cișmigiului în după amiaza de 29 mai 1903 pentru a se împăca. Văzând că nu-i merge afacerea, Caragiale se desparte de
CARAGIALE,BERARUL DE LA „BENE BIBENTI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 663 din 24 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346532_a_347861]
-
trăsătură de caracter fiind vanitatea, dorința de a ajunge undeva în ierarhia care nu era, cum s-ar spune, „de nasul lui!” Nu este actual acest personaj cu „onoarea sa de familist”? Sau „Conul Leonida față cu reacțiunea” în care satirizează beția de cuvinte și incapacitatea oamenilor de a gândi profund, superficialitatea lor, admirația soției sale care-i cultivă egoismul și incultura: „Ei, bobocule, apoi cum le știi dumneata toate, mai rar cineva!” Explicațiile împărtășite de Leonida soției sale Efimița, privitoare
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
care se dovedește că a părăsit-o. Carmen Trocan parcurge cu finețe în expresie și sinceră dăruire toate stările prin care trece acest personaj, ce ușor îi putea prilejui exagerări comice. Este mai întâi îndrăgostita cu comportament de adolescentă, abil satirizat prin jocul actriței, ca să treacă apoi, la disperările neajunsurilor prilejuite de ... o țeavă spartă din casă, dar mai ales, la stare femeii care nu poate accepta înfrângerea în dragoste, părăsirea de către iubit. „Lecția” de viață dată de „specialist” o receptează
DOAMNA ŞI SPECIALISTUL de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 50 din 19 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345122_a_346451]
-
Mălăele sau Stela Popescu. Cunos- cutul Mihai Mărgineanu, solist de cântece originale din lumea suburbană semnează ilustrația muzicală și are un rol permanent, negativ. Ocazional, cu entuziasm, mai participă țărani nativi ai satului. Serialul este original, românesc, fără licență externă, satirizând morala, gândurile, ambițiile, unor caractere comune, tipice noii evoluții a vieții contemporane. Personajele principale, asemenea celor din piesele lui Caragiale au trăsături negative, în diferite proporții, iar singurele caractere pozitive sunt copii lui Firicel. Trăsăturile negative ale prin- cipalelor personaje
RA DU OLINESCU de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377785_a_379114]
-
tipică subculturii. Limbajul din serial este, deasemenea, tipic subculturii, existent și la oraș sau periferie, uneori subliniată prin cântecele lui Mărgineanu. Atractivitatea acestui serial constă în interpretarea cu talent a principalelor personaje negative în contextul unor situații ridicole, chiar exagerate, satirizând acerb existența posibilă a unor scenarii asemănătoare la nivel național. Dacă eroii lui Caragiale evoluau la nivelul unor politicieni mărunți de provincie, a unor mici burghezi de mahala, personajele din Las Fierbinți (aluzie la orașul miracol Las Vegas) trăiesc într-
RA DU OLINESCU de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377785_a_379114]
-
formelor și a culorilor. Stilul sau numit situațional include naturi moarte și peisaje populate de personaje care se aseamănă. Se pictează pe sine ca bărbat sau femeie, în poziții sau situații uneori bizare. Seturile au și ele umor, au maliție, satirizând momentele vieții sau ridicolul unor personaje de proporții exagerate plasate în aspectele banalului cotidian. Botero explică înclinația sa spre obez astfel: „Un artist este atras de de anumite forme fără să știe cauza. Adopți o poziție, mai mult intuitiv, mai
FERNANDO BOTERO SAU CULTUL OBEZITĂŢII EXTREME de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376100_a_377429]
-
cu viitorul imaginat. Personajele aparținând ruralului, intelectualității, figurilor din istoria reală sau fantastă sunt verosimile și evoluează firesc. Pe M.B.-Bujeniță îl preocupă în principal România, românii și românismul. Critica sa este necruțătoare. Moravurile de ieri și de azi sunt satirizate fără menajamente, iar tot ce spune este dureros de adevărat. Originalitatea constă în modul cum o spune. Râzi cu hohote, dar în același timp simți amărăciunea provocată de dezamăgiri, incorigibil, neputință. Pamfletele sale sunt însă concepute cu blândețe moldavă, iar
IMPRESII DE LECTURĂ „EXERCIŢII DE GOARNĂ PENTRU MÂNA STÂNGĂ” DE MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375158_a_376487]
-
ar linge prin scris niște răni necicatrizate. Iată un model de ironie: intelectualul filozof, considerat de popor un rebut al speciei umane, își ocupă timpul cu lecturi care nu servesc la nimic! Adevărata indignare însă intervine la M.B. Bujeniță când satirizează cu dispreț falsa intelectualitate, făcută „pe puncte”, la cursuri fără frecvență, cu lucrări plagiate și titluri de doctorat cumpărate. Printre paradoxurile lumii moderne se amintesc diplomele generației Y, zisă și „generația pierdută” care nu mai servesc la nimic de când au
IMPRESII DE LECTURĂ „EXERCIŢII DE GOARNĂ PENTRU MÂNA STÂNGĂ” DE MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375158_a_376487]
-
neîndoielnic că Blake a avut legături apropiate cu cîțiva dintre cei mai importanți gînditori de orientare radicală de la acea vreme. Tot în această perioadă compune fragmentul de proza burlescă-fantastică An Island în the Moon (O insulă pe Lună), în care satirizează nu numai pe membri ai grupului care se reuneau în casa soților Mathew (cum se credea potrivit interpretărilor lui J.T. Smith prezentate în Nollekens and hîș Times, 1828), ci și alte personalități din alte cercuri (personajul "Inflamable Gas" / "Gaz Inflamabil
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lumina” lui B. P. Hasdeu și în volumul Din versurile lui I. V. Adrian (1871). În paginile „Bondarului”, A. combate vehement „reacțiunea”, adică pe cei ce în țară sau în afara granițelor ei se opuneau procesului de consolidare a Unirii. El satiriza, de asemenea, pe cei care profitau de conjunctura politică pentru a-și satisface ambițiile și interesele personale. Lipsa de finețe a umorului, jocurile de cuvinte neinspirate, lexicul cu reminiscențe italienizante îl împiedică să fie un scriitor satiric remarcabil. Totuși, micile
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
vezi Jean-Louis Cohen, Le Corbusier and the Mystique of the USSR: Theories and Projects for Moscow, 1928-1936, Princeton University Press, Princeton, 1992. Personaj creat de David Low În 1930 irascibil, arogant, șovin, Întrunind toate stereotipurile imaginate despre englezi pentru a satiriza opiniile reacționare ale autorităților britanice. Pentru o excelentă analiză a modernității și a orașului american, vezi Katherine Kia Tehranian, Modernity, Space, and Power: The American City in Discourse and Practice, N.J., Hampton Press, Cresskill, 1995. Le Corbusier (Charles-Edouard Jeanneret), The
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]