127 matches
-
fețe de copii negre și unsuroase, nespălate de multă vreme. Hainele zdrențuite și murdare, iar încălțările nici nu se știa ce sunt! Nici la un picior nu aveau o încălțare pereche. Era o combinație de 4 încălțări diferite; un bocanc scâlciat, o gheată ce părea de damă, un tenis din acela de baschet și ca o ultimă invenție o opincă dintr-un cauciuc de automobil. Întrebați cum îi cheamă cei doi băieți, au răspuns ca la o comandă, amândoi deodată; Tunică
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noi suntem Noi nu vom fi eroi știuți din basme Ce urmăreau însemne pe basmale, Tiranice alcătuiri astrale Și nebuloase sumbre protoplasme O lumea-a prăbușirii abisale, Caricaturi și neguri de fantasme, Cuvinte scâlciate și marasme, Și “armonii” șocante guturale Nu întrebăm la vrăjitoare bobii - Ne înălțăm privirile senine, La superstiții n-om ajunge robii Secătuite valuri cristaline? Vom cultiva tradiția ca “snobii”, Cu munți și brazi, stelate pelerine Referință Bibliografică: Noi suntem de
NOI SUNTEM DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355775_a_357104]
-
puntea prăvălită de viitura ultimelor ploi, stăvilită de trei răchiți, îndoită cumva de furia naturii, dar rămasă pe poziție. Cărarea pe lângă vechea cărămidărie pe care o știam era acum la marginea unui teren de fotbal ce se voia. O poartă scâlciată, din stâlpi mi se pare de răchită, era încă în picioare. Izvorul de la troaca Ciofului din partea nordică, își cânta veșnica lui simfonie, care îmi rămăsese întipărită în memorie din vremea când eram copil. Nefiind muzician, afirm totuși că intona aceleași
18 SEPTEMBRIE 2014 O ZI DE MUNCĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362752_a_364081]
-
Aripi lângă nori. Așteptând cocori Bolta se înalță lin Cerul e înflorit. Pe prispa casei Bunica toarce din fus Se aud cocori. Cocorii în stol Visele mele în zbor Spre inima ta. Soarele vesel mângâie pământul ud - brazda respiră . Șoșoni scâlciați de la ultimul polei fără umbră ta. De ziua muncii- prin berarii se-aduna muncitori cheflii. Ruine în parc, copacii desfrunziți, iarnă bezmetică. Oglinda verii, cerul reflectă senin aripi de păsări. Noapte magică, scapără cerul lumini, e iarăși Big-Bang. Lacrimi de
HAIKU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358643_a_359972]
-
am întâlnit, Ei m-au străpuns direct în suflet Și cu durere l-au lovit. Era un câine de pe stradă Lihnit de foame, vai de el, Privirea lui îmi spunea, vie, Că-i cel mai necăjit cățel. Cu blana neagră, scâlciată, Plină de spini și de mizerie, Sta într-un loc fără să miște, De teamă ca să nu mă sperie. Am vrut să plec, dar al său scâncet Tremurător nu m-a lăsat, Și-am căutat în fundul plasei Un colț de
DOI OCHI TRIȘTI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341636_a_342965]
-
greu al frigului. Symphony No. 5 in E minor. În ultimul timp mi-a mers cam greu, totul se duce de râpă. Am ajuns să-mi pierd până și mănușile, degetele-mi stau unul peste celălalt în câte o șosetă scâlciată. Nici cu nervii nu stau prea bine, n-am mai mâncat de zile bune, Doamne, cât sunt de nenorocit! Aș plânge și mi-aș plânge de milă, dar e prea frig pentru lacrimi. Și sunt flămând, foarte flămând. Să n-
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
parcă mut de uimire, pe marginea terenului de sport al școlii și își tot scărpina cu mâna stângă fruntea îmbrobonată de sudoare. În cealaltă mână ținea racheta marca „Reghin” cu care își lovea în răstimpuri, pe rând, călcâiele adidașilor cam scâlciați, cu dungile oblice abia distincte. Transpirația îi umezise tricoul în forma unui triunghi echilateral răsturnat, cu vârful în dreptul ombilicului, destul de proeminent prin materialul textil. Valentin privea turma de capre care traversa terenul, descoperind, în fine, sursa căcărezelor ce umpleau terenul
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
spre fundul grădinii. El și Păsărilă au curțile „fund în fund”, cum îi place lui să spună. Adică fundul curții lui Păsărilă pleacă exact din fundul curții lui Clăpăugea. Cele două „funduri” sunt despărțite printr-un gard, la fel de vechi și scâlciat ca și veceul pe lângă care abia trecuse. Toată reflecția asta despre fundurile curților lor, o făcuse el mai demult, acum nu-i arde de filozofie... și nici de glumă. E nervos... E supărat pe Păsărilă... pe viață... pe toată lumea. Simte
