86 matches
-
sa. Încheie cele 600 pagini cam așa: Într-o perioadă În care „s-a frânt șira spinării brumei de civism care se Înfiripase și consolidase În anii 1877-1947”, guvernarea Pauker-Luca-teohari a instaurat. spaima, societatea noastră reintrând În feudalitate, neoiobăgie și satrapii balcanico-asiatice. „trăim o epocă de calomnii și de minciuni”, nu mai avem repere morale, nici pudoarea sentimentelor comune. Portretele contemporanilor lui Pandrea sunt pline de culoare, uneori În apă tare, alteori doar șarje amicale, adesea deloc măgulitoare. Puține sunt Însă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nume... Doi scriitori împodobesc acest tablou al ororii comuniste: Mihail Sadoveanu și G. Călinescu. Nu mai e nici un secret participarea lor, din diferite funcții sau de pe poziții adesea decorative la propaganda anilor '50. Dar a-i pune în rând cu satrapii veniți pe tancurile rusești, cu cei care au organizat genocidul, pușcăriile, reeducarea mi se pare nu doar inadecvat, ci și fals. Un fals grosolan, pe care impostura, superficialitatea gazetărească nu îl pot scuza. Nu încerc să susțin puritatea morală a
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
βϑΤ< ∃∀Φ48γ⋅Η, 8ς66≅Η ® ∼!4 ∗0Η, 8Ξ≅<ϑγΗ ≅⊇ ∃∀Φ∀<∴.≅<ϑγΗ ((γ8≅4. Este evident că Hipolit vede în Babilon unul dintre simbolurile lumii, aceasta fiind înțeleasă ca entitate metafizică, opusă lui Dumnezeu, și nu ca entitate politică. În consecință, „satrapii” sunt „forțele” rele ale acestei lumi; Darius, „principele său”, adică Satan etc. Cuvântul ∀⊇ ƒ>≅ΛΦ∴∀4 constituie o trimitere directă la pasajul, foarte controversat printre cercetătorii moderni, de la Rom. 13,1‑7 (cf. de asemenea Ef. 2,2; 6, 12
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de colaboraționism cu fosta Securitate tolerează cu egală bucurie amestecul de ipocrizie avocățească, minciună comunistă și regresie levantină. Așa se face că studierea detaliilor pare indezirabilă, vocea presei libere le repugnă, iar culpa colectivă impune rapid sentimentul fraternității. Împăcarea cu satrapii este proclamată înaintea spovedaniei durerii. Pentru că liderii morali ai suflării creștinești refuză mărturisirea, rănile de pe memoria noastră națională încă sângerează. Oricât de abuziv, agravant și iresponsabil, comportamentul guvernanților poate fi explicat prin apelul la năravurile tranziției. Mult mai greu poți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doua condiție, cea mai urgentă în împrejurările de atunci: reforma Băncii Naționale pe temeiul etalonului de aur, pentru stârpirea agiului, care amenința finanțele statului. Brătianu răspunde că aici trebuie să se consulte cu amicii săi. Mai cerem în sfârșit încetarea «satrapiilor» din districte și, odată cu intrarea lui Theodor Rosetti în minister, dacă ar primi o prealabilă înțelegere și asupra celorlalți colegi, iar când Brătianu ne vorbește de Radu Mihai (pe atunci prefect al poliției), noi îl declarăm inacceptabil (...) La sfârșitul convorbirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
estetici în ce privește gruparea. În ciuda capa- cității de a se abstrage a cerchiștilor în „cercul” lor cultural, dute-vino-ul între Cluj și Sibiu și escapadele bucureștene își pun amprenta asupra lor într-un climat tulbure al tranziției de la societatea liberală, modernă la satrapia sovietică a statului în curs de a deveni unul dictatorial cu o bulversare totală a valorilor și ierarhiilor. Corespondența dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu configurând un ade- vărat bildungsroman epistolar lasă să pătrundă cu discreție aerul rece al schimbărilor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
foarte mult cu lumea lui, o lume a unei periferii mizere cu corelatul ei antropologic, caracterizată prin : insalubritate, promiscuitate, pauperitate, lumina difuz-maladivă scursă din becuri chioare, găunoase tirade patriotice, gigantomanii absurdiste care proiectau în smârcul levantin „ctitorii” megalomanice în gustul satrapiilor orientale, imprecația cea mai virulentă, decăderea morală etc. Pintilie își invita acest spectator să se vadă prin intermediul unei intențio- nate deformări a operei lui Caragiale pe care o instrumenta analitic și ludic, și din care extrăgea substanța unei puneri în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este nevoie de concurență, transparență și, mai ales, de descotorosirea de feude locale și naționale. Uniunea Europeană înseamnă în primul rând lipsa taxelor vamale. Consumatorii pot să cumpere mai ieftin și mai neîngrădit decât dacă ar rămâne pe mâna monopolurilor și satrapiilor politice autohtone. Dau două exemple banale și actuale: în materie de petrol, consumatorii vor să-l cumpere cât mai ieftin, în materie de automobile, la fel. Ei bine, le cumpără scump. De ce oare? Nu este nevoie de nici o comisie de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
