81 matches
-
ori tîlhari?... Rușine!... Nu mi-e frică de puștile voastre, iacă!... Trageți colea, dacă îndrăzniți!... Trageți!... De ce nu trageți?... Uite colea! Uite colea! Tănăsescu, văzînd-o, agită iar cravașa: ― Uite, scârnăvia dracului cum își bate joc de trupă!... Mama ei de scîrnăvie!... Puneți mâna pe ea, băieți!... Zidul militar nici nu clipea, parcă ar fi fost de oțel, în schimb, din mulțimea răzvrătită porniră brusc alte strigăte: ― N-o lăsați, măi oameni, s-o omoare!... Săriți, băieți!... Pe ei, fraților! Ici-colo câte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hălci de profit, tot mai groase și tot mai grase. Stârliciul curge, necontenit, pentru viață, ca o substanță urât mirositoare, mânjind fața curată și otrăvind conținutul apei râului curgător al vieții, lăsând în urmă, pe unde trece, numai duhoare de scârnăvie. Unii, de o vreme, au început a se întreba: până când? Și eu, lângă acei unii: până când, oare, domnule; până când, cu așa ceva,în viața acestei sfinte țări? Până când? O PATRULĂ SOMNAMBULĂ Lache Costache termină de făcut îngusta pârtie de la trotuar până la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acolo, ascultând gânguritul Zenobiei; în plus, poate vedea tot ce vedeam noi în centrul peliculei, poate că ne rodea și ierburile, ne murdărea mica latrină sau, ce era mai grav, se încălzea în cele mai intime cârpe ale noastre. „Ascultă, scârnăvie“, i-am spus, „(iartă-mă că folosesc cuvântul acesta, dar n-am altul la îndemână) ce cauți tu aici ? Marș pe masă, porcule, și încremenește acolo, dacă nu vrei să te arunc afară; ia te uită, domnule, ce-i trăsnește
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a dat de lucru cân’ sticleții erau cât pe ce să te bage la zdup pentru vagabondaj? La asta ar trebui să te gândești cân’ stai și trândăvești ascuns după afurisiții ăia de ochelari. — Eu trândăvesc? Pe dracu’! Să curăț scârnăvia asta de bordel nu-nsamnă să trândăvesc. Cine-i ăla care mătură și șterge toată mizeria pe care-o fac pe podea amărâții tăi de clienți? Că mi-i și milă de ei, săracii. Vin aici să mai petreacă, să-nece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de alcool.): Domnule Artur... eu, în pofida celor spuse despre mine... (Brusc izbucneste în plâns.) Și ce dacă sunt șovăielnic și neputincios? Căci sunt victima neputinței noastre de porci râioși ce suntem, de viermi împuțiți și îngâmfați... Eu și Bruno, două scârnăvii, doi rahați.. prieteni de o viață... Dar eu, în sufletul meu... GARDIANUL (Către Artur.): Să-i dăm și lui... Nu vă uitați că e laș, că e perfid și viclean, că e o secătură... Moare dacă nu-i dați. CĂLĂUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vă dea afară! O să putreziți de vii! BRUNO: Ia chemați-l pe domnul Vișniec! Unde-i autorul? Ce se-ntâmplă aici? Ce, suntem la circ? Ce-s tâmpeniile astea? AL DOILEA BĂRBAT: Autorul, autorul! Să vină autorul! O otreapă! O scârnăvie! Un fricos! N-are decât să vină! PRIMUL BĂRBAT: Eu nu mă tem de autor! GRUBI (Alergându-i pe cei doi prin sală, cu diverse obiecte amenințătoare în mână.): Vă arăt eu! Vă arăt eu vouă! Haimanale! BRUNO (Alergând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trebuie să nu mă supere. Că dacă mă supără, îl las de putrezește mai repede. Și dacă putrezește mai repede, îl ia Aghiuță de chică. După toate astea, vin rudele. Ți se face lehamite de om când îi vezi. Niște scârnăvii de muieri care plâng de zici că li se rupe inima după răposați, da când le cer un bacșiș, le tremură mâna. Da nici eu nu-i las nepedepsiti. Încă vreo văduvă mă roagă: "Fă-l pe Mitică al meu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a se schimba ei înșiși în eroi, iar în acel moment acesta a intrat în tradiție"561. Nici că-i trebuie mai mult artistului de mase pentru a-i trata pe frații săi aflați acum pe banca acuzaților, ca fiind scîrnăvii și jigodii, transformați de propaganda sa, precum personajele lui Kafka aflate la bunul plac al autorului, într-o multitudine de insecte și de jivine răufăcătoare. Ai crede că Stalin nutrea dorința de a ne arăta cît sînt de eficace structurile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și să hulești pe cine nu merita. Trebuia să-l adori pe Satana, să te prosternezi în fața demonilor mânjiți cu sânge de animal și înzăuați cu podoabe drăcești. Liturghia se prefăcea, ca și obiectele de cult, într-un șir de scârnăvii, de obscenități pe care iluminații întunericului le psalmodiau pe nas. Iar noi eram nevoiți să repetăm, bătând mătănii. Și iată, într-o zi de Paști, ce minune, ni s-a arătat Mântuitorul pe care ni-l aminteam ca prin ceață
