81 matches
-
în viață. Ieri a fost o zi mare, iar acum încă sărbătorim. Vino să bei cu noi. Hidromelul ăsta... Dintr-o mișcare bruscă, Sebastianus îndepărtă paharul cu dosul mâinii, răsturnând în iarbă cea mai mare parte a conținutului. — Ce înseamnă scârboșenia asta? strigă cu o furie nestăvilită. De ce pleacă oamenii tăi? Ambarrus, întunecat, îl privi cu o expresie în care se citea mai mult surprindere decât resentimente. Tovarășii săi, însă, se ridicaseră și se apropiau, având - chiar și femeile - o atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu copilul terorizat după noi, am coborât într-o doară la subsolul bazinului cu foci. Acolo se făcea mai întîi un coridor cu terarii de-o parte și de alta. Păianjeni. Păsărari, tarantule, în fine, toate mărimile, formele și culorile. Scârboșenii după părerea Cristinei, inexistente după a Ioanei (care nu putea fi convinsă să deschidă ochii), izvoare de plăcere infinită după a mea. Apoi, insecte mimetice (concurs: cine le distinge primul dintre frunze și crenguțe) și nu mai știu ce altceva
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la începutul romanului - până la scăunel (te rog, Coșuță, rămâi așa până am să mă întorc la tine), și e prea de tot, sunteți chiar toți aici, Angelica mucioasa, da, te văd mozolind același colț de pâine și-ți văd și scârboșeniile alea verzi care picură veșnic ca un robinet stricat, Cornel și Diana, cum vă țineți de mânuțe și d-aia nu mai pot eu, Rox... - băiețică, povestea! - asta a fost o tovarășă care nu mă cunoaște (de parcă poți să cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru a rămâne indiferent. E straniu că lucrurile cele mai detestabile au o anume forță de atracție. Un om ia masa, iar în spatele lui un câine vomită. Omul poate să mănânce în continuare și să nu ia seama la această scârboșenie. Dar el poate să se oprească din mâncat și să plece fără să se uite în urmă. Ar putea. Dar o forță rea, ca o ispită (despre ce ispită o fi vorba aici?) îi trage capul într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ale concetățenilor. Nu numai că lumea îi suportă, dar la emisiunile de ore și ore ale lui Păunescu de la PRO TV se perindă scriitori, pianiști, medici, cântăreți... Cum se poate intra în NATO ― întreb retoric ― cu trubadurii lui Ceaușescu, cu aceste scârboșenii guralive care se distribuie în rolul de directori de conștiință? O jumătate de oră mai târziu sânt acasă: pe postul Antena 1, la Tucă Show ("sînt Marius Tucă de la Tucă Show", se prezintă modest autorul emisiunii), Păunescu și Vadim discută
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simplu dar brutal, În gura mea. Spre surprinderea mea, a tras până când a scos de-acolo o larvă albă, zvârcolindă, lungă de câțiva metri, acoperită de păr alb, umed. În mod ciudat, am răsuflat ușurat. Mi-am dat seama că scârboșenia asta mă Împiedicase să vorbesc. Și totuși, când am dat să-i mulțumesc, gâtul mi-l simțeam poros și extins pe dinăuntru. Singurul lucru pe care l-am mai putut face a fost să-i explic, implorându-l din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
miroseau. Protestul boem le făcea cel mai mult rău. Era ceva elementar printre sarcinile și problemele civilizației, se gândi domnul Sammler, că anumite părți din natură cereau mai mult control ca altele. Femelele sunt În mod natural mai predispuse la scârboșenie, au mai multe mirosuri, au nevoie de mai mult spălat, tăiat, legat, aranjat, țesălat, parfumat și antrenat. Aceste biete puștoaice poate că se hotărâseră să pută Împreună ca sfidare la adresa unei tradiții corupte clădite pe nevroză și falsitate, dar domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
au reușit să interiorizeze abil textul. Tot așa cum decorul lui Bartha József a acoperit pașii spre moarte, de fapt, spre morțile succesive - personaj, actor, om - într-un alb fără început și fără sfârșit. Cea mai frumoasă declarație de iubire a scârboșeniei și hidoșeniei celui pe care îl adoră e făcută de Mihaela Teleoacă cu o frenezie seducătoare, care nu cade deloc în patetism. Mihaela Teleoacă avea, cu siguranță, nevoie de acest rol pentru a-și demonstra abilitatea de a jongla atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