lustruite negru. Însemnările Sandei și ale lui Vlad Stolojan au drept cadru cronologic perioada cuprinsă între anii 1948 și 1962. Pentru locuitorii țărilor din Est, această epocă reprezintă „obsedantul deceniu“, cel al dictaturii și al terorii instaurate de Stalin, de satrapii, de succesorii săi și de complicii lor, al Gulagului omniprezent și al „luptei de clasă“, al mizeriei, al cenzurii și al arestărilor masive. Este epoca condamnării „cosmopolitismului burghez“ și a ridicării în slăvi a „internaționalismului proletar“, cea a falsificării masive
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
un buton, fără a ne urni de acasă, lăsând totul în urma noastră. Cucerirea piețelor, da, dar să plătești cu propria persoană, nu. Să le reamintim, domnului Ben Laden și mâinii lui drepte, că pământul necredincioșilor sau Casa războiului, comportă două satrapii: una dincolo de Atlantic, unde cuvântul îi face pe oameni să roșească de plăcere, și alta în cealaltă parte, unde i-ar face să roșească de rușine pe responsabili și să izbucnească în hohote de râs pe cei răi. Școala și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Gură de Aur, ci de aparatul liturgic, socotit de Platon, dar și de Diderot, ca fiind o componentă decisivă a „emoției religioase“. Luxul e o „pasiune“ universală. Îl găsim la toate popoarele, în toate epocile, în toate regimurile politice, de la satrapiile asiatice până la democrația ateniană. Instinctul podoabei prevalează adesea, în cazul semințiilor primitive, asupra instinctului de conservare. Ne-am pus cercei și mărgele înainte de a ne pune pantofi și pantaloni. Odată cu „inutilitatea“ ornamenticii, știm însă să apreciem utilitatea confor tului. Și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și India; înțeleptul rege Darius I a fost creatorul unui sistem administrativ aproape perfect. Xenofon în Cyropaedia menționează că perșii nu cucereau, ci foloseau regii locali pentru extinderea imperiului. Herodot afirmă că Cipru, Siria, Fenicia și Palestina formau a cincea satrapie a imperiului, care plătea un tribut de 350 de talanți. Cipru, deși nu a fost cucerit de perși, a devenit tributar Imperiului pentru a evita confruntarea armată. În anul 538 î. H. regele Everthon din Salamina a bătut monedă proprie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
susținând că toate acțiunile țării "primeau anticipat binecuvântarea Blocului Sovietic", orice făcându-se cu știința și încuviințarea Moscovei, ceea ce arată, remarcă Larry L. Watts, "incapacitatea occidentalilor de a "urmări fondurile" din spatele Cortinei de Fier"268. Deși Gomułka și Kádár erau "satrapii" fideli ai Moscovei, ei treceau drept "independenți", pe când Ceaușescu, nu, cu toate că România "Era singura țară care avea relații cu S.U.A., Germania Federală, Iugoslavia și Cehoslovacia"269, deopotrivă, Bucureștiul făcând demersuri să înființeze o Mică Antantă cu Cehoslovacia și Iugoslavia, idee
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
unui predecesor al său: „Scrie la un Letopiseț moldovenesc că pre acesta Ștefan vodă l-au otrăvit doamnă-sa”, deși episcopul Macarie, pe care ar fi putut să-l urmeze evocând conflictele Voievodului cu „iparhii și eghemonii și ipatii și satrapii și întreg sfatul” (hatmanului Luca Arbore [Arbure] - cel însurat cu Iuliana, fiica comisului Petre, i-a tăiat capul 116 - deși îi era prim sfetnic -, fapt pe care, înregistrându-l, Anonimul Bălenilor, informat că Arbore a pierit împreună cu Toader și Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ilustrate mitic de faimosul oraș al aurului, El Dorado, ci să le tezaurizeze în beneficiul umanității și mai ales să le păzească de spoliatori. Cruciatul luptă ex catedra punînd în locul crucii, a religiosului, știința și o concepție umanistă împotriva unor satrapii moderne nazismul, comunismul sau orientale, în "The Temple of Doom". De data aceasta, Indiana se deplasează în Peru în căutarea orașului mitic Akator, El Doroado, și a craniilor de cristal într-o cursă contra cronometru cu comandoul KGB condus de
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
cu regimurile teroriste "recursul la metodă" în situațiile excepționale, nimeni nu este scutit de derapaje, ceea ce nu pune automat semnul egal între democrație și dictatură însă atrage atenția asupra relativizării criteriilor care despart umanitatea de bestialitate, statul de drept de satrapiile orientale. Victime există și de o parte, și de alta, așa cum relevă într-un discurs echilibrat văduva ziaristului decapitat, oamenii simpli, banali, suportă consecințele unor decizii luate din rațiuni de stat, iar onestitatea lui Daniel, contează prea puțin în raport cu calitatea
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
