77 matches
-
de a cita începutul unei ficțiuni romanești, al cărei personaj, întâmplător, se numește Mateiu I. Caragiale: Se putea vedea acum cațiva ani, trecând prin piața Sf. Gheorghe, un bărbat care, prin infațișarea lui, atrăgea numaidecât atenția. Era iarnă, cu zăpadă scârțâitoare sub picioare. Bărbatul, cam între 45-50 de ani, era drept, părea solid și osos, dar nu gras. Fusese probabil mai slab, dar acum, prin vârstă, căpătase acea densitate de volum a oamenilor maturi. Fața rasă era contractată, prin lăsarea mușchilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
locotenentul de huzari cu o licărire în ochi. Hai, dă-i drumul, băiete! adăugă către vizitiu, întinzîndu-i mâna lui Apostol și zicîndu-i: La revedere... Am să te mai aștept, Bologa!... Fii sigur, am să te aștept... Căruța porni cu zgomot scârțâitor, în care ultimele vorbe ale lui Varga se pierdură ca într-o prăbușire. Apostol Bologa merse pe urmele căruței, cu surâsul zugrăvit pe obraji, parcă ar fi vrut să mai spună ceva huzarului. Tocmai în fața spitalului își dădu seama că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tabla vibratoare. Visez, plutesc, iubitul meu, "zăvorulălamare", se răsucește ușor, sclipindu-și capul argintiu în soarele dimineții. Apoi se înfige cu forță în inelul opritor, declanșând cea mai frumoasă muzică din lume: ciocan de fier pe metal, acompaniat de hîrșîrt scârțâitor de pietriș pe ciment, iar prim-solista apare ea, somnoroasă sau diafană, parcă valsând, cu palmele făcute pumni, ștergîndu-și urdorile dimineții. Ne pupăm ca verișorii și mă iau după ea în casă. E foarte sumar îmbrăcată și miroase a somn
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
într-acolo și m-am repezit în sus pe treptele-nguste, sărind mai multe deodată, frecîndu-mă de pereții vopsiți în ulei vernil, lucioși în lumina îmbeznată a câtorva becuri chioare. Ca și cu câteva nopți în urmă, am urcat treptele scârțâitoare, de lemn stacojiu, ale scăriței sucite care ducea sub boltă. Când am ajuns în cupolă am auzit scârțâitul primelor trepte de jos sub pașii lui Lulu, care mă urmărea neînduplecat. Marea ușă era dată de perete. Lemnul ei părea să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rană deschisă, în inimă. "Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a lungul pereților
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a răzui mortăciunile de pe carosabil ar vorbi mult mai neaoș. Pe unii din oamenii de pe aici Îți era aproape imposibil să-i Înțelegi. Dar nu și pe Hoitar. Era clar că bărbatul care acum stătea pe un scaun de salon scârțâitor, și care răscolea de zor un foc electric mort, avusese parte de o educație clasică. — S-a Îmbolnăvit și s-a dus, continuă Hoitarul, ridicând pentru prima dată ochii din pământ. Acum e cu Domnul. Era un bărbat arătos, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
da' șefii n-au vrut s-audă. N-aveau Încredere că ne vedem de treabă. Ce păcat. Puteam face avere cu casetele-alea... Centrul administrativ al spitalului era mai plăcut decât partea ocupată de pacienți. Aici, mirosul antispetic al linoleumului scârțâitor era Înlocuit de covoare și aer proaspăt. Logan găsi o tânără amabilă cu păr blond decolorat și un accent irlandez, pe care-o convinse să-l lase să se uite pe dosarele medicale din seara precedentă. — Poftim, Îi spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
amintirile depozitate în trupul său de înaintași. Eul lui era atras de acea lume îngropată „nu, nu îngropată, ci închisă asemenea unei semințe în pământ, asemenea unor monede de aur în casa de fier“. Pe foile de papyrus, pe pergamentul scârțâitor, cele mai luminate minți ale trecutului continuau să funcționeze, nemuritoare, în timp ce creierul fizic devenea cenușă. Iar lui, care, la o vârstă fragedă, își văzuse tatăl murind și se gândea neliniștit, lipsit de speranțe, la mama și la frații săi, însușirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și Du Maurier petrecură timp Îndelungat plimbându-se În sus și În jos pe promenadă sau sprijinindu-se de balustrada terasei În timp ce discutau, căci coborâtul pe potecă până pe plajă presupunea și un urcuș epuizant Înapoi sau o ascensiune incomodă cu scârțâitorul teleferic Sandgate. De cele mai multe ori erau singuri, dat fiind că Emma găsea inconfortabilă promenada deschisă și neumbrită pe vremea aceasta excepțional de caldă. Du Maurier continua să nu fie, după