698 matches
-
-i scotea pe toți la liman. Așa că se ridicară să plece. În clipa aceea însă iedul se zbătu mai tare ca niciodată și scoase un fel de geamăt prelung, ca o chemare dureroasă. Ce-o fi cu el?... Dacă moare? scînci Ilinca. Of, of, cît de rău mi-ar părea! Tu ce zici, Virgil? întoarse ea ochii înlăcrimați către darnicul cavaler. Nu va muri! răspunse hotărît Virgil. Nu-l vom lăsa să moară! Doar nu i-a făcut nimeni nici un rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins. Precis a fost un liliac!... Doar nu-i zice de florile mărului Peștera Liliecilor! Și mai rău! scînci Ilinca. Eu nu pot suferi liliecii!... Pe cuvîntul meu că nu-i pot suferi!... De cînd mi-a povestit mama... eu... Hai să ieșim de-aici și să prindem păstrăvi mai bine! Nu vi-i foame? Ba da, hai! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și aceluiași fenomen. În mai puțin de două minute se aflau cu toții cățărați în cei mai înalți copaci, uitîndu-se cu înfrigurare în toate părțile, de unde se așteptau din clipă în clipă să apară primejdiile cele mai cumplite. Nuțu începu să scîncească, străduindu-se din răsputeri să ajungă cît mai sus în arinul său. Numai că arinul era subțire și lung și nu prea avea ramuri de care să te ții. Nu urla, drace! se răsti la el domnul Nicanor. Tu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
avea ramuri de care să te ții. Nu urla, drace! se răsti la el domnul Nicanor. Tu ne-ai adus aici!... Urcă-te mai sus și taci din gură, că te-aude! Nuțu se strădui cu greu să nu mai scîncească și continuă să se cațere mereu, cît mai sus! Mare vrăjmaș mai poate fi și frica pentru bieții nepricepuți! Cum Nuțu era destul de greoi și neîndemînatic, nu putu să-și păstreze nici echilibrul și nici să-și dea seama cîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai ușor. Tu ești băiat drăguț și... dacă te duci, îți dau... Dar nu mai apucă să spună ce anume îi dă, pentru că Nuțu cu ochii mari, deschise gura de parcă ar fi vrut să înghită un bostan și mai mult scînci vorbele decît le spuse: Nici dacă mă t-t-tai nu mă mai duc în p-p-pădure! Atunci cine să se ducă, eu? întrebă doctorul făcîndu-i lui Nuțu semne cu degetul la obraz. Dr-dr-dracul să se ducă, c-c-că eu nu mă mai duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Și era așa de tristă pasărea aceea, și soarele era trist, și toată lumea era tristă în ochii Bărzăunului... Se rezemă de un colț de stîncă și închise ochii pentru a deveni nimeni... O pală de vînt, rătăcită din cine știe ce hău, scînci ușor printre grunzurii de cremene, făcîndu-l să înțeleagă că și vîntul are durerile și neîmplinirile lui... Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că o poveste ca aceasta nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Lasă-mă să te ating! O, fiule, nu-mi doresc decît să mă apropii! Dintr-un salt, cei doi, mamă și fiu, fură alături. Lacrimi grele, de fericire, de astă dată, le înecară gîtlejurile. În sfîrșit, împreună! Puiul de om scînci ușor. Încercînd să-și ascundă emoția, Arus se îndreptă înspre el. Dintr-o smucitură, lupoaica se întoarse la căpătîiul copilului, de unde îi aruncă șefului haitei priviri amenințătoare. Era descumpănită. Întoarse iarăși capul spre Lupino, îmbrățișîndu-l cu privirea ei caldă, care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ei e unde e dreapta ta. Dreapta e aia cu care scrii. Nu te mai holba, fă un efort! Știu, e supraomenesc ce-ți cer, dar, pentru numele lui Dumnezeu, uită-te în ochii ei!) Că parcă eu nu știu, scânci ea dintr-odată și o podidiră lacrimile. Trase aer în piept și, îmbărbă tânduse, reluă cu o voce stridentă: Tu așa crezi? că eu sunt vreo proastă? Am văzut eu cum te uitai. — Cum mă uitam? se îngrozi el și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
