76 matches
-
toate mințile - mi-am spus -, ori eu am înnebunit de-a binelea. Altă explicație n-am găsit situației. Procurorul Angheliu primi dosarul cauzei și îl deschise cu două degete, schițând o grimasă de silă, ca și cum s-ar fi mânjit de scârnă. Limpede ce chef avea de anchetă și cât de multă încântare îi isca faptul de a purcede la ea. O făcu, totuși. Silit. Împotriva întregii sale voințe. Pentru început, purcese la verificarea autodenunțului. Era el real ? Autorul lui chiar săvârșise
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
ca straja de vrăjmași. 257Ca o pecete ține ascuns. 258Atîrnat ca un cârnat. 259Afînat ca puful. 260Ca aburul de pe apă, ese, se ridică, se vede. 261Ca albinele la fagure s-adună. 262Ca corbii la stârv s-adună. 263Ca muștele la scârnă s-adună. 264Ca furnicele când adună merinde pentru iarnă. 265Ca furnicele la moșoroi s-adună. 266Cel ce se scoală din somn, după ce-și freacă ochii, își aduce - aminte de ceea ce a văzut în somn. 267Adevărul, ca ochiul, cum îl
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așează călare pe el, privindu-l fix pe Wakefield. — Cred că ar trebui să vorbim despre Margot, spune Wakefield șovăielnic. După o tăcere dureroasă, Mariana grăiește: — Da, despre ea și despre miile de micuțe Margot care zac plîngînd În propria scîrnă În leagăne duhnitoare. Ce mii de mici Margo? Nu e de ajuns una, dacă ținem cont că a fugit de acasă la șaisprezece ani, a trăit cu un muzician În ghetou și nu a luat legătura cu nici unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pantofii și șosetele. Cel puțin sînt curate. Reverendul trage un taburet și Îi prinde În palme piciorul drept; Îl uimește atingerea ei ușoară, caldă. Piciorul are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În mîinile moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la călcîi. E o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care nu îi este firesc: „Ia pasărea și pune-o-n colivie/ și apoi cu drag grijește-te să-i fie/ Plăcută hrana, apa tot la fel,/ și vezi de-o cocolește n chip și fel,/ și curăț-o de scârnă zi de zi;/ Din aur colivia dac-ar fi,/ De mii de ori mai bine și-ar petrece/ Răgazul în pădurea grea și rece,/ Hrănindu-se cu viermi și scârnăvii;/ Căci orice pasăre, cât va trăi,/ Căta-va a fugi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care nu îi este firesc: „Ia pasărea și pune-o-n colivie/ și apoi cu drag grijește-te să-i fie/ Plăcută hrana, apa tot la fel,/ și vezi de-o cocolește n chip și fel,/ și curăț-o de scârnă zi de zi;/ Din aur colivia dac-ar fi,/ De mii de ori mai bine și-ar petrece/ Răgazul în pădurea grea și rece,/ Hrănindu-se cu viermi și scârnăvii;/ Căci orice pasăre, cât va trăi,/ Căta-va a fugi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în momentul în care apare cel din vina căruia toți erau ținuți în loc. Condițiile extreme în care deținuții sunt obligați să trăiască au dus la formarea unui limbaj cât se poate de dur: Iar când s-au mai apropiat: Ciumă! Scârnă! Câine râios! Târâtură! Lepră! Spurcăciune!"145. În virtutea constituirii unei adevărate națiuni a deținuților, cu o limbă proprie și cu un comportament specific, membrii se pot recunoaște cu ușurință chiar în afara lumii lagărului. În spital, Oleg Kostoglotov face de mai multe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
așteptat. Din el au coborât câteva persoane. O doamnă bine și un domn arătos au aruncat pe asfalt biletele de călătorie folosite. Revin la plimbările mele. Pe trotuarele multor artere de circulație am întâlnit unul dintre cele mai neplăcute aspecte. Scârnele câinilor, scoși la plimbare de stăpânii lor, le întâlnești cu o frecvență revoltătoare. Posesorii acestor drăgălașe animale de companie ar trebui obligați să curețe murdăriile lăsate în urmă de patrupede, așa cum se întâmplă în țările civilizate. S-ar evita, astfel
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
