756 matches
-
noastră nu se intersectau niciodată. Dar acum, acum se intersecrează în fiecare secundă. Acum știi. ȘTII CÂT DE MULT TE URÂM. Și că suntem mulți. Suntem noi, tot poporul tău. Și am da orice să nu îți mai vedem figura scârboasă. Dacă ai crăpa mâine, am primi știrea cu ochii uscați. Poate chiar cu zâmbet. Nu ar fi exclus nici să ți se umple mormântul de scuipați. Cum? A sunat prea dur ce am spus? Ți se pare prea mult? Dar
Dragul nostru politician, te urâm! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20070_a_21395]
-
părinților salutări din partea mea, și așa de două ori pe an, două scrisori care îmi întorceau stomacul pe dos, fiindcă eu aș fi vrut să-i scriu cât de tare vă urăsc, Elena, pe tine și pe toată familia ta scârboasă, pe tine și hainele tale de fată bogată și cretină, ia mai du-te naibii, să crăpi de o mie de ori. Dar de bună seamă nu puteam face așa ceva. Trebuia să scriu cu litere mari și clare dragă Elena
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
de patetism și de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus ca să poată provoca o stopare a unei atrocități? Poate un mesaj, un text , o ruga, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scîrboasa?”, își începe actrița Oana Pellea apelul pentru salvarea căilor din Letea.
Oana Pellea face un apel pentru salvarea cailor din Letea () [Corola-journal/Journalistic/26365_a_27690]
-
unii cu alții legea este atât de nedreaptă iar el are brațul lung și divorțul s-ar pronunța împotriva mea. Ar rămâne cu Francis eu nu mai văd nici un sfanț și apartamentul ciuciu! Nu pot face nimic împotriva acestui șantaj scârbos: o pensie alimentară și apartamentul în schimbul lui Francis. Sunt la mila lui. Fără parale nu te poți apăra ești mai puțin decât nimic zero barat. Ce fraieră am fost dezinteresată aiurită să nu-mi pese de bani! Trebuia să-i
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
din calmul meu englezesc. Eram la semafor și vine un băiat d-ăla care spală parbrize. Îi fac semne clare și repetate că nu vreau. Mă ignoră. Se apucă să spele tacticos, cu o privire sfidătoare de... nu știu... ceva scârbos cu bale și solzi. Spală jumătate de parbriz, înceeeeeet, ridică un ștergătooooor, spală și sub el și îl pune la loooc. Nervii mei rezistă, dar greu. Apoi spală înceeeeeeeet și cealaltă jumătate. Nervii mei încep să se clatine de pe-
Aș fi vrut să fiu Mircea Badea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20140_a_21465]
-
da, știu faza, e fumată”, că am mai fumat-o și eu, dar niciodată insistența și nesimțirea n-au fost atât de insuportabil de mari, iar prezența omului de la capătul șomoiogului de spălat parbrize n-a fost niciodată atât de scârboasă. M-am simțit ca și cum cineva mi-ar fi intrat în casă, și-ar fi luat ceva din frigider și s-ar fi așezat, cu picioarele pe masă, la televizor, iar eu n-am putut să-l dau afară, de frică
Aș fi vrut să fiu Mircea Badea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20140_a_21465]
-
toate!, îmi răspunde iritată, tot fără să-mi adreseze vreo privire. Enervarea îmi crește iar. - Doamnă, îi zic, este chiar atât de greu să vă uitați în ochii omului, atunci când vorbiți cu el, și să nu mai aveți tonul ăsta scârbos? - Ați văzut ce a fost la ușă, doamnă? Știți ce a fost aici, de azi dimineață? - Asta nu e o scuză, îmi pare rău. Știu că a fost grevă, că sunt probleme, că nu sunt bani. Vă rog să mă
Coșmar birocratic românesc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20137_a_21462]
-
sunt tot mai mulți cei care își cer scuze sau îți mulțumesc în trafic. Alt exemplu: chelnerii. Sunt din ce în ce mai politicoși și mai zâmbitori. Nu mai țin minte de când nu m-am mai enervat pe un chelner, iar pe cel mai scârbos din ultimele 5 luni nu l-am întâlnit în România, ci într-o țară unde, în general, oamenii sunt ceva mai distanți. Așa sunt ei, așa e cultura lor, dar - ciudat! - nu i-am văzut, până acum, în nici un top
De ce ne place atât de mult să vorbim urât despre noi, ca popor? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20260_a_21585]
-
pe patron, iar criminalul, ajutat de violent, vor lua toate gâturile pe care le vor întâlni, pe o rază de 10 km, plus câteva de telespectatori, selectați prin sondaj, ne vom regăsi cu toții mult mai altfel, mai spălați de balele scârboase ale audiovizualului românesc și, evident, mai fericiți. DE AICI.