e invadat de câteva mii de furnici ucigașe. Furnicile roiesc pe cada vrul unei hiene. Cavanosa întinde mâna și atinge hiena. Imediat, o sută de furnici se suie pe mâna lui și avansează rapid spre cot. Cavanosa expiră și vocile scâncesc. O voce se desprinde de corul afon și bolbo rosește un pseudo-cuvânt. Un cuvânt încă inexistent. Cavanosa apasă cauciucul butonului și furnicile cad neputincioase de pe mâna lui. Pe ecran apare un actor musculos. Trupul lui e acoperit cu ulei de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
fute cu altul, ci cum se ține de mână cu ăla la micul dejun... sau în parc. Am privit-o fix, m-am îndrăgostit de ea, mi-am imaginat sfârșitul și mi-au venit lacrimi. A început și ea să scâncească. — Pot să fac și piele de găină când vreau, i-am șoptit, topit. Ești așa de frumoasă, că uitându-mă la tine îmi vine piele de găină. Am întins brațul și am făcut piele de găină. Mi-a luat mâna
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
învățai tu când eram mic lucruri despre toate religiile și culturile. Azi am vorbit cu ea despre Surata Păianjenului. — Al-Ankabut, horcăie. — Ankabut, da. Cu casa și fragilitatea, și cum ne ia și ne duce prima boare mai puternică. — Mă bucur, scâncește. Mă bucur că ți-ai găsit și tu o femeie pe măsură. Anca iese precipitat din cameră, plângând fără reținere. — E și sensibilă, șoptește tata. Fugi după ea. Ascultă-mi sfatul: n-o lăsa, cum ai tot făcut până acum
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fundul grădinii și dispărea prin pădure. Își zicea că așa arătos cum era Toni și-o fi găsit o adoratoare. Într-o dimineață, când Petre stătea cu Ana pe băncuța de sub nuc, apăru Toni purtând în gură o mogâldeață care scâncea. Toni se apropie de Ana și depuse mogâldeața la picioarele ei. Era un Toni mic și drăguț, de câteva săptămâni, leit taică-său, negru, cu pieptul alb, dar cu o ureche și vârful cozii albe. Când se văzu scăpat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de dimineață cu "echipa de conducere", totul era în ordine. Lăsă lui badea Ion cheile de la casă și rugămintea pentru Carmen să aibă grijă de Toni. De tot râsul a fost despărțirea lui Toni de Pic cel mic, ce tot scâncea și lătra trist din coșuleț! Cei de la "Mamaia" erau bronzați și bine dispuși, petrecuseră excelent, dar nici Ana și Petre nu se puteau plânge pădurea, aerul curat, mâncarea sănătoasă, serile lungi de discuții pe prispă le prinseră bine, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
putea să-i arunc în ea o copeică de nemurire. Cum să-l conving că n-am de unde? Că doar fac parte din acel grup de "oameni celebri" pe care lumea îi tot confundă între ei. Merge în urma mea și scâncește: "Măcar o dată! Fie și în treacăt! Într-un colț de ziar. Într-o notă măruntă de subsol. Pomenește-mi măcar o singură dată numele! Te-am înjurat, e drept, dar în felul ăsta lumea a ajuns să vorbească de mine
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
ce-și termină substanța. albastrul rece mă strângea până la albul incolor și toate-n mine se-ncleștau, dureau cum doare crăpatul mugurilor în copaci și verde luminau. în dinți se sfărâma un cântec, o panglică de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros, pe spate-mi luneca, vibrându-mi măduva din os. departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros, pe spate-mi luneca, vibrându-mi măduva din os. departe, în viscol, gândurile troienite în vaier: poate că nu mai sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui, în mine făcându-și culcuș, ca o plantă cu rădăcina tăiată. umbra din cuvânt dimineață cu gât subțire și melancolic de lebădă, nu vreau să treci neauzit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cu ce tulburare, si cu ce folos? Nemulțumirea de sine e vizibilă de pe-acum. Vinovați sunt găsiți părinții, a căror iubire nu mai contează, a căror poezie e plicticoasa, ale căror fete urâțite și oase dureroase ies la suprafață scâncind. Scris la 15 ani, textul Evadata este o performanță de sinceritate pe care o veți păstra vrând-nevrând și textele va vor însoți valabile și în scurtul viitor, care a și trecut pentru multi: Nu deranjați./ îmi sunt plecată./ Decorul e
