101 matches
-
satirizării trecutului recent și își canalizează energiile în direcția sugerării unui "viitor mai bun", net superior valoric și "deocamdată zugrăvit sub forma întoarcerii la veacul de aur al lui Saturn (pe teren roman, satira menippee era foarte strâns legată de saturnalii și de libertatea râsului specific acestora)"155. Ne-a interesat în mod deosebit narația la persoana întâi, prin intermediul căreia pătrundem, de fapt, în universul compozițional specific romanului latin, atât de diferit de romanul grec, care practica narațiunea cu sertare, povestirea-cadru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
umoristică, printre care anumite imnuri critice prelucrând structura odelor lui Horațiu. Lehmann lasă loc însă și speculațiilor: negând, în trecere, existența vreunor conexiuni între rapsozii/ mimii antici și bufonii/ nebunii medievali, admite că o legătură trebuie să fi existat între saturnalii și carnavalescul medieval, ca formă de reprezentare a lumii și posibilitate supremă de defulare. Ideea este preluată și prelucrată de Mihail Bahtin, care consideră că, în sfera creațiilor comice, Evul Mediu se înrudește cu Roma: În special tradiția saturnaliilor a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
între saturnalii și carnavalescul medieval, ca formă de reprezentare a lumii și posibilitate supremă de defulare. Ideea este preluată și prelucrată de Mihail Bahtin, care consideră că, în sfera creațiilor comice, Evul Mediu se înrudește cu Roma: În special tradiția saturnaliilor a continuat să existe, într-o altă formă, în decursul secolelor medievale. Roma veselă a saturnaliilor, purtând tichia de măscărici Pileata Roma (Marțial) a izbutit să-și păstreze întreaga forță și întregul farmec în cele mai tenebroase perioade ale Evului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Ideea este preluată și prelucrată de Mihail Bahtin, care consideră că, în sfera creațiilor comice, Evul Mediu se înrudește cu Roma: În special tradiția saturnaliilor a continuat să existe, într-o altă formă, în decursul secolelor medievale. Roma veselă a saturnaliilor, purtând tichia de măscărici Pileata Roma (Marțial) a izbutit să-și păstreze întreaga forță și întregul farmec în cele mai tenebroase perioade ale Evului Mediu"181. Un aspect aparte îl reprezintă conferirea de către biserică a unor libertăți până atunci neîngăduite
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodice la toate momentele religiei și ale cultului bisericesc. E vorba de așa-numita parodia sacra, unul din fenomenele cele mai originale ale literaturii medievale. E perpetuată tradiția râsului pascal liber (risus pascalis), dar se deslușesc și unele ecouri ale saturnaliilor romane. Posedăm astfel numeroase liturghii parodice (s.n.): Liturghia jucătorilor, Liturghia bețivilor, Testamentul porcului, Testamentul măgarului" (Mircea Doru Lesovici, "Modul parodic", în Ironia, Editura Institutul European, Iași, 1999, pp. 135-136). 65 Hans Robert Jauss, "Modele de interacțiune în identificarea cu eroul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ziua de naștere: Dies Natalis Solis Invicti.40 Ciclul sărbătorilor romane începea cu Brumalia sau Bruma care se desfășura pe perioada a 24 de zile, între 24 noiembrie și 7 decembrie, închinată zeului Dionysos. Între 17-23 / 24 decembrie se sărbătoreau Saturnaliile, închinate zeului Saturn, urmate de Opalia, în cinstea soției lui Saturn, ca zeitate a rodniciei pământului și de Juvenaliile, sărbătoarea tinerilor sau copiilor. Ianus, cel cu două fețe, una spre trecut și alta spre viitor, unul din cei mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu una din lunile anului. În mijlocul acestui ciclu tradițional roman a apărut o sărbătoare de influență asiatică, închinată zeului Mithra, zeul soarelui, Dies Natalis Solis Invicti, adusă de legionarii romani, în sec. III, e. n., sub împăratul Aurelian, și sărbătorită între Saturnalii și Calende.42 Sărbătorile romane, închinate sufletelor morților despre care se credea că revin pe pământ sub formă de lari și manes, erau Larentalia și Compitalia. Sărbătorile de primăvară importante erau Rosalia sau Rosaria, ținută între 24 și 26 mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ipostaziate simbolic de astrul solar. Cultul solar cel mai răspândit, care pune început unui nou ciclu calendaristic, este Sărbătoarea Crăciunului. Imaginea mitică, de semizeu, a bătrânului Crăciun, amintind de Zeul Soare, Mithra, și sărbătorit în perioada în care se celebrau Saturnaliile și Calendele romane, ilustrează o făptură sacră care simbolizează "timpul creator", ceea ce romanii numeau tempus factum. În mitologia geto-dacă, această făptură mitică a fost reprezentată printr-un strămoș care simboliza echilibrul lumii într-un timp inițiatic, al facerilor și desfacerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