Jos labele de pe “Închisoarea păcătoşilor”! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20563_a_21888]
-
cum de n-aș putea eu să iau de pe jos 10.000 de euro murdari de vomă. Păi, să vă explic cam cât de sclifo sunt, oameni buni. Sunt atât de sclifo încât nici nu trebuie să văd neapărat lucruri scârboase ca să mi se facă silă. E suficient să aud vorbindu-se despre ele. Și, de fapt, nu mi se face doar silă, ci... mult mai grav. Am și o amintire amuzantă, la temă. Despre cum m-am apucat eu, odată
Cam cât de sclifosită sunt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20974_a_22299]
-
lui Nic. Să-i povestesc adică tot felul de scârboșenii, doar-doar o zice, într-un final, oripilat: “Oprește-te că-mi faci silă!”. Și-am tot înșirat eu, cu-nsuflețire, ca mărgelele pe-o ață, imagini care de care mai scârboase... Ce făcea Nic? NIMIC. Râdea și era bine-mersi. Cine zăcea, după vreun sfert de oră, lat, cât canapeaua, cu stare de rău-rău-rău și greață-greață-greață? EUUUUUUUUUUUUUUUUUU! :lol: :lol: Acum ați înțeles cam cât de sclifosită sunt?
Cam cât de sclifosită sunt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20974_a_22299]
-
seară cu Anglia și în alta cu Cehia ; Și nu, echipele de fotbal nu pot fi “curve”. 6. Nu orice chestie la care se uită la el este neapărat fotbal. Dacă-l găsești cu ochii în Discovery, la niște omizi scârboase, care tocmai se împerechează, pune-ți mâna la gură, ca să nu te trezești întrebând “Cu cine ținem în seara asta, iubi?”. Ar mai fi și alte idei, dar te mai las și pe tine să contribui. Nu uita, oricum, că
Cum să îți petreci Campionatul Mondial dacă ai doi cromozomi X by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18400_a_19725]
-
fulgi de aligatori proptiți în uși de lumi dezbine zgâiesc spre mine noi urine: m-au arestat în toi de rut rechini pe cord ei mi-au crescut scriu simfoniile atride nădăjduind că m-or ucide : ei doar privesc râzând scârbos strigoi lugubri pân' la os ...leproși duioși și lăcrămoși mă-nghit în dumicați scabroși se luptă-acum - sub patrafire să nu mai fiu nici amintire... -------------------------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea 16 mai 2016 Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - POEME DE TAINĂ / Adrian Botez
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
nene, nu te supăra! Cum ziseși că trebuie să strigăm? Nea Mitică m-a privit sictirit, făcându-mă să cred că se lasă greu convins. Spuse, aproape oftând: bine, mă, hai să vă spun! Și ne mai spuse o dată versurile scârboase, repetând supărat la sfârșit: acum, ați priceput, mă, ați priceput? Pe mine tot mă mai rodea îndoiala: -Da’ de ce să spunem, nea Mitică, „întoarce pârțu’”? Mustăcind, nea Mitică a explicat filosofic: -Băă, se vede că voi nu știți pe unde
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
să văd eticheta, ca și cum ar fi trebuit să mă prind ce e acolo după numărul de bulinuțe verzi. Am dres-o cumva, spunându-i că n-am nici o garanție că ce-mi dă ea să beau nu i o ieftineală scârboasă, vezi Doamne. În cele din urmă mi-a pre zentat sticla și a dat din cap: garanția pe care o așteptam. Cu mâinile înfipte în buzunar, am întrebat-o mai apoi cât costă, în ideea de a o scuti, atât
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în care sunt asezați ceilalți. Viziunea balzaciană Ăla modă în acea perioadă a scrierii) este regăsită în imaginea “micului bătrân cu ochelari verzi”. Descrierea hibridizează planurile, astfel întâlnim un ireal manifestat în imaginar ca real. Sentința definitivă a unei realități scârboase o agresează pe eroina. Suspendată în întrebări, ea suferă rănită de tot ce se manifestă în real sau imaginar deopotrivă, ea nu mai poate face distincție între planuri, trăiește acut și visează, redimensionează lumea după propriile senzații. Pretextul o invadează
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
poate constata oricine, fără a fi specialist în rime. O singură concluzie putea fi deci cea corectă: melcii beau apă caldă. Iată cum adevărul nu este întotdeauna cel mai plăcut lucru pe care îl poți afla. Melcii sunt suficient de scârboși și fără să mai bea apă caldă. Încearcă numai să bei apă caldă dintr-o baltă! Și, în timp ce bei, imaginează-ți pentru câteva secunde că ești melc. Dacă ai reușit, se cheamă că ți-ai provocat cu succes un coșmar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