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
nici cadavrele nu erau de aflat! Dar, ce conta?! Acuzata avea exact profilul unei criminale periculoase: mică de statură, cu părul alb-colelie, strâns într-un coc firav, cu rochia sobră, dintr-o catifea cenușie, veche de când lumea, cu pantofii ăia scâlciați... o înfățișare care n-avea cum să stârnească nici un pic de încredere! Procurorul își croise demult o teorie de la care nu se abătea niciodată: cei mai periculoși criminali sunt cei anoști, care trec neobservați, se infiltrează, amețesc victima, apoi o
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
cu aere de vedetă. Un dobitoc încadrat în armată se laudă cu prestația lui de taximetrist atoateștiutor. Mirosul bășinilor străbate stratul gros de salată boeuf și răciturile. Sunt pârțuri tubulare ale aceluiași golan bătrân, cu o gură ca de galoș scâlciat, un bătrânel din aceeași promoție cu Matusalem. Se bea orice de la gaz în sus, toată lumea țipă la toată lumea, copii sunt îndemnați să spună plugușoare, capra, sorcove, doar-doar le vor face rost părinților de bani de țigări. Îmi atrag atenția doi
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
câștig! Că ți se livrează pe nesimțite un ideal sublim al Înălțării și o aspirație a Împlinirii fără morgă sau impetuozitate didactică. Că, dincolo de ulițele noroioase, sunt și alte căi „regale” pe care putem umbla. Că În copilul cu bocanci scâlciați Începe să vibreze o inimă cu năzuințe Înalte. Că niște ființe pricăjite și plăpânde au acces la miracolul creației. Ce contrast Între precaritatea existenței noastre limitate (inclusiv din punct de vedere material) și nemărginirea valorilor profunde care ne Învăluia! Mi-
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Înainte să-nceapă să se zbată. Doamne, ăsta chiar că era mare. Era mai mare decât orice păstrăv despre care am auzit vreodată.“ Se urcă pe pajiște și se așeză acolo, cu apa curgându-i de pe pantaloni și din ghetele scâlciate. Se duse să se așeze pe bușteni. N-avea de gând să renunțe prea repede la senzațiile care-l Încercau. Își Încovrigă degetele În apa din ghete și-și scoase o țigară. O aprinse și aruncă bățul de chibrit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chiar și atunci când cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
umbletul, cuvintele, jocurile, cântecele. De timpuriu, copil-minune și cumpănit cum era în toate, părinții s-au gândit să-l pregătească pentru preoție. Îi plăceau rosturile bisericii; făcea parte din corul copiilor și da răspunsurile lui Padre Antonio în limba latină, scâlciată, fără îndoială, dar plină de farmec pentru mintea lui, furată de toate tainele eclesiastice. Scrisul și cititul le-a învățat la un oarecare Don José Duarte; apoi, în școala primară care se deschisese la Vimieiro. Se împrietenise cu câteva fetițe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
chiar și atunci când cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
N-am mai putut suporta. Mi-am adunat scâncind hainele, pe care le-am înghesuit în punga luată pe gratis. M-am arătat pe Sixty-Sixth Street cu vesta jilavă de sudoare, cu niște bermude până la genunchi, ciorapi negri și espadrile scâlciate. Dacă mă gândesc mai bine, arătam exact ca toți ceilalți. Ființa mea tânjea după întuneric și liniște, dar soarele funcționa cu motoarele la capacitatea maximă, în timp ce eu țipam după un taxi în febra galbenă a Broadway-ului. Nu există decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de cînd sînt goarză comunală o dată nu m-a pus și pe mine la premă, minți dînsul cu năduf. Numai pingele cîte-am rupt. Ce-i drept, bocancii lui Niță din care, peste pantalonii vătuiți, ieșeau niște șosete albe, erau cam scîlciați. - Da’ cară lemne toată iarna... Da’ fă focul în berouri... Mătură... împarte cității în comună... Nimeni nu crede ce pîne este asta, oftă Niță plin de compasiune pentru sine. Intrarea pe