părinților, după primele luni de viață comună revolta intervine. Dinco lo de ne înțelegerile economice, sentimentele joacă un rol din ce în ce mai important, atunci când se judecă o relație conjugală. Cuvintele folosite pentru a arăta incompatibilitatea afectivă sunt foarte dure: scârbă, urâciune, neunire, scârnă vie, dezgust. Alteori, partenera refuză să-și îndeplinească atribuțiile conjugale ca semn de protest contra unei căsătorii pe care n-a dorit-o și pe care n-o dorește, susținând în fața instanței că nu l-a plăcut pe soț nici
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cu brancardierul. În politică, învingătorul rămâne cu fotoliul, dar și cu insultele învinșilor. Nu vă îngrășați! Să nu cumva să-i vină ideea guvernului că suntem comestibili. În politică, orice gloabă își dă aere de pur-sânge. În politică, unii poartă scârna pe tălpi, alții în ghete. Singurii politicieni care vin la oră fixă sunt nechemații. Politicienii comit, de regulă, o banală eroare. Vor să reformeze sufletul uman, înainte de a-l înțelege. În politică, intelectualii trec foarte greu testul fidelității. Unor aleși
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire de oase Mirosul greu e mortăciune să-l stoarcem din vorbe măcar. Să ne-noim În vorbele noi, numai ale noastre, Fără să ne sinchisim de scârna neiertătoarei materii... 27.09.1960 Tot ce-ndrugi despre viață, nemuritorule, nu-mi hrănește nici burta, nici ochiul Cu care mă uit În De rerum natura (Te știu flămând de Întrebări, fiindcă ai deja răspunsuri făcute) Am atâtea nedumeriri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care să facă din tine un apostol al unei noi lumi. Trec În Mercedesuri. Niște sași. Veniți În vizită din Germania. La rude. Te descurajează. Cauți un closet public ca pe o izbăvire. Îl găsești. Murdar și abject. Dospind a scârnă și urină. Ieși de acolo eliberat. Egal ție Însuți. Ușor. Fără nici o pizmă. Cum Îi șade bine săracului. Ca un adevărat intelectual. Feroce În gândire și senin În suflet. O să faci un film odată și odată. Acum filmezi Întreprinderi industriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cuvinte. Dan Lotoțki le trage pe roată. E vremea marilor disperări. Neputându-se Împotrivi vălăului de lături rămase de la porc, scurgându-se ca o lavă rece În panta abruptă a dealului. Foile de hârtie, cimentate definitiv În amorfa masă de scârnă și gunoaie aruncate de secole din cetate. Niște foi de jurnal. 24 februarie Un vis cu doi câini mari, fioroși. Coborând spre sanatoriul T.B.C., o altercație cu doi milițieni beți. Au cap de câine. Sunt chiar câinii ăia mari. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce puteau fi aceste pietre și cioburi, cum de se putea afirma că o asemenea bucată de lut sau chiar aceste grăunțe ar fi fost vechi de cinci mii de ani și râdeau de explicațiile mele. Asta nu era decât scârnă de șoareci, spunea tante despre grăunțe, iar Onkel era de părere că n-ar fi văzut niciodată dejecțiile expuse atât de igienic, dar ăștia sunt copiii, fac lesne din rahat bici, numai că ar trebui totuși să fie cineva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ales În Europa Occidentală ; <endnote id="cf. 4, pp. 119 sq."/ De aici provin apelative injurioase, de genul „jidan Împuțit” <endnote id="(vezi nota 626)"/>, dar și producții pseudo- folclorice moderne, virulent antisemite, de genul : „Jidanii, cum am dezvoltat,/ Din scârnă de câine s-au format,/ De aceea corpul le miroase greu,/ De aceea au fața scălămbată rău” <endnote id="(29)"/>. Conform „textelor poporane” românești, pentru vina de a-l fi chinuit și răstignit pe Isus, „jidovii” au fost blestemați să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numai „sărdăria” (oastea călare) locală l-a scăpat din mâinile sătenilor. El a fost Învinuit că ar fi făcut anumite vrăji, punând „scârnăvii la ușa bisericii” : „niști petici de pămătuh”, „alte petici de pânză de sucman”, „chiperi roși”, „niște păr”, „scârnă de câine” și „niște cenușă di ce di cămeși” <endnote id="(814, p. 30)"/>. La Începutul secolului XX (pe la 1905- 1906), În vestul Rusiei au fost răspândite manifeste prin care oamenii erau ațâțați să participe la pogromuri, pentru că evreii „au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dat orașul pe mâna bașbuzucilor. Trei zile de jaf și groază au rămas în istorie. Mii și mii de oameni cetluiți în lanțurile robiei; uciși; fetele, femeile batjocorite în mijlocul străzii; bătrânii și pruncii tăiați cu iataganele; altarele bisericilor profanate cu scârnă, jefuite de odoare; statuile antice sparte; palatele jefuite, arse. Focul și moartea pusese stăpânire pe oraș. Iată războiul!... După trei zile și trei nopți de groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș mort, numai ruine fumegânde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
