648 matches
-
întrebat și mă întreb de ce n-a publicat-o în timpul vieții, deși manuscrisul, pe care l-am văzut și citit, avea hîrtia îngălbenită, semn sigur de vechime. Ba, mărturisesc, nu mi-a vorbit niciodată de existența lui. Să se fi scîrbit atît de mult din cauza injuriilor cu care era potopit de unii (mai ales de neîntrecutul Gh. Grigurcu) încît nu voia să mai publice nimic! Ipoteză, totuși, exclusă de vreme ce, în exilul berlinez, a pregătit și a publicat cunoscutul său studiu despre
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
în mediul berlinez atmosfera prielnică marei sale creații, deși tot anunța că lucrează la o piesă de teatru Titircă, Sotirescu & Co. A rămas, vestită, din această perioadă, celebra sa corespondență și, în 1907, teribilul pamflet-analiză 1907. Din primăvară pînă-n toamnă. Scîrbit de tot și toate refuză, în 1912, să fie sărbătorit, la 60 de ani, de către S.S.R. Și moare cam cînd i se epuizaseră economiile, încît Gherea cugeta cum să-i acorde o subvenție consistentă, fără a-l jigni în vreun
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
serviabilitate, promițător. Îndrăgește o cântăreață. Apoi, după spectacol, cunoștința sa repede improvizată îl invită la festinul pe care prințul-consul îl dă în onoarea trupei de actori într-un cabaret mai ales și, apoi, la prinț acasă. Se ostoise dar era scîrbit de atîta mîncare, băutură și zaiafet, continuînd, totuși, s-o ducă tot așa patru zile, pînă la plecarea trupei din oraș. Un tinichigiu, firește evreu originar din România, îi face rost de un atelier în care omul nostru devine pictor
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Dar uitase și memoria nu îl mai ajuta. Începe să întrebe peste tot pentru a afla răspunsul salvator. Dar nimeni nu știe. Nici chiar farmacistul orașului, un ofițer și nici mica sa bibliotecă pe care o consultă în zadar. Se scîrbește de atîta ignoranță, e mereu arțăgos, iar meșteșugul e în delăsare. Îl cuprinde dorul de ducă. Înainte de a pleca are norocul să găsească un concetățean, scamator ce-și spunea "Moldova Verde" care - mirare! - îi dă răspunsul pe care îl tot
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Munte, unde dă peste un călugăr care - uimire! - rostea în extaz versuri păgîne. Era un român ajuns monah la Athos. Se apropie de starețul unei mici mănăstiri, dar are nefericirea să descopere că e homosexual și că îl dorește. Se scîrbește și de acest loc și, pe dată, luă vaporul spre Constantinopole, de unde un vas românesc îl aduce la Constanța. În sinea lui cugeta mult întristat: "De ce dracu mă întorceam eu în România? Cînd voi mai avea privilegiul să evadez spre
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
german abia urcînd în pantă și care-mi făcuse semn de la volan. Oprise camionul. Aveam la mine o sticlă cu erzatz, cafeaua cazonă matinală. Neamțul crede că-i băutură. Îi întinsesem sticla, băuse din ea și, simțind poșirca, o scuipase scîrbit pe geam. Ne salutaserăm, iar șoferul dezamăgit, o pornise. Acum, printr-o străfulgerare, îmi aduc aminte de Midovschi. Un camarad, însă pilot. Da, el fusese la Vințu... Întîlnindu-ne întîmplător la București, după 1960, îl văd pe stradă pe Midovschi, ne
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
spre regretul meu, se impun unele nuanțe, căci, n-am nici o îndoială, un om valoros se simte răspunzător de soarta comunității sale umane și profesionale, de destinul disciplinei pe care o reprezintă. Oricît ar fi ei de fragili și de scîrbiți de nivelul scăzut al diverselor dezbateri sau derutați de bădărăniile altor "vedete" ale momentului, nu ai voie să aștepți la nesfîrșit ca alții să te salveze, să lupte pentru tine. Să revin însă la Fundație. La început mi s-a
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
scuipat sau chiar o pată de sânge pe obraz și nu ești un decăzut, un cerșetor, gata să suporți orice, te duci la oglindă, te uiți în ea, ca să știi ce faci și cum faci, și ți-o ștergi singur, scârbindu-te pe tine de gestul pe care ești nevoit să îl faci ca să redevii curat. Asta dacă ești OM, și nu cerșetor. Dacă ești cerșetor, îți lași acolo, scuipatul, sau pata de sânge, pe obraz, și te faci în continuare
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
Tatra. Ba chiar în Cehoslovacia ne puneau pe noi înainte. Și cum ați trăit momentul de la 23 august? O mîrșăvie, trebuie făcut un studiu despre minciună, infamie, mîrșăvie. În general, în România oamenii știu ce s-a întîmplat. Toți vorbesc scîrbiți de invazia "eliberatoare" sovietică. Poate. Dar trebuie să faci parte din generația '43. Conștiința istorică se formează cînd evenimentul se trăiește, cînd ești contemporan cu el. Cei de astăzi nu au fost contemporanii acelui moment. Românii trăiau într-o indignare