se ducă damful de țigară... - ...de treabă, e grețos... Mă duc să deschid fereastra. - Ești tu bădăran! O faci intenționat, să mă scoți din minți? - Măi fato, dacă tu nu simți, nu-i vina mea. Și nu mai cumpăra toate scârboșeniile astea vietnameze, chinezești, cu găinaț de colibri, scuipat de rinocer, gheară pisată de maimuță, coadă de aligator de lapte sau mai știu eu ce... - Ești un necioplit, un țărănoi cu greieri în tălpi! - N-am susținut niciodată c-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spunea altui oaspete: „Aș! Eu îi dau tot ce-mi cere! De ce să nu-i fac poftele dacă mai are de trăit atât de puțin...!“ Apoi a prescris să i se facă un clistir, iar ea zicea: „Clistir? Ptiu, ce scârboșenie! Boșorogului ăstuia! Eu nu, eu nu! De-ar fi trebuit s-o fac unuia dintre cei doi răposați, pe care-i iubeam, cu care m-am căsătorit de plăcere! Dar ăstuia? Clistir? Eu? Ce să spun...!“ — E fantastic totul! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
noastre, când intrau altele în vorbă, erau cele ale unui cuplu în criză de timp care se întreabă: ce vor ăștia de la viața noastră? Ursula a avut o singură problemă cu mine: - Dumnezeule, nu te mai saturi odată să mănânci scârboșeniile de hamburgeri? Noi nu aveam atunci McDonalds și eu eram de groază. Înfulecam la chiftele turtite în pâine ca o spartă. Toate răcnetele americancelor pe tema: - Where is our vegetarian food? cu adresă la restaurantele poloneze, mi se păreau scălămbăieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dar când din colaje am unit întregul material, am fost înspăimântat de gafele imaginației izvorâte din mintea personajului meu, de proporțiile greșite în raport cu adevărul pe care eu îl vedeam prin prisma valorilor matematice, cibernetica mea gândire nu se potrivea cu scârboșenia malaxorului de idei țâșnite din același cap șubred înclinat, se vede, spre morbiditatea descâlcirii adevărului despre Spațiu și Timp. Recunosc furtul, îmi asum pedeapsa de a-l evita așa cum a fost însăilat în secolele ei de detenție pentru că, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu mâinile goale. Aia e punga cu bocancii țiganului? întrebă Ileana, arătând spre sacoșa de sub pătura din portbagaj. Nu pot să cred că ții la tine scârboșeniile alea! Și ce ai vrea să fac cu ei, să-i duc la mine în cameră? N-am unde să-i las. Constituie totuși o probă, nu-i pot arunca. Traversară și se afundară în pădurea de dincolo de drumul forestier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și uriașa spânzurătoare. În timp ce mai mult mă rostogoleam spre ea, nefiind în stare să mai merg, cu bale la gură și ochi de nebun, m-am gândit la Sultana și la tot ceea ce era ea. Era tot. Apoi am văzut scârboșenia de spânzurătoare și m-am îngrozit dându-mi seama cât de înalt era piedestalul de demență pe care mă suisem. I-am dat foc. Și am realizat cât de îndrăgostit eram. Am trăit. PAGINĂ NOUĂ SIR SUGISMUND E SUA STÒRIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și își întoarse capul spre Ștefănel, băgând abia atunci de seamă bine că fiul său stătea cu mâinile în teancul de bancnote vechi și soioase, răsucindu-le și așternându-le unele lângă altele pe dușumele, extrem de încântat. Ia mâinile de pe scârboșeniile alea!... se răsti el supărat la copil și, sărind de pe scaun, adună la repezeală toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
primească, pe de-a moaca, ceea ce el obținea numai după ce-și scuipa din bojoci. - Pe muianul tău de dentist, boangă Bruță... că-ți toarnă ție fermecătoarea galenică, de-a moaca... Numai ca să-i împrăștii... prin domiciliu, cu muște, rahați, scârboșenii și șobolani?!... Adică, ea nu poate să-și arunce singură, prin casă, cu șobolanii?!... 44 DANIEL BĂNULESCU - Numai că, în ultima clipă, adulmecând primejdia, terchea- berchea are o mișcare genială și, intuiția începătorului, înlocuiește poemul... Motolește adică poemul cu care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asta e marea șustă îmbîrligătoare a vrăjitoarei de la noi, din cartier: șapte luni pe an ne aleargă să-i procurăm cărăbușime și verzituri. O lună se încuie să-și meșterească rețetele saramurilor. Și o altă lună să împingă muntele de scârboșenii în cele vreo sută și ceva de borcane de murături în care le căpăcește... Fiindcă zice că, neapărat, iarna e aspră. Și orice stăpânitoare de duhuri trebuie să fie oricând pregătită, la când vrea momentul ei, să prepare din scârboșeniile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scârboșenii în cele vreo sută și ceva de borcane de murături în care le căpăcește... Fiindcă zice că, neapărat, iarna e aspră. Și orice stăpânitoare de duhuri trebuie să fie oricând pregătită, la când vrea momentul ei, să prepare din scârboșeniile adunate, vreo ciorbiță de farmece, 56 DANIEL BĂNULESCU un sufleu de cârtiță ori o cât de mică musaca de șopârlă. Garnisită cu furnici zburătoare. Întețită cu unsoare de bicicletă. De să-ți sară și tic-tacul din piept și să vorbești
