129 matches
-
într-atît, încît văzîndu-te în librărie nici nu te-am recunoscut. - Nici eu nu te-am recunoscut pe dumneata, i-am spus. - Dar nu din același motiv, spuse ea. Eu am crezut că erai un cerșetor. Se uită la sandalele mele scîlciate și adăugă: Și fără ciorapi. - E mai comod, i-am spus. Două cămăși și două perechi de chiloți: una pe mine și alta la uscat. De ce altceva e nevoie? - De puțină demnitate, a zis ea. Însă și-a îndulcit îndată
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
sprijinit de balustrada unui pod mic, stă un personaj ciudat. Nu l-aș fi observat dacă am fi avut verde la semafor. Are o cămașă albă, cu mînecile suflecate, niște pantaloni negri, prăfuiți și peticiți, lăsați bine pe niște pantofi scîlciați. Imaginea personajului pare coborîtă dintr-un tablou gotic. Pe cap ține, într-un echilibru perfect, un teanc masiv de ziare, învelite în folie de plastic (să nu le plouă, la o adică), de care nu se sinchisește cîtuși de puțin
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
odată scabroase, dezgustătoare dincolo de orice închipuire? Abia reușisem să trec peste gustul rău și aerul gros al poemelor pornografice ale altui coleg cu naturel năstrușnic dar care-și ieșise, și el, cu totul din matcă lovit ca de molimă și scâlciat, și căruia VATRA (numărul cu proletcultismul) i le-a publicat fără să... roșească! Cum să se pună cititorul cuviincios la adăpost de asemenea elucubrații bruiante și infame? Deschide revista ca un copil curat și se trezește invadat de texte bolnave
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
acum, și mă lămurește: știi ce a pățit ăla care-l ținea la curent pe Cioran cu etapele iminentei lui sinucideri, cu aruncarea de pe Eiffel, cu... cu... renunțarea finală, din motive de pantofi: cum să se arunce omul cu pantofii scîlciați, să se facă de rîs acolo, jos! Îi privesc speriat cenușă ochilor si-astept. Revine: ce zici de perechea aia? Biserica-i plină de morți. Stau si-afară. întinși, cuminți, răbdători, să le vină rîndul la slujba de pe urma. Biată V.
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
atipice, nerepertoriate încă în atlasele de specialitate. L-am urmărit de mai multe ori, abătîndu-mă din drum, fără vreun gînd și fără vreun scop anume. Ca să nu mă apropii prea tare îmi sincronizam pașii cu hîrșîitul prelung al bocancilor lui scîlciați și fără șireturi, iar cînd el se oprea să-și mai tragă sufletul și să-și mai șteargă, cu latul palmei, transpirația care îi șiroia pe față, mă opream și eu prefăcîndu-mă că-mi leg, cu senzația irepresibilă a unui
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
mai avea curiozitatea să le bage în calculator și să ,deschidă" aceste texte scrise într-o limbă pe care nepoții s-ar putea să n-o mai știe deloc? Pe când, în pod... Podul B plin de obiecte heteroclite, de pantofi scâlciați și pălării pleoștite, de fel de fel de nimicuri ieșite de mult din uz, prăfuite sau patinate de vreme. B cuprindea în el o întreagă epocă, o întreagă viață sau mai multe. Acele clipe de uitare petrecute în pod, răsfoind
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
de dascăl. Crunta școală a meditațiilor - alternativa la salariile de mizerie - e vinovată, în mare măsură, de deprofesionalizarea celor din învățământ: efortul intelectual și uzura au contribuit indubitabil la degradarea generală a educației. Dar la fel de mult au contribuit și pantofii scâlciați ai profesoarelor și pantalonii uzați ai profesorilor, ce iscă nu doar zâmbete ironice printre elevi, ci plasează învățământul între ocupațiile ce merită a fi ocolite și disprețuite. Când un profesor ajunge să lucreze, în timpul liber, ca taximetrist (cazul de la Suceava
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
virtute și-a prostiei ca formă de salvare a sufletului? Și toate acestea în timp ce mormolocii care dormitau în parlament ies la pensie cu sume uriașe. Iar profesorii să-și predea năstăsiota "lecție oferită copiilor" cu pantalonii rupți în genunchi, pantofii scâlciați, cu părul vâlvoi (știu, oare, somnolenții din Casa Poporului cât costă un tuns simplu, nesubvenționat?), morți de foame și complet deprofesionalizați? Din ce bani să-și cumpere o carte și când să-și pregătească lecțiile ca lumea, dacă Năstase îi
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
fără să se streseze câtuși de puțin de dezacordul pitulat printre florile de ață. În zilele noastre, putem spune cu îngrijorare că versurile trimise de adolescenți, rar se întâmplă să nu păcătuiască măcar cu vreun dezacord sau cu vreo transcriere scâlciată. "Din pagini învechite, rătăcite printr-o carte,/ Citesc o poezie, până târziu în noapte/ În trânsa-ți veșnici prinții, și nopțile-s de basm,/ De osteneală și povară, în palme fruntea-mi razm// Și codrul cel cu frunza rară, se-nchină
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
Bucur în pădure"; Codru Drăgușanu: "de vom lua poporul în genere, atunci nu putem nega că el n-ar vorbi adevărat românește, iar îndată ce-l vom lua în speție, vom recunoaște că, în loc de limbă, poporul are în gură cel mai scîlciat gerg" etc.).
