305 matches
-
cei aflați în nevoie. Dostoievski percepe umanismul însă strict prin intermediul religiei creștine. Se distanțează de filozofi precum Ludwig Feuerbach, cel care avansase doctrina unui Om-Dumnezeu (întreaga umanitate) care ar putea să ia locul tradiționalului Dumnezeu-Om. De altfel, Feuerbach este satirizat în romanul "Demonii" prin intermediul personajului Kirillov, care postulează « Dacă nu există Dumnezeu, atunci eu sunt Dumnezeu ». Concentrându-se mai mult pe umanitatea "in extremis", pe omul care atinge trăiri de o intensitate maximă, Dostoievski nu a excelat și în descrierea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, întrebuințate de anumite persoane cu intenția de a impresiona și a-și evidenția o pretinsă superioritate culturală: bonjour, madam', O.K., week-end, look. Elementele de jargon au fost adesea satirizate de Alecsandri și Caragiale pentru ilustrarea snobismului personajelor. 4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor grupuri sociale restrânse, cu scopul de a nu fi înțeleși: biștari (bani), curcan (polițist), a ciordi (a fura), pârnaie, mititica
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
dialog nefiind pierdut. Prima versiune a filmului editata de Rosenblum, care a rulat două ore și douăzeci de minute, prezența aventurile "suprarealiste și abstracte ale unui actor de comedie evreu și nevrotic care își retrăia viața sa extrem de deficitară și satiriza o mare parte din cultura noastră, ... un monolog vizual, o versiune mult mai sofisticat și vizuală a filmului "Take the Money and Run"". O vizionare de către Marshall Brickman la sfârșitul anului 1976 l-a lăsat pe acestă dezamăgit, găsindu-l
Annie Hall () [Corola-website/Science/325777_a_327106]
-
După opera „"Bogătașul Ilia"” (1805), publică două comedii satirice: „"O prăvălie la modă"” (1806) și „"Lecție dată tinerelor fete"” (1807), comedii în care critică cosmopolitismul clasei nobiliare, viciile societății parazitare. De atunci datează cea mai mare parte a fabulelor sale. Satirizând privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru toți cetățenii, îndeplinirea cinstită a datoriei cetățenești fața de stat, indiferent de originea nobilă sau plebee : Trăind în ultima perioadă a vieții izolat de frământările politice și sociale ale epocii, el lucrează, începând
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
de ziare sau reviste. Evident acestea satire îl vor fi influențat pe Mihai Eminescu. Vom cita ca mai bune dintre satire: "Două Tombatere" în care ne înfățișează doi boieri vechi nemulțumiți cu starea de lucruri de sub Cuza; "Advocații", în care satirizează pe avocați; Mihai Viteazul în rai, o satiră la adresa societății de atunci; Către Ion Ghica, contra partidelor politice.
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
însă în slujba unei critici patetice a pasiunii. Cel mai tipic reprezentant al acestui grup este Abilio Guerra Junqueiro, care s-a format la Coimbra și a intrat apoi în birocrație. A fost ministru al Republicii Portugheze la Berna. El satirizează, ca și Eça, idealul de dragoste al romantismului, în "A Morte de Don Joao" (Moartea lui Don Juan, 1874) și ideologia clericala în "A Velhice do Padre Eterno" (Bătrânețea tatălui din ceruri, 1885). Prin poemele sale pamfletare, Junqueiro a fost
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
secretele: marinarul din „Crimele din Rue Morgue” este șocat să recunoască că urangutanul său a săvârșit crima, iar în „Tu ești ucigașul!” criminalul își mărturisește vina atunci când își vede victima revenind la viață. Povestirea este prezentată într-un mod umoristic, satirizând orașul rural și realizând o caricatură a locuitorilor săi. Povestirea poate fi considerată o poveste burlescă de raționament a lui Poe. Titlul povestirii provine din Cartea a doua a Regilor (Samuel 2, 12:7) , în care profetul Natan îl acuză
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
Ziarul „"Pagini Literare"”, „"Adevărul de joi"”, „"Zeflemeaua"” și „"Furnica"”, „"Adevărul"”, „"Războiul"”, „"Drapelul"” și „"Țivil-Cazon"”. Pe lângă satirizarea oamenilor politici ai timpului său și a personalităților culturale de atunci, , fervent antirăzboinic și filofrancez convins, a realizat o bogată operă în care a satirizat militarismul german și ororile războiului. Ca urmare a poziției sale contrară tendințelor politice ale vremii, a fost deportat în lagărul de la Folosire: , Bulgaria, pentru o perioadă de un an și jumătate. Salonul Internațional de Caricatură „"Nicolae Petrescu-Găină"” organizat anual sub
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