psihofiziologică de o maximă și totală intensitate reciprocă. Relația atmosferică, de factură erotico-sexuală, dintre cei doi parteneri este marcată de o tensiune comună care atinge intensitatea maximă în cadrul actului sexual, descărcându-se în momentul organismului. Referitor la actul sexual, Macrobius (Saturnaliile, II, VIII, 15Ă, citându-l pe Hipocrate, spune că „actul sexual este o epilepsie de scurtă durată”. Același autor latin afirmă în continuare că „abuzul de voluptate este rușinos și vinovat”, motiv pentru care se impune ca el să fie
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
oameni, neliniștea diferenței, interogația gravă, orice alt discurs... Sărbătoarea devine o pasageră pierdere a conturului social, ca să vorbim doar de cea mai constrîngătoare formă de raportare la colectivitate, o răsturnare a ordinii mundane și implicit o celebrare a acestei libertăți: saturnaliile implică modelul. Dincolo de toate, probabil că există populații mai dispuse la dinamica identificatorie, mai aplecate către comunicarea gălăgioasă, exuberantă, cu Ceilalți, cu lumea...Prea multă teorie pentru a defini propensiunea națională spre petrecerea colectivă nu este necesară. O știa prea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
urmă, integrate în sistemul stabilit. Aceasta este funcția pe care o au, în societățile tradiționale, ritualurile de trecere, confreriile, asocierile de vîrstă și, mai ales, sărbătorile, cărora o literatură sociologică foarte bogată le-a relevat o trăsătură esențială: "transgresiunea ordonată". Saturnaliile, sărbătoarea nebunilor, carnavalul consacră schimbarea brutală a tabuurilor, a pedepselor și a ierarhiilor, dar această subversiune este strict limitată în timp și este supusă în continuare unor reguli foarte precise impuse de obiceiuri. Făcînd ca violența să se deruleze într-
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de tineri, se angaja în organizarea mascaradelor, carnavaluri transformate în superbe săr bători stranii. Comuniune prin bucurie și batjocură, repre zentație populară care nu are interpreți și spectatori, pentru că spulberă distanțele, devine a tuturor, joacă fața ei liberă. Ca în saturnaliile romane, participare primară și festivă la reînnoirea existenței. Azi morți suntem, precum vedeți. Vă vom vedea morți și pe voi. Am fost și noi cum voi sunteți. La fel cu noi veți fi și voi... Adăugase muzică și text, pompa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
persiflează, nu înjură. Judecata prostului este terenul supliciului. Seriozitatea scrobită este masca obișnuită a prostiei. Dintr-un idiot, elanul poate face un artist catastrofal. Proștilor entuziaști să le lăudăm cât mai mult lenea. Indolenții își doresc viața ca pe niște saturnalii prelungite. Nașterea unui geniu rămâne o taină. Nu vom putea deci să clonăm decât imbecilii. Prostul reușește să compromită și râsul. E greu să te ferești de flegma imbecilului cocoțat. Prostia și invidia nu zboară niciodată cu același avion. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu o întreagă literatură etnologică, antropologică și de istorie a religiilor privind Crăciunul. De aici aflăm că celebrul personaj era o divinitate în panteonul indo-european, celebrată și de strămoșii noștri geto-daci (Ion Ghinoiu). Peste ea s-au suprapus elemente din Saturnaliile romane și din cultura zeului persan Mitra. A venit apoi momentul Nașterii Mântuitorului, Crăciunul fiind asimilat de acum încolo acestui fapt arhetipal din creștinism. Personajul Crăciun, cel ostil Nașterii lui Isus Hristos, a dispărut. Peste timp a apărut din Laponia un
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
medievale sînt perfect atestate : butucul de Crăciun (devenit produs de patiserie la Paris) făcut dintr-un trunchi destul de gros ca să ardă toată noaptea ; lumînările de Crăciun, de o mărime adecvată pentru a asigura același rezultat ; împodobirea clădirilor (încă de pe vremea Saturnaliilor romane, asupra cărora vom reveni) cu rămurele cu verdeață : iederă, ilex, brad ; în sfîrșit - și fără nici o legătură cu Crăciunul -, romanele Mesei Rotunde menționează un arbore supranatural acoperit în întregime de lumini. În acest context, pomul de Crăciun apare ca
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Moș Crăciun se află în acel Abate al Veseliei, Abbas Stultorum, Abate al Dezordinii (care traduce exact englezescul Lord of Misrule) - toți, personaje care sînt, pentru o perioadă determinată, regi ai Crăciunului și în care îi recunoaștem pe moștenitorii regelui Saturnaliilor din epoca romană. Or, Saturnaliile erau sărbătoarea larvae-lor, adică a morților de moarte violentă ori lăsați neîngropați, iar în spatele bătrînului Saturn devorator de copii se profilează ca tot atîtea imagini simetrice : moșnea gul Crăciun, binefăcător al copiilor ; scandinavul Julebok, demon
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