poarta lui Mitică Manalache fu precedată de un scurt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi dorit, prin acea Înfruntare a ultimei spaime, să dea dacă nu o palmă, măcar un bobârnac existenței sale nu prea fericite. În primăvara care urmase iernii dispariției celor doi, un pădurar găsise pe fața dinspre Dunăre a Digului ghetele scâlciate ale lui Foiște și cizmele de cauciuc ale lui Repetentu. Anchetatorii, fără să dea o soluție oficială, presupuseră drept cauză a disparițiilor dublul suicid prin Înecare. Deodată, poveștile și Întâmplările Își Încetară Învârtejirea, iar contururile lor tari, ce puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mică - care s-a dovedit a ascunde o pereche splendidă de pantofi cu toc stiletto, semnați Christian Louboutin. — Randall! Uau, nu știu ce să zic! Rochia și pantofii meritau propriul lor dulap, închis ermetic. Meritau să nu fie amestecate cu pantofii mei scâlciați și cu costumele marca Banana Republic. Nu mai văzusem în viața mea un ansamblu atât de rafinat. — Îți plac? m-a întrebat Randall, plin de speranță. Sprâncenele i s-au ridicat, iar preț de-o clipă, Randall a semănat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
chiar de-am fi, nu suntem jidani. Nici țigani, nici bozgori. La chestia asta, plăcinta a făcut puuf. Puuf, s-a dezumflat cu totul, știu asta. Văzuse pe necuratul, mai să leșine. Nu mai scotea o vorbă. Iși privea pantofii scâlciați și umezi de ploaie. Nici nu mai sufla, știu asta. N-au decât să se sperie, dacă nu-și văd lungul nasului! Un incendiu din ăsta mic prinde bine. Că doar masele au instinctul sănătos, au bun-simț, știu asta. Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acasă. Eu și Lucy puteam să ieșim, iar el rămânea singur să discute cu Pamela, cu avantajul suplimentar că putea vorbi interurban pe banii mei. — Ai văzut cu ce e îmbrăcată fata, am zis. Cu jeanșii ăia răpănoși și pantofii scâlciați. Nu se face, nu-i așa? Tu dă telefon în Vermont, iar eu o duc să-și cumpere ceva nou de îmbrăcat. Am căzut de acord. După un prânz pregătit în pripă cu supă de roșii, ouă jumări și sendvișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în post, pe când alte fetișcane trântite pe scaune o strigau, Vino, fă, nebuno, că te-nchide-acolo!! Da, lăsați-mă, nici să fumez nu mai am trai de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara tramvaiului, cu picioarele în cizme scâlciate atârnând în noroiul de afară. Fumează aruncând fire de tutun prin strungăreață. Vino, fă, că-ți ia românii locu’!! Da voi ce păziți?... Vezi că te toc, fata mea, dacă n-o să am loc, pe tine stau, să moară mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a șoptit. Vocea era sigură pe ea și a pus a Încurajare mâna peste mâna mea. Tremura ușor și avea un zâmbet neplăcut al obrazului pe care doar În clipa aceea l-am observat, așa cum i-am observat și pantofii scâlciați. „Nu am reușit să ajung, din păcate, la conferința ta, dar, din câte am aflat, În sală s-au aflat câteva persoane cu multă putere”, a adăugat. Atunci soția a mers la vitrina cu bibelouri și dintr-un sertar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ta vitregă... sunt multe motive pentru care ar trebui să ne străduim să ne înțelegem bine unul cu celălalt. Băiatul și-a trecut părul lins pe după urechi pentru a mia oară și a început să-și fixeze adidașii negrii și scâlciați, care-i atârnau de picioare ca două cauciucuri dezumflate. Nu merită efortul, nu-i așa? a bolborosit el. La sfârșitul anului viitor o să împlinesc optișpe ani și-o să pot face ce vreau, așa că n-o să mă mai prea vedeți. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să vorbesc obscen, dar altfel vrei să fac pe femeia timidă și virginală. Corect? — Nici măcar n-o să tratez întrebarea ta cu un răspuns. Apoi James s-a cufundat în șifonier, de unde și-a scos o pereche de pantofi de yachting scâlciați. Ce convenabil! Nu poți să-mi răspunzi fiindcă știi că am dreptate. Julia era conștientă că își coborâse argumentația la un nivel de bază, dar nu-i mai păsa. Era dispusă la orice numai să nu se mai revină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]