bună și Nicolae a fost reprimit la cursuri. Altercațiile dintre cei doi s-au perpetuat de-a lungul unui deceniu. N.S. Petrescu s-a reprezentat cu nimb de sfânt ( Autoportretul "Sfântul" ) în timp ce în al doilea plan Stăncescu apare ca statuie satirizată în chip de brotăcel. În data de 2 mai 1896 s-a deschis prima expoziție a Salonului Artiștilor Independenți într-o clădire situată pe strada Franklin nr. 12, chiar în fața Salonului Oficial unde s-a deschis și Expoziția Artiștilor în
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
subiectele și personajele caricaturilor pe care le făcea. Pe lângă portretele caricaturizate pe diverse tematici cotidiene, Petrescu a făcut și caricaturi pe subiecte politice internaționale și militare. Astfel a făcut desene cu tematică inspirată din Al Doilea Război Balcanic și a satirizat militarismul german reprezentat de către Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei și de Împăratul Franz Joseph al Austriei. Asemenea a satirizat pe Raymond Poincaré, George al V-lea al Regatului Unit, Nicolae al II-lea al Rusiei și Țarul Ferdinand
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
subiecte politice internaționale și militare. Astfel a făcut desene cu tematică inspirată din Al Doilea Război Balcanic și a satirizat militarismul german reprezentat de către Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei și de Împăratul Franz Joseph al Austriei. Asemenea a satirizat pe Raymond Poincaré, George al V-lea al Regatului Unit, Nicolae al II-lea al Rusiei și Țarul Ferdinand I al Bulgariei. Ca urmare, multe dintre caricaturi nu au fost pe placul oficialităților zilei și Nicolae Petrescu-Gâină a fost deportat
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
armatei române în caricaturile "Cum am plecat" în Al Doilea Război Balcanic în vara anului 1913 și "Cum ne-am întors" din campania din Bulgaria. În perioada de neutralitate a României care s-a desfășurat între anii 1914 - 1916 a satirizat militarismul german, Găină fiind de fapt un filofrancez și patriot convins. Personajele înfățișate au fost împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei și împăratul Frantz Iosif al Austro-Ungariei. Caricaturile cu această tematică sunt: "„Cei doi cumetri se felicită de Anul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
că viața «așa trebuie să fie». Normalitatea devine astfel veșmântul în care se drapează, spre a izbândi, tocmai metehnele, ticurile și agresiunea morală care o recuză." (Valentin Dumitrescu, Luceafărul, 26 ianuarie 1980) "O comedie ușoară care nu-și propune să satirizeze, ci doar să ironizeze cu o anume îngăduință omenească mici defecte cotidiene, un dialog vioi, spumos, în cele mai fericite cazuri presărat cu calambururi denotând spiritul ascuțit al autorului, caractere bine conturate, dar neieșind din sfera unor nepretențioase și firești
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
5, 1987, Teatrul Municipal, Ploiești; Septembrie 15, 1988, Teatrul dramatic, Brașov Titlul comediei comentează ironic universul spiritual al protagoniștilor. Corectori într-o editură, ei duc o existență searbădă și cenușie, animați de preocupări și idealuri mărunte. Leneși, superficiali, flecari, (...) eroii satirizați de Tudor Popescu își consumă timpul și energia angajându-se în dispute forbalistice, făcând pronosticuri, bârfind, discutând despre rețete culinare sau îngurgitând prânzul pregătit după un adevărat ritual. Locul acțiunii amplifică semnificațiile conflictului, subliniind, prin contrast, derizoriul personajelor. Într-un
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
dintre cele mai bune ale genului rock. Ca și "Achtung Baby", din 1992-1993 a fost o ruptură fără echivoc de trecutul formației. Spre deosebire de decorurile austere ale turneelor anterioare, Zoo TV a fost un eveniment multimedia cu o logistică elaborată. El satiriza natura intruzivă a televiziunii și ceața de știri, divertisment și publicitate pe care o generează, încercând să inducă publicului o „supraîncărcare senzorială”. Scena conținea ecrane video mari pe care se prezentau efecte vizuale, clipuri aleatoare din și texte ce clipeau
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
Borough Library și Abbey National pentru Festival of Britain din 1951. Barul a fost restaurat într-un stil victorian târziu și expoziția, o replică detaliată a apartamentului ficțional al lui Holmes, a fost instalată la etaj. Adresa fictivă a fost satirizată în următoarele parodii după Sherlock Holmes:
221B Baker Street () [Corola-website/Science/320022_a_321351]
-
femeie fără importanță” ("A Woman of no Importance", 1893), „Soțul ideal” ("An Ideal Husband", 1895), „Ce înseamnă să fii onest” ("The Importance of Being Earnest", 1895), care continuă tradițiile comediei engleze din secolul al XVIII-lea cu Sheridan, Oscar Wilde satirizează snobismul, frivolitatea și fățărnicia „înaltei societăți” a timpului, lăsând să se întrevadă preocupările sale proprii pentru problemele spirituale majore ale omului. Subtilitatea caustică a satirei și ingeniozitatea paradoxului, verva scânteietoare a dialogului, bogăția ornamentală și rafinamentul cizelării stilistice a frazei
