66 matches
-
1944) și Alberto Arbasino (Frați întru Italia, 1963), ei reușind să vadă haotice tocmai cele ce apar ordonate în lumea obișnuită. Iar dacă orice clasificare a celor ce compun universul este arbitrară și conjecturală, „de ce să nu lăsăm spațiu, în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore spre labirint, ed. cit., p. 378.</ref>. Este ceea ce ar face Borges prin enumerarea sa. Ar fi vorba de o dublă replică, atât față de un proiect asemeni celui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Andreea Măcelaru. 1997 : la Naționalul ieșean, Sorana Coroamă Stanca vrea să arate că În D-ale... lumea « nu e atît de murdară și nici atît de mizerabilă cum ne-o dezvăluise Lucian Pintilie. Actuala viziune e una de Înțelegere, de satirizare veselă, de Îngăduință ironică și parcă, pe alocuri, chiar de simpatie disimulată.[...] Scena confruntării dintre Mița (Catinca Tudose) și Didina (Anne Marie Chertic) e preluată de la Stan și Bran și din operă - parodieri foarte reușite ale unor secvențe din Norma
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
faptul că toți poeții își descătușează energiile creatoare, într-o lume unde domnește haosul, răutatea, lipsurile materiale, neputința, prostia. Originalitatea acestor autori constă în etalarea diferitelor stări sentimentale, în exprimarea necesității de a răspunde și corecta enormele greșeli ale politicienilor, satirizarea prostiei și incompetenței sau scoaterea la lumină a patriotismului îngropat. Fiecare Antologie a fost lansată într-o tabără, în diferite locații din țară, unde poeții și prozatorii au găsit și s-au încărcat cu energia vitală actului de creație, unde
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
creației lui Ion Creangă, și se regăsește în opere sub diferite înfățișări, ceea ce conduce automat la evidențierea în mod diferit a unor aspecte vitale. Naratorul parcurge o întreagă gamă de particularități umoristice, făcând treceri subtile de la glume inocente, duioase, la satirizări de personaje, exagerând, criticând și autoironizându-se. Un rol important în creionarea portretelor personajelor se identifică în situațiile comice create, fiecare dintre ele având semnificații primordiale. Pentru ca fuziunea principiilor antagonice să aibă loc, autorul folosește ironia, zeflemeaua, citate, expresii, vorbe de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ziarele deja tipărite, care ulterior s-au retras de pe piață. CELE DOUĂ IMAGINI DIN PAUL TRANSFER: „POVESTEA MĂGARULUI” ȘI „TU, NICHITA” + LEGENDELE 3. Erori de tipar cu intenții stilistico-satirice Erorile de tipar au fost utilizate dintotdeauna și ca un mijloc de satirizare a adversarului, a oamenilor politici În general. În capitolul consacrat corecturii din cartea citată deja a lui I. Funeriu relevă mai multe situații comice care vizau greșelile de tipar. Astfel, Într-o prefață la ediția de Versuri a lui Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
introducând instituțiile liberalo-burgheze. La noi, dimpotrivă, burghezia, puterea și cultura ei sunt creațiuni ale instituțiunilor. Cultura modernă burgheză se confruntă cu o cultură inferioară cu tendința de a o distruge. O pleiadă de tineri introduc forme sociale moderne. Neajunsurile, ridiculizarea, satirizarea anomaliilor speciale țării noastre sunt pretexte în comediile lui Caragiale, căruia i se recunoaște calitatea de mare talent satiric. Odată expusă această digresiune, Gherea trece la analiza comediilor. Conul Leonida față cu reacțiunea este considerată de către critic un germen al
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dat, cu datele unei creații literare de nesfârșită durată în moștenirea culturală românească, contribuție la edificiul pe care umanitatea înainte mergătoare a înscris opera și numele lui Gogol și Molière.“ 5.5. ISAC, DUMITRU: „Logica personajelor lui Caragiale, mijloace de satirizare a burghezomoșierimii“. În: „Almanahul literar“, III, 1952, n. 1, ianuarie, p. 119-124. În articolul său, Dumitru Isac caracterizează eroii literaturii caragialiene din perspectiva gândirii. Criticul dezvăluie contradicțiile logice foarte frecvente în felul lor de a raționa. Se observă la unii
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
umflați-l! Sunt analizate aspectele mărginirii mintale, ticurile verbale disimulatoare de manevre și șiretlicuri, expresiile lipsite de conținut și sens, divagațiile incoerente și absurde, pleonasmele și confuziile, contradicțiile cele mai izbitoare ale gândirii logice, utilizate de Caragiale ca mijloc de satirizare a burghezo-moșierimii. Logica și cunoștințele confuze ale Conului Leonida, perorând plin de spaimă, soției, asupra revoluției, sunt exemplificate prin următorul citat: Unde mi-e gazeta? (nervos) că dacă o fi să fie revuluție, trebuie să spuie la „Ultimile știri“. Din