cum spunea și În scrisoare, În apele lui, părând să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mâncărica mea de bob cu costițe de batal și ar avea cu promptitudine la îndemână jalnica lor armură, nivelul colesterolului literar. „Astăzi, rog frumos, ne ocupăm de porcul“, zicea maestrul în chip de introducere și desena pe tablă cu creta scârțâitoare și linii sigure contururile unei scroafe zdravene. Apoi, împărțea animalul ce domina suprafața neagră în părți ce purtau fiecare câte un nume și pe care le numerota cu cifre romane. „Numărul una este codița îmbârligata și dumneaei ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dar incapabil de ură. Dorind s-o revadă, dar fiindu-i interzis. Fără putere simțindu-se, condamnându-se că a fost calculat și logic și prost. Simțindu-se de parcă s-ar fi aflat într-o încăpere cu parchetul din senin scârțâitor în care este cu încetul spânzurat, și iară, și iară. O dorință atât de puternică, încât devenea insuportabilă, răspândită în întreg trupul obosit și încordat, palpitându-i în brațe, în pulpe, în mușchii bazinului, în fiecare celulă, credea, dar incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
duce spre bucătărie și apoi spre dormitor, și Înapoi, o văzu cum coboară la toaletă, cum se duce În baie, se spală, o văzu urcînd din nou În dormitor, stingînd lumina În spate, o auzi cum se deplasează pe podeaua scîrțîitoare În timp ce se dezbrăca și apoi cum se urcă În pat. Nu a Încercat să-i adreseze o vorbă lui Helen sau măcar să vină În salon, dar nici Helen n-a chemat-o. Ușa dormitorului era Împinsă, dar nu Închisă: lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sumedenie de motive pentru a-și petrece o noapte de una singură Într-un hotel din Londra. Îi dădu lui Viv o cheie cu o plăcuță din lemn. Camera era una ieftină, la care ajungeai urcînd trei rampe de scări scîrțîitoare. Nu era decît un pat, un garderob Învechit, un scaun cu arsuri de țigară și, Într-un colț Îndepărtat, o chiuvetă lipită de perete. Un calorifer care fusese vopsit de nu știu cîte ori abia dacă emana puțină căldură. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Avusese impresia că aceste case - la fel ca viețile pe care le adăpostiseră - erau făcute În primul rînd din spațiu. Spațiile erau importante, nu cărămizile. Partea din spate, totuși, era mai mult sau mai puțin neatinsă. Trecură printr-un pasaj scîrțîitor și ieșiră, În mod bizar, Într-o bucătărie cu cești și farfurii pe rafturi și poze pe pereți, cu lumina electrică aprinsă și draperiile de camuflaj trase. Dar o parte din tavan se rupsese, și valuri de praf se rostogoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era întotdeauna mai greu. Mult mai greu. Trebuia să iasă cât mai grabnic din camera asta afurisită! îm pinse ușa cu un șut nervos, atât de nervos și de puternic încât ușa se hâțâi și se deschise cu un bălăbănit scârțâitor. Se îm brăcă mohorât și ieși afară. Hălădui pe străzi cu o figură întunecată, lovind din când în când cu bombeul pantofului în pietri celele din caldarâm și uneori în roțile de mașini parcate ici și colo pe trotuare. în timp ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hybridum mac, Petrosimonia triandra, Phlomis tuberosa, Picris hieracioides ssp. hieracioides, Plantago major var. brachystachya, Plantago tenuiflora, Poa annua, Poa bulbosa, Poa compressa, Poa nemoralis, Poa palustris, Poa pratensis, Poa sylvicola, Poa trivialis, Podospermum canum, Podospermum laciniatum, Polycnemum arvense, Polycnemum heuffelii - scârțâitoare, Polygala sibirica amăreala siberiană, Polygonatum latifolium, Polygonatum officinale, Potentilla argentea, Puccinellia limosa, Pulmonaria officinalis, Pyrola chlorantha, Pyrola media, Pyrola rotundifolia, Reseda lutea, Rumex domesticus, Salicornia herbacea, Salvia nemorosa, Scrophularia vernalis, Scutellaria altissima, Silaum flavescens, Silene dichotoma, Silene nutans, Sinapis arvensis
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
încăpere, jetul galben. Duduile ciuliră, fără să vrea, urechea. Nu se mai auzi, un timp, nimic. Se auzi, într-un târziu, cascada; pe urmă, lanțul „pendular de-ncet”. Se auzi, în fine, jetul incolor. Prosopul nu se auzi. Se auzi, scârțâitoare, ușa. Se auziră pașii lui Vasile. Se auzi,-n sfârșit, acesta ultim, care,-nfundând urechea la întrebarea Norei: „Ce-ați făcut în baie, dom profesor?!” („... im Badezimmer”, vorba străbunicii vienezo-gălățene a domnișoarei Carmen), scoase din nou din raft broșura lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