acel Abate al Veseliei, Abbas Stultorum, Abate al Dezordinii (care traduce exact englezescul Lord of Misrule) - toți, personaje care sînt, pentru o perioadă determinată, regi ai Crăciunului și în care îi recunoaștem pe moștenitorii regelui Saturnaliilor din epoca romană. Or, Saturnaliile erau sărbătoarea larvae-lor, adică a morților de moarte violentă ori lăsați neîngropați, iar în spatele bătrînului Saturn devorator de copii se profilează ca tot atîtea imagini simetrice : moșnea gul Crăciun, binefăcător al copiilor ; scandinavul Julebok, demon încornorat din lumea subpămînteană care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
în secolul al XVII-lea) arată că, prin riturile de Crăciun, ne aflăm nu numai în fața unor vestigii istorice, ci și a unor forme de gîndire și de comportament care țin de condițiile cele mai generale ale vieții în societate. Saturnaliile și celebrarea medievală a Crăciunului nu conțin rațiunea ultimă a unui ritual altminteri inexplicabil și lipsit de semnificație, dar ele furnizează un material comparativ util pentru degajarea sensului profund al unor instituții recurente. Nu e de mirare că aspectele necreștine
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nu conțin rațiunea ultimă a unui ritual altminteri inexplicabil și lipsit de semnificație, dar ele furnizează un material comparativ util pentru degajarea sensului profund al unor instituții recurente. Nu e de mirare că aspectele necreștine ale sărbătorii Crăciunului seamănă cu Saturnaliile, de vreme ce avem motive întemeiate să presupunem că Biserica a stabilit data nașterii lui Iisus pe 25 decembrie (în loc de martie sau ianuarie) pentru a substitui comemorarea sa sărbătorilor păgîne care se desfășurau la început pe 17 decembrie, dar care, la sfîrșitul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pe care oamenii și le făceau unii altora sau pe care le aduceau copiilor ; în sfîrșit, fraternizarea între bogați și săraci, stăpîni și slugi. Cînd analizăm faptele mai îndeaproape, ies la iveală unele analogii de structură la fel de frapante. Ca și Saturnaliile romane, Crăciunul medieval prezintă două trăsături sincretice și opuse. Este în primul rînd o adunare și o comuniune : distincția dintre clase și stări este temporar abolită, sclavii sau servitorii se așază la masa stăpînilor, iar aceștia din urmă le devin
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
tinerii se dedau unui comportament nesocotit ce se traduce prin abuzuri comise în defavoarea restului populației și despre care știm că, pînă în epoca Renașterii, luau formele cele mai extreme : blasfemie, furt, viol și chiar crimă. În timpul Crăciunului ca și în timpul Saturnaliilor, societatea funcționează după un dublu ritm de solidaritate sporită și de antagonism exacerbat, iar aceste două caracteristici sînt date ca un cuplu de opoziții corelative. Personajul Abatelui Veseliei efectuează un soi de mediere între aceste două aspecte. El este recunoscut
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și unul dintre focarele cele mai active ale păgînismului la omul modern. Rămîne de aflat dacă omul modern nu poate să-și apere la rîndul lui drepturile de a fi păgîn. Să facem, în încheiere, o ultimă observație : de la regele Saturnaliilor la Moșneagul Crăciun e o cale lungă ; pe drum, o trăsătură esențială - poate cea mai arhaică - a celui dintîi părea să se fi pierdut definitiv. Căci Frazer a arătat în trecut că regele Saturnaliilor este și el moștenitorul unui prototip
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
încheiere, o ultimă observație : de la regele Saturnaliilor la Moșneagul Crăciun e o cale lungă ; pe drum, o trăsătură esențială - poate cea mai arhaică - a celui dintîi părea să se fi pierdut definitiv. Căci Frazer a arătat în trecut că regele Saturnaliilor este și el moștenitorul unui prototip din vechime care, după ce-l personifica pe regele Saturn și își permitea, timp de o lună, toate excesele, era sacrificat în mod solemn pe altarul zeului. Grație autodafeului de la Dijon, iată deci eroul reconstituit
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Reprezentate cu mult mai rar decât luptele de gladiatori. Și, scrise În același scop, și adresându-se altui segment social - nu plebei, ci patricienilor, cetățenilor -, Îl distrăgea și pe acela. Și, pentru că trebuia ceva și pentru sclavi, s’au născocit Saturnaliile. Când la tot sclavul i se permitea, pentru o zi, orice: și circ, și chef, chiar fiind servit de stăpân. Și astfel, tensiunile acumulate peste an, care ar fi pus În pericol sistemul, se destindeau ca printr’o supapă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Într’un stadiu inferior, cu o productivitate, implicit un impact, pe potrivă, adică nesemnificativ? Sunt obligat să-ți dau dreptate. Dar vezi tu, Moti, omul e inventiv. Și vrea progres, inventând un „vierme“. Care se cheamă creștinism. În loc de acele vechi Saturnalii, sărbătorim, tot În aceeași zi, nașterea mântuitorului. Iar circul, cu gladiatorii lui cu tot, devine hipodrom. Că de aici au răbufnit răscoale, precum Nika, În loc de destindere, nu e decât o altă manifestare a „viermelui“. Miau! Cu toții, stăpâni și sclavi, ați
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]