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Leonida, perorând plin de spaimă, soției, asupra revoluției, sunt exemplificate prin următorul citat: Unde mi-e gazeta? (nervos) că dacă o fi să fie revuluție, trebuie să spuie la „Ultimile știri“. Din cercetarea logicii personajelor lui Caragiale ca mijloc de satirizare, rezultă că punctul culminant la care ajunge scriitorul este O scrisoare pierdută. Dumitru Isac găsește și aici scene de contradicții și absurdități, de fraze sonore și incoerente, expresii ale unei gândiri deformate, rupte de realitate. Isac afirmă în articolul său
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
articolul său că rădăcinile psihologice ale gândirii logice din conduita personajelor lui Caragiale sunt adânc înfipte în orânduirea burghezo-moșierească. Din aceste rătăciri ale gândirii logice, Caragiale își face o armă de maximă ridiculizare a asupritorilor poporului, un mijloc de necruțătoare satirizare. 5.6. ALEXANDRESCU, SICĂ: „«O scrisoare pierdută» - cea mai viguroasă critică a regimului burghezo moșieresc“. În: „Contemporanul“, 1952, n. 5, 1 februarie, p. 3. Sică Alexandrescu înlătură orice prezumție potrivit căreia comicul caragialian este comicul pur al mahalalei și provinciei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
reprezintă limba franceză. Influența franceză capătă, pe vremea lui Caragiale, o mare amploare. Personajele lui Caragiale sunt burghezia, mica burghezie și mahalaua. Boierimea și marea burghezie reușiseră să-și însușească vocabularul oamenilor instruiți și, deci, nu constituiau un subiect de satirizare. Capacitatea de observație lingvistică a scriitorului contribuie la redarea exactă a fonetismului vorbirii ardelenești sau moldovenești. Această înregistrare exactă a caracteristicilor graiurilor regionale și a vorbirii păturilor sociale este la scriitor și produsul unei înțelegeri adânci a fenomenelor lingvistice. În
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
sale, prin intermediul stilului indirect liber. Tudor Vianu precizează că I.L. Caragiale nu este un scriitor colorat. Principala modalitate de evocare a scriitorului o reprezintă descrierea oamenilor prin felul vorbirii și angrenarea lor într-o situație dramatică. Un alt mijloc de satirizare a lui Caragiale este ironia. Procedeele ironiei caragialiene sunt: falsa modestie, devalorizarea termenilor prin însoțirea lor cu alții, comparații care îndeplinesc funcții ironice. 5.12. VITNER, ION: „Probleme ale limbii literare în opera lui I.L. Caragiale“. În:„Limba română“, 1953
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și a utopiștilor în genere. Ostilitatea e absorbită în mituri. Uitând punctul de plecare critic, poetul se instalează în fantasticul grotesc, determinîndu-și o biologie, o psihologie, o filologie și o politică extravagant de noi, admisibile în sine. În domeniul psihic (satirizare în fond a unui fost primar) se admite următoarea mentalitate, ducând la o edilitate de un gratuit sublim: " La masă, aflarăm concepțiile acestui bărbat de inițiative, care nu voia să închidă ochii fără să se reformeze orașele după norme noi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din... Sadagura, poetul va purta numele de Acrostichescu, escrocul pe acela de Pungescu etc. Dar, cu toată lipsa de valoare estetică, literatura aceasta are pentru noi o mare însemnătate. Muza de la Burdujăni conține nu numai ridiculizarea maniei lingvistice, ci și satirizarea ridicolului izvorât din amestecul fanariotismului pământean cu civilizația apuseană neasimilată. Caliopi Busuioc, ca și cucoana Chirița ori Gahița Rosmarinovici ale lui Alecsandri, sunt "Zițele" epocii de la 1848. Atunci civilizația apuseană străbătuse numai în clasele de sus și acolo, neasimilată nici
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
informeaz] pe B asupra plângerii sale în leg]tur] cu C, prin aluzii mai mult sau mai putin indirecte. C r]spunde adresându-i lui D o replic] sau o dezaprobare la fel de indirect] și o contraacuzație. În triburile G/wi, satirizarea era folosit] frecvent pentru a în]buși din fâs] orice încercare de a provoca nepl]ceri sau, adesea drept pedeaps]. În aceste cazuri, acul ironiei îndreptate asupra ofensatorului era ascuțit de luarea în derâdere de c]tre audient]. În unele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vesel și trist, indiferent și combativ, chiar și în cele mai neutre dintre texte. Deși nu foarte frecvent, atunci când gravitatea neregulilor perpetuate în mod absurd și urbanitatea ironiei sau a zeflemelei i se pare că sunt ireconciliabile, Caragiale recurge la satirizare în tonalități diferite, de la cea aparent involuntară din comedii, decurgând din simpla selectare semnificativă a situațiilor care se incriminează parcă de la sine, până la diatriba din mult invocatul 1907. Din primavară până-n toamnă și din unele 8 texte publicistice în care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]