El ucide!... "Tăia-i-se-va lui și aiest al doilea mădular răufăcător!" rostește el poruncitor. E după pravilă?! E! E după dreptate?! E! Apoi, așa sângerat, cetluit în obezi, să fie dat în târg, să-l scuipe, să-l bată prostimea cu scârnă și alte batjocuri. Să fie învățătură celor ce-or pohti să ticăloșască asemenea. "Cine-o face ca mine, ca mine o să pățească!" Tăutu se foiește de pe un picior pe altul, tușește încetișor și gângăvește cu glas plângător: Milostivește-te, Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la cale hiclenia!! El a scris cărțile trădării!! El a turnat otrava!! El!!! Numai el!!!.. Eu nu!... Eu nu!...Îndură-te! Am prunci! Cinci! Rămân pe drumuri!...Îndură-te, "Stăpâne"!! O să-ți fiu cu credință! Câine o să-ți fiu!!... Câine!!... Scârnă împuțită! șuieră cu ură Isaia. Otreapă! Negrilă se tăvălește în spasme, împroșcând cu spumă la gură: El!!!... El!!... Taie-i capul!!... Înțeapă-l! Numai el!!! Eu nu!... Eu nu!... Boier Alexa, ce ai de spus în apărarea "domniei tale"? Alexa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la piept, resemnat, liniștit, împăcat cu soarta, răspunde demn: Aștept dreapta osândă, spune el. Îl rog pe Măria ta să mă ierte... Și... și să-mi dea cupa aceea s-o beau în sănătatea Măriei sale Ștefan Vodă al Moldovei... Altă scârnă împuțită!! scuipă Isaia. E mare lucru să mori cu demnitate. Să te ierte Dumnezeu... Veți pleca, însă, împreună... Și-acu, "domnia ta", mare vornic Isaia, dă dovadă de-o brumă de curaj și mărturisește. Atunci, la Baia, când ai vândut Țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să mă arunce în temniță! Pe viață! Vreau să trăiesc! Oricum! Nu vreau să mor!!!... Nu vreau să mor!!! Sora plânge în hohote, dar tace, tace... Isaia varsă fiere. Se îneacă... Scuipă fiere...Sarcastic, cu ură, izbucnește: "Dragoste"! O... o scârnă împuțită! O viperă! Viperă! aruncă el vorba grea și scuipă. Ștefan ridică ochii spre cer: Doamne!... "Izbăvește-mă de cel viclean"... Să terminăm comèdia! poruncește brusc. Lipsiți dinaintea ochilor mei! E plata cu care plătesc vânzătorilor de țară! Să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a lui nichipercea și-a nimănui "lepădat sunt din fața ochilor Tăi" - spui și tu și tu și tu și ei sunt câtă frunză și iarbă și ei sunt legiune - frig și spaimă urât și târziu în preajma lor vaet și hulă scârnă aruncată pe flori cărți făcute scrum vaca Domnului strivită cu bocancul încrâncenare și ei călare pe suflete hrănindu-le cu murdărie cu smârc și otravă grâu stricat cântece cu moarte gloduri și ei cu gheara înfiptă în gâtul tatălui și
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
sfâșietor de frumos stă gata să se risipească într-un fel de cântec - plâns într-un fel de mamă-copil cuibărită-n copiii pe care nu i-a avut carne ruptă cu cleștele ca să hrănești zgripțorul din tine - numai gheare și scârnă - numai NU numai NU un fel de somn în sudori reci cu moartea de mână prăvălit între flori de fum piei de șarpe ochi sparți acum ești merișorul sălbatic care își trăiește prima iarnă după o înflorire fără rod iarna
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
și mori în același timp. Viață-zero. Asta e obsesia mea. Viață-zero. Am apăsat prea tare acceleratorul de viață. Trebuie să mai dăm, un pic, înapoi. Sînt, iarăși, în scutece. Plînse. Pline de bale. Vomitate. Ude. Urinate toate. Și pline de scîrnă. Mototolite. Și scutecele se lasă, iar, gîngurite.
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-website/Imaginative/5037_a_6362]