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
de seamă a călătoriei întreprinse de el în Germania și a climatului politic de acolo. Prietenul său, Karl Marx, a publicat lucrarea în ziarul "Vorwärts". În lucrarea Atta Troll: Ein Sommernachstraum ("Atta Troll: Visul unei nopți de vară"), el a satirizat politica utopică a opozanților regimului din Germania. Experiența emoționantă a exilului său se oglindește în poezia In der Fremde ("Printre străini"). În ultimii săi opt ani de viață a fost țintuit la pat, unii cred că a avut scleroză în
Heinrich Heine () [Corola-website/Science/300132_a_301461]
-
în „Confide in Me” și prostituție în „On a Night Like This”. A purtat costume sumare în multe dintre videoclipurile sale, cele mai cunoscute fiind cele din „Spinning Around” și „Can't Get You out of My Head”. Și-a satirizat imaginea în unele clipuri, notabil în „Did It Again”, unde patru din imaginile importante din cariera ei, „Kylie indie”, „Kylie dance”, „Kylie sex” și „Kylie dulce”, se luptau pentru supremație. Schimbările de imagini și sexualitatea debordantă au dus la critici
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
Zeppo a fost numit după glumele cu Zeke și Zeb, foarte populare în acea vreme la Chicago. În anii 20, Frații Marx au devenit una dintre cele mai apreciate trupe de teatru din Statele Unite. Cu simțul umorului ascuțit și deosebit, satirizau înalta societate sau ipocrizia umană. De asemenea, au devenit faimoși pentru puterea lor de improvizație și datorită scenariilor lor libere. Datorită managementului lui Chico și creativității lui Groucho, vodevilurile fraților au repurtat destule succese pentru a-i propulsa pe aceștia
Frații Marx () [Corola-website/Science/303395_a_304724]
-
religiei“ , s-a bucurat de un succes imens și imediat. Cartea este concepută sub forma unei colecții de scrisori, despre care se presupune a fi fost scrise de călători în Persia și de prietenii acestora din Europa. Aici, autorul a satirizat și a criticat instituțiile franceze. În calitate de teoretician, a scris în 1734 o disertație istorică științifică asupra înfloririi și decăderii Romei, "Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence" ("Considerații asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor"), în
Charles de Secondat, baron de Montesquieu () [Corola-website/Science/298720_a_300049]
-
ireverențios care a stabilit împreună cu producătorul Mitch Schauer cu incarnațiile anterioare fără succes ale lui Scooby, "Cele 13 fantome ale lui Scooby-Doo". Asta a rezultat într-o versiune trăznită și în mod extrem mai comică a lui "Scooby-Doo" care a satirizat convențiile incarnațiilor anterioare ale serialului. Era normal pentru personaje să facă secvențe sălbatice gen Tex Avery/Bob Clampett când fugeau de fantome și monștri. Directorul de animație și supervizorul Glen Kennedy a animat în mod personal multe dintre secvențele sălbatice
Un cățel numit Scooby Doo () [Corola-website/Science/329423_a_330752]
-
(1992) (titlu original "Small Gods") este al treisprezecelea roman al seriei lui Terry Pratchett "Lumea Disc". El povestește despre originea zeului Om și relația sa cu profetul Brutha, satirizând instituțiile religioase, oamenii și practicile, precum și rolul religiei în viața politică. Codecul audio Ogg Vorbis își datorează numele personajului exchizitorului Vorbis din . Marele Zeu Om vrea să își facă din nou apariția în lume, deoarece a venit timpul celui de-
Zei mărunți () [Corola-website/Science/323357_a_324686]
-
sa din angoasele păcatului și acceptarea propriilor impulsuri, indiferent cat de neconvenționale ar fi fost acestea. Cu toate acestea, după întoarcerea la Paris, relaxarea aceasta s-a pierdut total, căci scriitorul s-a întors în saloanele pariziene, extrem de "înțepate". Va satiriza acest mediu în povestirea "Paludes" ("Mlaștini") (1894) - o minunată parabolă a animalelor, care, deoarece locuiesc în peșteri întunecate sfârșesc prin a-și pierde vederea și a orbi. În 1894 Gîde s-a reîntors în Africa de Nord unde a intalnit cuplul format
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
aparținut „unei clici de acționari și de reacționari” și ar fi fost în realitate un „club în care se practicau jocurile de noroc și se făcea politică ostilă regimului democrat”. De asemenea, cerea interzicerea obiceiului tradițional Malanca prin care erau satirizați veneticii, alterarea moravurilor și înstrăinarea datinilor, afirmând că acest obicei vechi ar cultiva șovinismul și antisemitismul. În numărul din 7 octombrie 1948 al ziarului "Lupta Poporului", Dragoș Vicol propunea ca Malanca să-i satirizeze pe chiaburii hrăpăreți care „fură munca
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]