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
buget pînă și aparatul de făcut cafea. Dar același parlamentar sare la beregata ministrului de Finanțe întrebîndu-l unde sînt banii de la bugetul țării. În primul Parlament ales al României, majoritatea votaților semăna cu majoritatea celor care i-au votat: pantofi scîlciați, haine de gata. Acum parlamentarul autohton e impecabil îmbrăcat. Asta mai ține și de gust, firește. Dispune de aparat logistic și mai dispune și de un post în vreo AGA, dacă nu are firmele sale care-i aduc ceva bani
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
de parfum părea că vine dinspre ele, învăluindu-te, aducându-ți aminte de un trai îmbelșugat. Întorcând privirile spre noi, spre coada noastră, ne văzurăm brusc, așa cum arătam, viziune pe care contrastul o accentua: femei nepieptănate, nefardate, cu tocurile pantofilor scâlciate, ciorapii având fire duse, iar în priviri o experiență nefericită; nici bărbații nu arătau mai bine, niște amărâți, cel mult câte unul cu aer de activist, - mutre antipatice. După un ceas de așteptare, ne veni și nouă rândul. De prima
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
sugerează personalitatea unui subiect, de restul corpului făcându-se abstracție, un subiect evocat prin chiar absența sa, ori „vorbind" doar, printr-o, cu o parte a corpului, sau prin lucrurile ce-i aparțin - mă gândesc, desigur, la sugestivitatea celebrelor ghete scâlciate pictate de Van Gogh... Eugenio Sempere, punct de plecare. Muzeul amintit - un edificiu modernist, chiar postmodernist-un cub maroniu, ca un pachet, ca la Viena, „Mumok", aș îndrăzni, dar acesta, spaniol, este precedat de un spectaculos lac artificial, în apele
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
intelectuală toată ziua cu nasul în cărți: "- Iar cu cartea-n mînă!... Da' mai dă-le naibii de cărți, fă copii, croșetează!" * Portretul unui dramaturg pueril, de ocazie. "Avea un costum gri, nasturi la haină înveliți, îmbrăcați în cîrpă, pantofi scîlciați, tot gri, cu găuri, împletiți, vorbea repede sugîndu-și măselele din cînd în cînd în pauzele dese și la întîlniri îl pupa vesel și afectuos pe orișicine. La despărțire, cei rămași aveau să observe cu timpul că imediat îl bîrfea imediat
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
decidenților, a celor puternici, precum Bill Haydon (Colin Firth), Ricki Tarr (Tom Hardy), Ryp Bland (Ciaran Hinds) etc., nu are aparent nimic spectaculos. Figurile poartă amprenta secretului și a unei oboseli cronice, figuri cianate, consumate parcă din interior, cu ceva scâlciat, marcate de ambiții râncede și de umbre vechi. Regizorul suedez redă acel amestec unic de putere silită la discreție, ținută sub presiune, o putere a secretului despre celălalt, secret care, în definitiv, poate fi doar o simplă marotă. Agentul sovietic
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
traseră primii. Surprinși, nemții se culcară la pămînt cu mantalele lor lungi peste care se încrucișau tot felul de curele. Ciudat era că aceste curele nu-i stînjeneau ci părea să le folosească. Apoi o luară la fugă înapoi. Tocurile scîlciate ale cizmelor li se înfundau adînc în țărîna lipicioasă. Dispărură din vedere, adăpostindu-se în spatele tunurilor lor de cîmp. În scurt timp începură să tragă regulat și precis tunurile. După cîteva ore, infanteriștii se arătară din nou. Înaintau prudent dar
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Se spune că într-o zi dintr-un foarte îndepărtat timp istoric, în satul Saint-Seine a poposit, pe înserate, un pelerin. Arăta a om necăjit și era vizibil ostenit. După ce a străbătut toate ulițele satului, stârnind colbul abundent cu încălțări scâlciate, bătând din poartă-n poartă în căutare de adăpost, dar deosebit de întristat de lipsa ospitalității locuitorilor, pe care îi deplângea cu sinceritate, omul a vrut să renunțe. Mai rămăsese o singură casă în fața căreia nu se oprise. Era o locuință