la aservirea țării unor interese de castă. Sîntem ținuți cu nasul în propria noastră murdărie, sîntem puși să cîntăm și să ne veselim la un praznic inexistent, să ne felicităm public pentru lașitatea în care ne bălăcim - metode ale unei satrapii orientale, prezentate sub o înfățișare modernă". E retrospectiv încurajator faptul că, sub amenințarea Securității, un autor român a putut scrie astfel despre o epocă de întuneric, în chiar miezul ei. Nici împrejurările postdecembriste n-au scăpat analizei "poetului leneș", o
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
un prilej, pentru Tony Judt, de a face o judecată globală asupra comunismului românesc, a cărui sferă de acțiune s-a suprapus perfect istoriei postbelice a țării. Autorul îl vede în termenii evoluției de la ,leninismul național" înspre un fel de ,satrapie neo-stalinsaită, în care nivelele bizantine ale nepotismului și ineficienței erau susținute de o poliție politică tentaculară". Modificând ce e de modificat, această formulă stă în picioare și atunci când vorbim despre tranziția post-comunistă. Ceea ce confirmă teza îmbrățișată și de Tony Judt
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
sovietic. Fidel Castro a supraviețuit prăbușirii Uniunii Sovietice și căderii comunismului în Europa. De fapt, comunismul a fost pentru el, ca și pentru toți conducătorii țărilor din lagărul socialist, un instrument de propagandă pentru menținerea unor regimuri despotice, în fapt satrapii ale Kremlinului. Situat în afara marilor curente istorice, Fidel Castro s-a putut salva din naufragiul care a cuprins sistemul pus la punct de Kremlin, profitând de faptul că Washingtonul așteapta ca dictatorul să cadă de la sine. Ineluctabil, momentul se apropie
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
oferită de Ambasada Armeniei la Moscova, urmează rubrica „Istoria în detalii”, cu double pages intitulate „Renăscut în tuf roz”, dedicate Erevanului. Extrag câteva date: cetateapolis Erebuni a fost întemeiată în anul 782 î. H., în secolele VI-IV fiind centrul Satrapiei Armeniei. Între secolele III î. H. și IV d. H. nu se mai știe nimic despre Erevan, lipsind documente. (Nouă ne este cunoscută un astfel de „gol istoric” - despre urmașii dacilor nu s-a mărturisit cam o mie de ani
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
folosită pentru prima oară de Bernard Lewis într-un articol intitulat, sugestiv, The Roots of Muslim Rage din numărul din septembrie 1990 din The Atlantic Monthly -, rolul barbarilor jucîndu-l perșii lui Xerses și triburile provenite dintre întreaga Asie, pe scurt satrapiile orientale. Orientul are aceeași imagine de desfrîu luxos și cruzime rafinată pe care i-au forjat-o europenii și căreia americanii îi oferă o nouă reputație. Curtea lui Xerses este plină de creaturi coșmarești, monștri cu aripi-satîr în loc de mîini, sclave
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
deconstrucției ironice a miturilor fondatoare. Dictatorul pe care-l întruchipează actorul de etnie evreiască este unul al lumii arabe, un dictator care fumează degajat stând pe butoiul cu pulbere al Orientului Mijlociu și conducând fictivul stat numit Wadyia. Dincolo de specificul satrapiilor africane purtând masca neotribalismului sau surfând pe barilii de țiței, întrebarea se configurează începând cu titlul. În fond, ce reprezintă un dictator? Larry Charles și Sacha Baron Cohen îl reduc la un moment dat la un fetiș, barba neagră a
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
cele din urmă, Larry Charles ne oferă un dictator simpatic, așa cum tigrii devini pisici atunci când se alintă. Însă carnasierul nu dispare în alint, nici în micul puseu sentimental, reinstalat pe tron, Aladeen oferă măsura unei democrații „originale”, în fapt o satrapie mai cosmetizată, pe placul aliaților occidentali. Zâmbetul lui Aladeen are însă colți, iar barba nu e suficientă pentru a-l masca pe adolescentul imberb.
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
gesturilor fundamentale care edifică umanitatea. Sfatul șefului de trib, Cer de Cremene, către fiul său, dobîndește valoare testamentară: înainte de a fi ucis, acesta îi amintește fiului să nu-i fie frică. Frica este principalul ingredient al regimurilor totalitare, fie ele satrapii orientale, fie clone sovietice în sud-estul Europei, fie rafinate dictaturi sud-americane pe care le scrutează cu minuție un Garcia Márquez, Ernesto Sabato, Julio Cortázar etc. Episodul de o mare încărcătură emoțională m-a trimis în timpurile noastre, nu lipsite de
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
fapt caracterul umoral al autorității care nu se conduce după legi, ci după dispoziții sufletești, după senzații și instincte. Modelul îl putem întîlni în romane celebre, Generalul în labirintul său, de García Márquez, Piticul, de Pär Largerkvist, etc dar întotdeauna satrapiile sud-americane, cele orientale sau africane au avut un plus de exotism ilustrat de un Kim Ir Sen, Mao Tse Dun, Pol Pot, ayatolahul Seyed Khomeini etc., Idi Amin pretinde că știe cînd va muri, așa cum pretinde să fie iubit. Unde
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]