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
anilor '20, pentru a lichida urmările comunismului de război. (Și comunism, și război!) Paradoxală convergența scriitorilor proletari cu cea a reprezentanților elitelor. Maiakovski și Bulgakov sunt pe aceeași baricadă: unul respinge rudimentele de piață liberă în numele egalitarismului promis, celălalt e scârbit de mitocănia noilor bogătași, de oportunismul actualilor locatari din apartamentele "foștilor", acum oameni vlăguiți și inutili (în buna tradiție a literaturii ruse). Reprezentanții autorității, coruptibili, sunt tâmpi și mizerabili, publicul din sală freamătă bucuros de câte ori recunoaște o situație familiară: NEP
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
se află un capital mult mai concret (bani și putere socială)? John Michael e acut conștient de potențiala duplicitate a intelectualului din ziua de azi, care ușor poate fi ispitit să devină din aliat al maselor, un elitist sau snob scîrbit de vulg? Păcat că în cartea aceasta Michael nu își propune să analizeze moștenirea ideologică și filozofică a Iluminismului, tocmai spre a vedea exact cum a influențat ea datele actuale ale problemei. Ambiguitatea atitudinii intelectualilor europeni față de concepte precum populism
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
recapitulăm, poate nu s-a-nțeles: Două cârciumi. Distanță foarte mică între ele. Acum câteva luni - amândouă pline, în prezent - una plină, cealaltă goală. Care-i explicația? Lovește prin rotație criza? Numai unde și când are chef? Se plimbă ea scârbită prin centru și se gândește “ Ia, hai să intru la ăștia în seara asta, că m-am plictisit de ăilalți, au un singur CD cu Celentano și mi s-a acrit de el”? Apoi, peste câteva seri, i se face
S.O.S.! Criza e femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19781_a_21106]
-
o culegere de poezii, iar la Sremski Karlovci un roman. Unchiul său voia să-l înscrie la Academia de Export, însă el s-a dus la Medicină, drept pentru care s-a trezit alungat din casa rudei sale. Mai apoi, scârbit de ideea de a fi nevoit să suporte duhoarea din pivnițelor unde se făceau disecțiile, a renunțat la studiile medicale. „Știu doar că trăiam la Viena și că doream să mă mut la Paris” - va scrie el ulterior. „Și m-
Agenda2003-15-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280906_a_282235]
-
omul de afaceri Elan Schwarzenberg a declarat că acțiunile cumpărate la postul de televiziune Realitatea TV l-au costat câteva zeci de milioane de dolari. "L-am prins miercuri seara pe Sorin Ovidiu Vântu în acel punct în care era scârbit de toate și a zis <m-am săturat! Îmi bag picioarele în tot>. Până miercuri seara nu am discutat niciodată de vânzare. SOV mi-a propus să fiu manager general la Realitatea înainte de a prelua postul Sebastian Ghiță", a declarat
Elan Schwartzenbeg: Suma investită la Realitatea TV este de zeci de milioane de dolari () [Corola-journal/Journalistic/26566_a_27891]
-
A lucrat o vreme și pentru actorii care au turnat, cunoscutul serial românesc „Las Fierbinți”. Dar și la serialul „După dealuri”. Profesorul, muncitor până aproape de epuizare, din cauza acestei dăruiri, era chemat des și din scurtele sale perioade de zile libere... Scârbit de nedreptățile ivite, în sensul că, pentru dăruirile sale, s-a considerat nu numai ne apreciat la justa valoare dar și epuizat, în sensul că lucra 18 ore... A hotărât să plece în Spania, cu gândul că în România la
COMPLEXUL DE LÂNGĂ FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381598_a_382927]
-
țară. Motivele au fost cam aceleași pentru al doilea val, cei care au plecat după 2000. Contextul a fost diferit. Fabricile și uzinele se vindeau la fier vechi, sindicatele se uniseră cu conducerea și demonstrațiile rămăseseră fără efect, așa că, românul, scârbit de vârtejul amețitor în care intrase, se vedea incapabil să facă față. Era pregătit, făcuse o facultate și era dureros să se vadă fără ce pune pe masa copiilor. Ori avusese o afacere și fiscul lui Năstase se concentra doar
ROMÂNCĂ ÎN SPANIA de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381633_a_382962]
-
personalitate culturală, altfel) primind un cadou. Un cadou simplu, dat cu drag, un obiect artizanal de la Muzeul Țăranului, ceva de genul ăsta. Omul a primit cadoul, a așteptat să plece persoana care i-l dăruise, după care s-a întors scârbit către cineva din anturajul lui, i-a întins obiectul și i-a spus, cu voce aricioasă: “Ia ăsta, te rog, nu mai suport obiectele, mă sufocă obiectele”. Nici măcar nu a avut răbdare să rămână singur cu obiectul. Era urgent să