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
Urmară pe dată bufniturile morților ce săreau unul câte unul în groapă și gemetele lor ascuțite și plângărețe pe când îl dezgropau. Celebi horcăi, lăsându-și gura să se umple cu noroi... Apoi urmă zbieretul răgușit al unui cocoș și fuga scâlciată a stricăciunilor, ce se supuneau poruncii de a merge să se întindă înapoi la locurile lor. Celebi nu albi, ori poate că noroiul ce-l acoperea din cap până-n picioare și-l făcea să semene cu un moroi ascundea semnul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
chiar și atunci când cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
profitând cu cinism de șansa selecției negative care i-a propulsat în pozițiile de viitori belferi politici. Decupați după chipul și asemănarea stăpânilor, ei sunt doar lacheii obsedați să calce cu pantofii Bally cât mai aproape de urmele lăsate de ciuboatele scâlciate ale jupânilor. N-aș spune că în România nu există și tineri responsabili. Numai că, printr-un straniu proces alchimic, ei nu se văd. Și totuși, ce se petrece cu ei? Au făcut vreun jurământ de tăcere? Nu tocmai, pentru că
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
și, la un moment dat s-a oprit și mi-a declarat cu ochi sticlind mâlos: Bă, tu știi că dacă vreau, io pot să te omor? Nu știam, puteam cel mult să mor de râs când îi vedeam mutra scâlciată și cufurită. Iete, colea, a făcut și a început să se screamă atroce, să se strâmbe de parcă îl strângeau pantofii. Își smiorcăia nasul și se holba spre stomacul meu cu ochii ca ai șarpelui Kaa din Cărțile junglei. Se concentra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în lungul șoselei! Se apropie o coloană de ruși!” Am privit în direcția arătată de caporal. O coloană nesfârșită de ruși tălăzuia înspre noi. Am rămas în așteptare. Iată-i tot mai aproape! Rubăști înspumate. Automate atârnate de gât. Ciubote scâlciate... Totul părea că plutește în colb... Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă răstit de un maior rus. Am făcut un pas în față. „Tî net nacialnic! Nazat!” au răsunat răstit cuvintele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
inteligentă, superior/sarcastică, ochii migdalați, bărbuța atent scurtată din foarfecă, mîna dreaptă ținînd un baston subțire, iar cea stîngă strîngînd un cățeluș - și el, delicat, mantaua lungă, Încheiată pînă la ultimul nasture, gulerul ridicat...nimic deosebit. Și totuși, ghetele-i scîlciate par a adăposti picioare foarte late. Incredibil de late! Labele picioarelor... altui scriitor! Cum s-ar zice, trei sferturi de Anton Pavlovici, căla re pe un sfert de...Oedip! Și ca să rămînem În domeniu : am două nedumeriri nepublicate ( celelalte sunt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
depășit măsura și că nu se cuvenea să vorbesc așa. Când, după ce a plătit, mama a ieșit fără să privească pe nimeni și a pornit-o pe aleea de asfalt spre poartă, mergând cât putea de repede pe tocurile ei scâlciate și strângându-și capul între umeri de parcă ar fi vrut să intre în pământ, am simțit că mi se strânge inima de milă. Această milă care m-a ars atât de tare în primul moment a ținut puțin; m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
peste o mie de proiecte și vor fi alese numai 50». Priotitățile sunt politice, evident. Nu ne vreți binele... De la Sfântu Gheorghe la Odorheiu Secuiesc să tot fie 120 de kilometri, prin Baraolt. Așa că merg cinci ore cu un autobuz scâlciat, care nu iartă nici o hârtoapă. Sate de cărămidă arsă și obosită, și prăfuită. Oamenii te privesc plictisiți și abulici prin rotocoale de colb. Spectacolul indicatoarelor bilingve este dulce: Vârghiș este Vargas, Ocland - Okland, Tălișoara - Olasztelek, Bățanii Mari au devenit Nagybacon
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]