558 matches
-
Dădu cu disperare la o parte cîntecul păsărilor și zumzetul albinelor, foșnetul vîntului și susurul apelor și așteptă cu răsuflarea tăiată. Căpriorul o privea nedumerit, dar n-o întrebă nimic. Știa că poate avea încredere în instinctele ei materne. Și scîncetul durerii și-al fericirii răsună dintr-o dată distinct, consolidîndu-le amîndurora încremenirea. Le trebui cîteva secunde să-și recapete suflul. Ochii căprioarei, rotunzi și calzi, străluceau. Lacrimile uscate țîșniră din nou dar cîtă fericire duceau cu ele acum! Atenție, draga mea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
122, chiar și bunul abate de Saint Pierre, au avut-o cu mult timp înaintea domnului Wilson 123. De-abia mai ieri, însă, ea a luat ființă. Am asistat cu toții la nașterea acestei Societăți a Națiunilor, fiind martorii primelor ei scâncete. Bineînțeles, ea are detractorii ei, care, orice ar face, încearcă să o ridiculizeze. Scepticii exagerează, desigur. E limpede că Societatea Națiunilor va exprima o "medie" a opiniei universale; ea va analiza rolul acestei opinii în cursul evenimentelor, iar dacă o
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
îi ridică întâi pe dinlăuntru pieptul umflat, îi înfundă gâtlejul, apoi își vede soțul prin umorul amar care îi purifică ochii limpezindu-i. Ai nefericirea să te fi născut cretină și nu ești în stare.... Abia se aude, ca un scâncet de animal rănit, aceste cuvinte scăpate printre dinți: Ești o brută. O brută? O brută eu? îi prinde brațul și i-l scutură. O brută? Dacă nu ar fi săra... Și ea, izbucnind în plâns, zice: Fecioară prea Sfântă... Taci
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în general... mmm... cum să zic? Asimetrică... i-am spus, dorind-o iar. — Numai moartea e simetrică, mi-a aruncat. în stradă, pitită după ochelari negri, cu șalul pe cap, și-a pus căștile iPhone-ului și a scos un scâncet de satisfacție, ca o cățelușă. A vrut să mă ia de mână, dar și-a amintit unde suntem și a mers înainte lângă mine, pocnind baloane de gumă, dând din cap absentă. îi explicasem că în cultura violentă pe care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și redarea maternității unei specii care-și consumă sîngeros energia vitală. Prinși între două tabere, Theo, Kee și copilul ei trec prin mijlocul soldaților care asediază o clădire plină ochi de insurgenți. Miraculos, schimbul de focuri încetează de ambele părți, scîncetul copilului face să tacă pentru o clipă zgomotul și furia. Cea de-a doua parte, ceva mai alertă, cedează locul acțiunii care se desfășoară în lumea dezlănțuită din afara cortinei protectoare. Ușor artificială, mai degrabă o prezență exotică legată nu foarte
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
un vis plăcut. ORFANUL Era o zi friguroasă de iarnă. Cerul plângea cu lacrimi albe. Într-o seară, în negura nopții, o femeie își lăsă pruncul Ia ușa unei case. În acea casă locuia o familie. Stăpâna casei auzi un scâncet. Ieși afară și văzu un copilaș pe pragul casei. Îl luă în brațe și intră cu el în casă. Îi dădu un nume, apoi îl duse la medic unde se asigură că micuțul era sănătos. Trecură câțiva ani. Copilul își
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
hrana-și devoră, terorizată că alta nu-i mai e dată vreodată. vocea ta vocea ta e miere ninsă peste auzul meu rănit, îmi vorbește ca o fructă coaptă ce se-nneacă-n propriul must. foșnesc în ea toate lentorile lemnului, toate scâncetele pietrei, plăpânzenia ierbii, ruginile nevăzute ale fierului, cocleli de argint și scăpărări de aur, praf de cărbune răcit, mătase de apus și strepezeală de răsărit. mă îngropi în vocea ta ca-n planctonul oceanului fără sfârșit, mă porți prin lagunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
prea multă...Flăcările iscate din așchiile cobzei s-au mistuit repede, iar lemnele ude tot nu s-au aprins...Lupchii se tot foiau în jurul nostru, de parcă nu-și găseau locul. Uite-așa umblau blestemații! Uite-așa! O nouă trosnitură cu scâncet de corzi m-o trezit parcă dintr-un somn. Jos, la picioarele mele, zăcea țambalul, făcut surcele... „Incearcă și cu astea, bade Costâne, că nu mai avem mult de trăit...Ori ne mănâncă jivinele, ori înghețăm bocnă” - a vorbit vioristul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