pe pămînt. -Bine, o să vin mîine la ora zece. Singur, da? Singur, sînteți mulțumit? Încă nu pot să știu..., murmură bătrînelul. Stătea pe trotuar, puțin speriat, puțin agitat. Mă poftește în casa năpădită de pustiu. Lacăte, zăvoare ruginite și uși scîrțîitoare. Un bec murdar și chior, toaletă pentru muște, încearcă să se lupte cu întunericul. La întrerupător, de jur împrejur, o pată neagră, murdară. Pereții sînt acoperiți cu tapet, acum peste tot jupuit, murdar. Un cuier din nuc sculptat cu migală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
opt ani, înainte de Moș Nicolae, am fost pentru prima dată singură la film, de la patru. Am galopat de pe Ion Vasi până-n piață, am urcat trei trepte înalte de piatră, am luat bilet, am intrat în sala cu scaune de lemn scârțâitoare și podele date cu petrosin, am tras pe nări miros de fum și de cărbuni din teracotă, m-am îndesat mai bine-n palton, în șoșoni, în ciorapii groși și-n trening, am morfolit ciucurii de la fular și abia mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
în biroul său directorial de la Teatrul Național, căci era director și al acestei instituții. Mai rămăsese în picioare, după bombardamentul german din 1944, o clădireanexă a vechiului Teatru Național, și acolo, la etaj, unde urcai pe o scară de lemn scârțâitoare, își avea cabinetul de director. Luni la prânz ne trimitea de acolo paginile bătute la mașină de secretară, simpatica Neli Arsenescu, o brunetă minionă cu ochi verzi, întotdeauna zâmbitoare. Erau culese în câteva ore și seara i se înapoiau sub
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
urgent la experiența acumulată de strămoși: "cui pe cui se scoate"; panaceu recunoscut ca atare de toți cei care trecuseră prin asemenea faze. După ce și-au revenit cât de cât, înarmați cu bastoanele de cauciuc, pășind cu cizmele pe zăpada scârțâitoare au plecat pe sectoare într-o stare de echilibru îndoielnică, fiind convinși că fără ei țara asta s-ar duce naibii de râpă... În timp ce înotam cu mare greutate prin zăpada din pădurice, scoțând anevoios un picior după altul, având copăcelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
numărul 8. Cu lemnul în spate, obosiți, înfrigurați, cu spaima în suflet, înaintam greu pe zăpada cuprinsă de îngheț, escortați de doi milițieni obtuzi unul în fața noastră, celălalt încheind plutonul. Pășeau cu cizmele lustruite, mâncați și bine băuți, pe zăpada scârțâitoare pârâind sub greutatea acestor plăvani mătăhăloși, câini de pază ai regimului comunist. Plecaserăm cam de multișor de-acasă. Mi se făcuse foame. Reflexul meu condiționat a intrat imediat în funcțiune trimițându-mă fără greș la sursa de alimentare: sufertașul. Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu toți spectatorii se vor lăsa luați pe sus și că unii vor denunța clișeele lui Bayona, dar cred că e nu doar mai generos, ci și mai onest să le numim ingrediente, să admitem că fără ele fără uși scîrțîitoare, păpușele sinistre și bubuituri în miez de noapte poveștile cu fantome n-ar mai avea atîta haz și să cădem de acord că rareori au fost combinate atît de bine. în orice caz, nu ele fac filmul. Acesta nu e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pieptului: este o nedreptate strigătoare la cer ca oamenii să fie tăiați în două cu ferăstrăul”. Reacția promptă: este o nedreptate strigătoare la cer ca Tudor Vianu și G. Călinescu să fie judecați astfel. Tăiați în două cu ferăstrăul simplificării scârțâitoare. Nu am nici o îndoială că în acest punct N. Steinhardt greșește grav. Și în mai multe feluri. Confundând destinul istoric cu cel individual. Pretinzând un imposibil eroism de masă. Și un și mai imposibil egalitarism elitarist. Uitând învățătura creștină potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nici lutul care să fie pus pe pereți. Pe dinafară casele rămân din lemn doar cu un pătrat văruit în jurul ferestrelor. Ars în cuptor, acest pământ dă var. Săraci sunt și oamenii care, toamna, aduc pâinea de la șes în carăle scârțâitoare. Și totuși sunt generoși, în stare să dea orice pentru o credință a lor. Ieșit din astfel de aluat, Labiș n-a suportat sub nici o formă ipocrizia. Nici pe cea omenească, nici pe cea artistică. N-a profitat de renume
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]