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bruță? - ...Între tranșee au deschis niște podețe. Înăuntrul tranșeelor i-a pus fermecătoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri, camioane cu turtoaie de farmece, cât căpățânile de verze. Vineții, drămuite cu otravă de viperă, slănină de înecat, scârboșenii murate, tăvălite prin făină să nu se deschege... Călca inamicul de care se ferește Nicoloaica și pentru care și-a scobit șanțurile pe vreun turtoi. O dată îi despica și puterea turtoiului, ăluia, de sus până jos, pielea burții ca pe-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stați de vorbă. Pe mine mă duceți? Pe mine? Vă știu eu. Faceți și pe dracu-n patru ca să mai dați și voi din gură, să vă mai vărsați și voi veninul! Nu mă prostiți voi... Și acu’ începeți cu scârboșeniile, acu’ când vreau să-mi iau și eu partea? Faceți mutre? COLONELUL: Gufi, zău... GUFI (Isteric.): Vreau să spun. ce am de spus! CĂLĂUL: Bine, da’ scurt! GUFI (Fericit.): Scurt! Scurt! (Către ARTUR.) Domnule, să presupunem că încă nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scuipă, cântă, tușește, cântă.) MACABEUS: Ce urât scuipi! Vai, cum se aude că scuipi, cum se aude și cum grohăiești când scuipi... Ce urât se aude, ce urât. Se aude cum îți gâlgâie sângele în gât, vai, ce gâlgâială, ce scârboșenie. Ție chiar nu ți-e silă de tine? Chiar nu-ți vine să verși când te gândești la tine? Cine dracu’ te-a născut pe tine? Parc-ai fi un șobolan, zău așa, am văzut eu odată un șobolan ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLATOR.) Vedeți, domnule? CASIERUL (La fel, lipit de urechea călătorului.): Câteodată se întâmplă să înceapă ploaia în timpul nopții... Ah, ce desfătare! Ați călătorit vreodată prin ploaie în timpul nopții? Eu, când eram copil, adoram ploile de noapte... HAMALUL: Ce mizerie! Ce scârboșenii! Își scoate sticla din buzunar și începe să bea; sticla trece apoi în mâna CASIERULUI și de aici în mâna IOANEI; ȘEFUL GĂRII întinde și el mâna dar IOANA refuza să-i dea.) IOANA: Tu nu! ȘEFUL GĂRII: Vreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să zboare prin ploaie... Mor ca proastele. (HAMALUL își aprinde și el o țigară; stau amândoi în jurul focului și privesc în grămada care se carbonizează.) HAMALUL (Privind cum flăcările mistuie ultimele păsări.): Asta-i. Așa-mi încep eu ziua. Cu scârboșeniile astea. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Amintindu-și brusc.): Dar ceilalți? Unde-s ceilalți? Unde-i Ioana? HAMALUL: Hm. Ceilalți? (Plictisit.) S-au dus după apă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: După apă? Ce fel de apă. HAMALUL: Apă. Apă de băut. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dădu să bea sângele și restul de lichid din stomac, aproape putrezit, mai puțin de șase degete din gamela de tablă. Din nou mulțumi în gând că era în continuare inconștient, pentru că altfel n-ar fi putut nicicum înghiți asemenea scârboșenie, având în vedere că nu era un om obișnuit să bea apă putrezită, așa cum tuaregii făceau adesea. „De fapt, e totuna dacă moare din cauza asta sau de sete, se gândi. Și dacă o suportă, va putea merge mai departe.“ Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
recunoscu celălalt. Și penultimul lucru pe care mi l-aș putea dori ar fi să ne vedem obligați să-i înfruntăm. Făcu un gest semnificativ, indicând pereții catamaranului. Însă ultimul lucru pe care mi l-aș putea dori este că scârboșeniile astea de viermi să-mi mănânce vasul. Și ce-o să facem dacă vin în timp ce navă este pe uscat? întreba îngrijorat Tapú Tetuanúi. Sunt mult mai mulți decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]