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
un cal...Când o văzut-o, nenea Jănel o căzut pe scaun ca secerat și privea la rusoaică ca la cine știe ce arătare. Până la urmă, și-o dus mâinile la ochi, să n-o mai vadă. „Asta nu-i Liuba” - o scâncit el. Doctorița o ridicat din umeri a neputință. Liuba - rusoaica - o ieșit așa cum o intrat, gâfâind și legănându-se pe picioarele groase și crăcănate. „Asta-i Liuba pe care o am. Alta nu-i” - a spus șefa spitalului, cu părere
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi umblau prin cap. Când și-a dat seama ce se întâmplase, a tresărit: „Doamne! Unde-i Costăchel? L-au omorât, tâlharii!... ” A ascultat cu atenție, dar nu se auzea nimic... Costăchelee! Costăchelee! Unde ești? Unde ești? a început să scâncească Petrache... Într-un târziu, s-a auzit un geamăt ușor. Aproape târându-se, Petrache a pornit în direcția de unde venise geamătul... Un pas, doi, și în clipa următoare s-a împiedecat de ceva... „Aista-i Costăchel” - a gândit Petrache. S-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea demnă de un sugar, ce pornește să scâncească chiar și pentru simpla adiere de vânt, care tocmai și-a schimbat un pic direcția. De vorbit despre motivele pentru care ajunsese ea la azil, nu mai vorbiră, însă efectele traiului ei de acolo nu încetau să demonstreze că ele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua ruptă pe alocuri, ieșeau la suprafață paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
leoaica întinsă în mijlocul sufrageriei chinuindu se să dea naștere unui pui. M-am aplecat asupra ei, iar restul nu a fost decât instinct matern și multă dragoste pentru puiul de leu care se cuibărise la burta mamei, cu ochii mijiți, scâncind încet. — O să-i spunem Blunt. Am dat din cap și m-am dus să mă spăl. Nu căutam explicații, doar priveam apa curgând la robinet. Cu imaginea lui Blunt în minte, am revenit în holul apartamentului și apoi pe palier
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dezmierdă, prin cuvinte, îi dădu o plăcintă și câteva oase, din friptura de pui pe care o mâncase ceva mai devreme, dar, Lolica, nu a luat nimic în seamă. Se tot rotea, pe betonul care de-acum seîntărise bine, și scâncea mereu. Ce ai, ce ai pățit, tu, cățelușa lui tata? Un cineva de pe alături i-a răspuns în locul ei: tâmpiții care au turnat betonul nu au mai controlat gaura aia, pe dinăuntru, și iau îngropat acolo, de vii, puișorii. Că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
neprevăzută și căzu cu umărul pe colțul unui scaun. În câteva secunde, întreaga casă rămase pe întuneric. Panica deveni și mai mare. Gerard așteptă să se termine pana de curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice cumva, cumva pe scaun sau pe canapea. Ea se sustrase. Zbieră din nou. Îi mușcă degetele. Gerard îi distinse totuși, fața în clarobscur, printre șuvițele de păr. Unde găsesc o lumânare, Karin - tante? Crezi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Un murmur al cărăușilor arăta că erau pătrunși peste poate de cele povestite. Pâcu a pornit să vorbească din nou: Îngrozit, am început s-o strig pe mama... „Ce-i? Ce s-a întâmplat?” - a întrebat ea. „Calul...calul” - am scâncit fără vlagă. „Ce are calul? Nu vrea să meargă?” „Nuuu...Nu poate să meargă” - am răspuns eu abia ținându-mi plânsul. Mama a alergat repede, să vadă ce-i. Când a dat cu ochii de pieptul calului, a îngăimat: „Săracul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]