contrariul. După apariția primului copil, un băiat dolofan și frumos ca un Îngeraș, a Început să frecventeze tot mai des cârciumile, sub pretextul că nu suportă ” zbieretele ” repetate ale micuțului. Se Întorcea noaptea târziu și, dacă apuca să ațipească și scâncetele copilului Îl trezeau din somn, Începea adevăratul scandal. Putoare nenorocită! Ia naibii copilul În brațe și fă-l sa tacă că, de nu, vă dau afară pe amândoi. Dacă mai aud un singur zgomot te calc În picioare ca pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în cursuri și tratate de chimie, unchiul nu a observat că în urma implicării mele într-o „mare treabă”, eram uns din cap până-n picioare, dacă nu cumva aveam și gura plină. Când, totuși, situația tactică a fost deconspirată de câteva scâncete discrete, atitudinea sa a fost rece și impasibilă, nemișcând măcar un deget, uitându se insistent pe fereastră, mizând pe o întoarcere salvatoare a bonei. Gertrude a apărut într-un târziu, încărcată cu două sacoșe din pânză de bumbac cu mânere
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
eu am adus două platouri de sandviciuri. Am pălăvrăgit, am căscat și am adormit pe preșuri. Apoi am renunțat. De acum o să veghem cu rândul, noaptea nu se întâmplă niciodată nimic. Ieri mi s-a spus că s-au auzit scâncete de copil cam vreo două ore, apoi aplauze puternice și flash urile aparatelor de fotografiat. Vecina din față ne-a mărturisit că i se face frică atunci când aude zgomot de tunete, iar pe cer e senin. Celălalt vecin a încercat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mă orientez, dar tot ce văd în jurul meu nu-i decît o mare dezordine, parcă intrase dracu’ în toată cireada, țipau de mama focului luînd-o la goană care pe unde putea, spărseseră cîteva breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci am început să strig și eu cît m-au ținut plămînii, unde fugiți nemernicilor? Acum e momentul, jos Tiranul, treziți-vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Sau poate te-a Înghițit el pe tine? Sau, cine știe, te-oi fi bronzând pe vreo plajă din Acapulco, bând sucuri de mango și fumând trabuce parfumate? Din șandramaua lui Ben nu răzbate nici un sunet, nici măcar obișnuitele și jalnicele scâncete de foame ale câinelui. Antoniu se Îndreaptă spre ,,casa,, cu numărul 11 a vecinului său, dar renunță În ultima clipă, revenind În fața propriei șandramale. Se oprește, Își ridică privirea spre albastrul Întunecat al cerului, Împroșcat cu stele aurii, nemișcate. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și misterioasă, era mai matură, purta o frumusețe nouă. Nu vrei să spunem tuturor? am întrebat. — Nu sunt sigură, mi-a răspuns. — Vrei să fii soția mea, Georgie? S-a întors și a inspirat adânc, scoțând un sunet ca un scâncet. După o clipă mi-a răspuns: — Cred că nu vorbești serios, Martin. Ai mintea tulburată și ești gelos. Întreabă-mă din nou ceva mai încolo, dacă încă o să mai vrei. — Te iubesc, Georgie, am spus. — Ah, cât despre asta... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu s-a întors mult timp. Și Honor Klein s-a instalat din nou în casă, parcă e prezentă peste tot în permanență, ca un nor negru. Sunt de-a dreptul speriată, Martin. Rosti ultimele cuvinte cu un fel de scâncet, se așeză pe patul de campanie și-și scoase batista. Hai, adună-te, cred că totul este doar în imaginația ta, am spus. Văzând în inconștiența și inocența ei reflectarea propriilor mele spaime, m-am simțit profund mișcat. — Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sunet, ceva de așteptat, probabil, dar de data asta nu distingeam nici măcar vagabonzii care, de obicei, Își făceau veacul În preajma zidului lung de cărămidă. Nu tu zdrăngănit de oale de tinichea deasupra focurilor ilegale, nu tu galimații, șuturi brutale sau scâncete de câine. În schimb, cu atât mai multă larmă din direcția opusă: ferestrele care dădeau spre piață erau deschise și vietățile - păsările de curte, copiii și căruțele, chiar și un muzician rus - se Întreceau pentru a atrage atenția. În treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vin de Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea supraviețui continuei trepidații. În tot lungul vagonului scâncetul și vaierul sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta sosirea lui În Constantinopol cu viclenie sau cu disperare. Va vinde totul dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de chemare, după care știe că se vor opri în părul lui la ceafă, unde se încleștează tot mai tare, pe măsură ce sărutul îi este tot mai înfocat, mai profund. Și dint-o dată, gura femeii scoate un sunet straniu, ceva între scîncetul durerii unui copil ce nu știe să se exprime și exclamția de extaz, iar mîinile ei, înfipte cu disperare în părul lui la ceafă, îl trag cu putere, obligîndu-l să-și ridice capul dintre coapsele ei, să vină mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chiuit de bucurie și nu am chiuit nici de groază, becul nu a pâlpâit ca neonul din baie, fereastra nu s-a dat în lături deschisă de vreo rafală de vânt, iar câinii de pe stradă nu au scos nici măcar un scâncet când, de acolo, dinăuntrul borcanului de muștar a răsunat pentru prima oară în cartierul Drumul Taberei și poate și în tot universul (n-am de unde să știu) această discuție: - Ce faci Știme? - Bine Ștame. - Da’ Știma ce face? - Bine. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în alfabetul slav, și eu, ca dinamovist aprig, cu lacrimi în ochi, am aflat că văzusem Zboară cocorii, și nu semifinala Cupei Campionilor Europeni. Ratarea lui Oneață Augustin și golul nesărat al lui Souness mă urmăresc datorită reluărilor televiziunii, iar scâncetul pe care mi s-a părut că-l aud în noaptea aia, spre sfârșitul filmului, se explică abia acum. Erau Știm și Ștam, care probabil plângeau împreună cu mine. 5. Frații pot scrie împreună un roman Destinatar: Matei Florian, aleea Băiuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un Matei mare sporovăind fără vorbe într-o carte în care e târziu, e noapte) așa, pur și simplu, fără ca eu să fiu vrăjitor și nici măcar altă bazaconie clarvăzătoare, fără să fie nevoie de altcineva decât de Filip și de „scâncetul pe care mi s-a părut că-l aud în noaptea aia, spre sfârșitul filmului“, de scâncetul ăsta care mi se pare mie că are nevoie de explicații, de Știm și Ștam care poate că plângeau (deși eu nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și simplu, fără ca eu să fiu vrăjitor și nici măcar altă bazaconie clarvăzătoare, fără să fie nevoie de altcineva decât de Filip și de „scâncetul pe care mi s-a părut că-l aud în noaptea aia, spre sfârșitul filmului“, de scâncetul ăsta care mi se pare mie că are nevoie de explicații, de Știm și Ștam care poate că plângeau (deși eu nu mi-i amintesc să fi plâns vreodată) și de nevoia asta, poate ridicolă, de a da naibii timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
opreliști În calea tentației. Așa era ea ; așa era la noi În cartier. Așa că, atunci cînd se rostogolea greoi pe trepte, era În general destul de cherchelită, ceea ce explică probabil cum de putea ațipi În toiul acelei viermuieli agresive și al scîncetelor. Așa era mama, adormea ca și cum ai fi apăsat pe Întrerupător și imediat Începea să sforăie. Multă lume are părinți sugative, nu-i nimic deosebit În asta, Însă acum, cînd dau filmul Înapoi, Îmi dau seama că pentru mine a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
apăreau din beznă, din toate direcțiile. Aveau pachete și valize și unii dintre ei țineau de mînă copii. Se apropiau fericiți de zona luminată din jurul teatrului, Însă nimeni nu alerga și nu scotea nici un sunet sau doar sunete abia discernibile, scîncete, scîrțîituri și altele de acest gen, ce erau acoperite de muzică, oricît de Încet se auzea aceasta. Sute și sute de oameni la coadă, ce se foiau În tăcere avansînd către Îngerii ce ridicau piciorul, de parcă ar fi dansat. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
serioși îl scotea din sărite. Umbla din colț în colț de țară să cerceteze piața, să lămurească pe cîte un crîșmar că face, nu doar o afacere, ci chiar un act de civilizație comandînd doar șampanie Mott, asculta inepțiile angrosiștilor, scîncetele nevestelor de negustori din cine știe ce fund de Moldovă ori Oltenie, și asta era o cale pentru a mai scăpa de o ladă, inspectînd pivnițele umede, beciurile năruite, unde, eventual, s-ar putea face un depozit pentru zile negre, vorbea, mințea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]