PATROANA: Pfuu. Ce porcărie! JENI: E fără zahăr. PATROANA: De ce? JENI: Domnul ministru bea fără zahăr. PATROANA: Și ce-s eu de vină? MINISTRUL: Eu beau cafeaua cu miere. PATROANA: Asta n-are nici miere. Are un fel de fiere scîrboasă, ca de guguștiuc înjunghiat. JENI: Nu vă permit! MINISTRUL: Lasă, dragă. Unde ai văzut tu, nenorocito, guguștiuc înjunghiat? Spune! Vorbește! JENI: Spuneți! Vorbiți! PATROANA: Nu mai pot... să vorbesc... MINISTRUL: Spune! Grăiește! JENI: Exprimați-vă! MINISTRUL: Cred că nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
prezență lumea ideilor pure ale lui Platon, cu țâțele ei universale... Așa că, dacă ea nu ar exista, nici magazinul «Dacia» nu ar exista, și, prin urmare, dacă eu nu exist, nu există nimic, nimeni, nici părinții mei, nici orașul ăsta scârbos, nici Republica Socialistă România, nici tovarășul Birică, nici tovarășul Nicolae Ceaușescu. Privirile i-au căzut pe o cămașă verde, Braiconf, adică făcută la Fabrica de Confecții din Brăila, altă cetate a smintelii universale, apoi pe o a doua, identică, până când
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că nu știu că ai vrut să te arunci de pe podul de la Mărăcineni? — De unde știi? Cine ești tu, mult preaiubito?... Mi-a spus Carara. El te-a salvat În noaptea aia. Să-i pupi mâna. Înțeleg că tot orașul ăsta scârbos aleargă să mă sal veze pe mine. Dar ce le am făcut, Doamne? — Vasile, tu să nu te Îndoiești de sentimentele mele. Mama Însă e bolnavă, e suspectată de cancer, iar eu am nevoie de siguranță. — O suspectează Securitatea de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dubios, de chiaburi. EA: Eu eram față săracă, oropsita, într-un sat amărât. Ai mei munceau din greu la câmp, cu animalele. Vară făceam tezic. Aveam 10 ani, mă sculau de dimineață, luăm apă din fântână și la frământat tezic. Scârbos. (Tezic e balega amestecata cu paie, folosit că și combustibil sau material de construcție.) Dar am scăpat și am ajuns la oraș. Am fugit de acasă la tânți Aurelia, care fusese ceva activistă și soțul lucra la CFR. Aveau un
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
voalul numai cât să-i vadă el o mână. Și... Gesticula ca un dement, arăta cum s-a candrit prințul. — De legat, mă băieți, de legat a ajuns. Pe loc și-a ieșit din minți, uite-așa. Făcea niște zgomote scârboase, să înțelegem cât se făcuse ăla de diliu. — Când și-a venit în fire, i-au zis: „Bă damblagiule, și încă i-ai văzut numai mâna, dar dac-o vezi pe toată? Da’ dacă-i vezi fofoloanca?“ Râdeam toți. Tanti
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să devin mama copilului dumneavoastră! Dacă există cineva care râde de astfel de scrisori, acela-și bate joc de strădaniile unei femei de a-și duce existența mai departe, își bate joc de viața femeii. Mă sufoc în aerul ăsta scârbos de port. Vreau s-o pornesc în larg, să vâslesc. Chiar de-ar fi să se stârnească furtuna. Vai de cei care se dau bătuți! Cei care îndrăznesc să râdă de mine se pot considera niște învinși. Nu sunt buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de aceea, poate c-a sosit momentul să le reamintim că se află în eroare. Nu numai c-au greșit epoca - au greșit și eticheta. Pentru astfel de indivizi, părerile trebuie sancționate administrativ, iar libertatea de gândire sufocată urgent cu scârbosul căluș al corectitudinii politice. Dacă rezultatele sunt sub așteptări, mai inventezi și un Consiliu (neapărat!) Național pentru Combaterea Discriminării și împarți la amenzi până sufoci trezoreria -, iar apoi țipi ca din gură de șarpe că banii trebuie redistribuiți săracilor. S-
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
presa franceză, pe care Dumitru }epeneag le va observa îndeaproape, îl scârbesc pe acesta cu asupra de măsură. "Aragon a intrat în polemică deschisă cu Moscova, notează diaristul pe 13 septembrie 1968, pe când se afla încă în România. Ciudat și scârbos destin au mai avut și comuniștii francezi! Sartre, după ce și-a făcut declarația de condamnare a invaziei, acum tace. Își termină cartea despre Flaubert. Sfântul Anton nu se lasă tentat de diavol." (p. 28). Când cei din Estul Europei care
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]