Despre oamenii acri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20378_a_21703]
-
cu trupul, sufletul mi-a rămas acolo și acolo va trăi mereu! Da, într-adevăr sunt un om realizat, mulțumită bunului Dumnezeu! Am fugit din țară înotând Dunărea pe data de 8 Noiembrie 1980 cu riscul vieții! Eram atât de scârbit de regimul de atuncea, vedeam în jurul meu doar suflete triste și înjosite, sau oameni lipsiți de caracter și bun simț, care erau în stare să-și vândă chiar și părinții și frații pentru a avea un trai mai bun. 3
MI-AM PĂRĂSIT PATRIA DOAR CU TRUPUL, SUFLETUL MI-A RĂMAS ACOLO ŞI ACOLO VA TRĂI MEREU! de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384142_a_385471]
-
final, scena. Singur în penumbră și-n confort, Marcel ațipi, cu gândul la tratamentul de care se bucura cel care-i luase locul în salonul cu opt pacienți distribuiți în șase paturi. Într-adevăr, bietul politican era demn de milă. Scârbit de lenjeria mizeră, după ce se culcușise în patul lui Marcel, avusese cel mai grozav șoc din viața lui: o scândură de om, proaspăt întors de la baie, i se vârâse în pat cu o mișcare șerpească, lipind de spinarea sacră a
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
decît să vă spun povestea lor și în numărul viitor. Să cred că și în anii ce vor urma voi putea să scriu despre performanțele lor, să sper că nu vor osteni, că nu vor dezerta, că nu se vor scîrbi prea curînd de urît. Vă voi invita, săptămîna viitoare, în lumea acestei clase. Voi povesti și eu despre spectacolele pe care le-am văzut. Nu multe teatre au în repertoriu ceva atît de solid. Și nu mulți studenți au șansa
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
an 30 de oameni scriu, la Paris, la Viena și la Londra, 30 de comedii la fel de agreabile?" Dar numai datorită Stelei fără nume a do-bîndit renume internațional și a ajuns singurul evreu din România devenit scriitor popular. La Barașeum e scîrbit de spectacolul deplorabil de pe scenă și din sală, înainte de a afla că mare parte a publicului e alcătuită din evrei botezați, la spectacolul cu Iphigenia lui Mircea Eliade nu se duce, presimțind că acolo va fi "o ședință de cuib
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Germaniei. Camil Petrescu ar fi ținut și el "fotografia Căpitanului pe masă". în schimb, ne informează criticul în Agende literare, Victor Eftimiu "laudă bolșevismul lui Stalin". Ar dori "intrarea noastră în republica sovietică. Odios, odios, izbucnește Lovinescu, mă indignează și scârbește" (24 martie 1941). Dar peste puțin timp, dramaturgul schimbă macazul și va fi "bine cu legionarii". Eticheta de bolșevic e pusă și pe fruntea lui N. Carandino, prim redactor la ziarul "Facla", (cunoscut prin orientarea lui de stânga), a lui
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
212), ca o condiție spre a-și prezerva sufletul de climatul de degradare generală din România (J3, 30). Când a ajuns la limita dezgustului, D. Flămând și-a lăsat în urmă țara pentru că simțea că atmosfera devenise irespirabilă și era scârbit de lașitatea colectivă de acolo (mi-am dat seama că a trăi în România devine o vinovată complicitate cu sistemul - interviu cu Gabriela Adameșteanu). Convins că regimul comunist era instalat pentru veșnicie și, M. Vișniec a vrut să încerce o
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
apare sau când publică ceva dă o frază veche, un poem idem, o semnătură anagramă, spre a se deroba: m-au publicat fără să știu. Iată de ce poetul Voronca rămâne plasat în același azur, dar prietenul a trebuit să mă scârbească mult”. De cealaltă parte, în relieful scrisorilor lui Ilarie Voronca se întrevede un personaj anxios, aflat într-o stare cronică de depresie. Multe sunt pasajele care anunță, încă de la finalul anilor ’20, ceva din gestul final al autorului. Pe fondul
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
picioarele, În coaste, În cap, cu o turbare cum lui Vasile Îi fusese rar dat să vadă. De atâta efort, individul horcăia, iar Vasile a remarcat cât de familiar Îi era horcăitul acela, cât Îl Înfricoșase cândva și cât Îl scârbea În clipa de față. — Nu, nu e cu putință așa ceva , Își zise. Vru să facă o mișcare, nici el nu știa prea bine ce intenții avea, mai bine să aștepte, poate ăla Își va fi potolit setea de răzbunare și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]