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o cocolește n chip și fel,/ și curăț-o de scârnă zi de zi;/ Din aur colivia dac-ar fi,/ De mii de ori mai bine și-ar petrece/ Răgazul în pădurea grea și rece,/ Hrănindu-se cu viermi și scârnăvii;/ Căci orice pasăre, cât va trăi,/ Căta-va a fugi din închisoare/ și slobodă să viețuiască-n soare.”88 În Povestea economului, soția lui Phoebus este ucisă fără a i se oferi însă șansa de a se apăra sau măcar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o cocolește n chip și fel,/ și curăț-o de scârnă zi de zi;/ Din aur colivia dac-ar fi,/ De mii de ori mai bine și-ar petrece/ Răgazul în pădurea grea și rece,/ Hrănindu-se cu viermi și scârnăvii;/ Căci orice pasăre, cât va trăi,/ Căta-va a fugi din închisoare/ și slobodă să viețuiască-n soare.”88 În Povestea economului, soția lui Phoebus este ucisă fără a i se oferi însă șansa de a se apăra sau măcar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
drum spre Baie -, subiect de întâmplări neverosimile, rătăcește pe străzile unui oraș; agresat de către necunoscuți, singur într-un "vagon de clasa-ntâi", adăpostit un moment într-un han ("cu streșini albastre și ornamente de porțelan"), damnatul cu plăgi "pline de scârnăvie și bacil" pare încercuit într-un tărâm demonizat. Textul respectiv, veritabil montaj baroc, trebuie citit în notă gravă; discontinuitățile, anxietățile, surprizele de la un episod la altul converg în ideea fragilității omului-insulă (un Sisyf camusian) care, ne-în-stare să-și domine existența
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
englezul - prost dispus; polonezul - limitat; ungurul - chiar mai puțin; rusul - nu are în cap nimic; turco-grecul - mai puțin decât atât. Ce a dat Dumnezeu neamurilor? Autorul unui text românesc din secolul al XVIII-lea răspunde: turcilor - negustoria, rușilor - beția, nemților - scârnăvia, sașilor - râia și slăbiciunea, grecilor - norocul la bani, leșilor - mândria, cerchezilor - frumusețea, moldovenilor - lăudăroșenia, muntenilor - invidia, evreilor - bogăția, țiganilor - sărăcia și goliciunea. Iar autorul unui text din secolul al XIX-lea răspunde: turcului - țara sfântă, neamțului - lucrul bun, ungurului - ghinionul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nerușinat pînă la cinism. Pentru a nu avea impresia că citează din Detractorii lui Caragiale, Cioculescu concede că scrisorile lui împrumută o ținută aleasă (ceea ce nu concordă deloc cu exprimările referitoare la N. Gane " Ieri am dejunat la Grand-Hotel cu scîrnăvia, cu Liki Ganef" sau ministrul destituit Bădărău "L-au regulat boierii pe mojic"), pentru a termina apoteotic ("Omul e mai interesant și mai nepătruns decît opera") ceea ce ar fi putut nemulțumi pe doi mari contemporani ai lui Caragiale: Maiorescu (" Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o stâncă detonată. Speranța și disperarea sunt talgerele fundamentale ale condiției umane. La nenorocire, omul descoperă potențialul farmec al vieții, dar și reala ei fragilitate. Există pași înapoi înțelepți, dar și pași înainte imbecili.. Are și cârciuma premianții ei. O scârnăvie de marcă : aurul. Cu timpul, indiferența se transformă în nesimțire. Printre performanțele moralei se află și transformarea impecabilă a binefacerii în măgărie. La unele popoare, bârfa este mai gravă decât incestul. La noi, a devenit o sublimă relaxare. Înjurătura este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
făcut pe el și am văzut că Orchard are încheieturile rupte, răsucite în unghi drept, cu oasele și tendoanele la vedere. Fritzie scoase un șiș mexican și, apăsând pe un buton, îi deschise lama. — Arătați-mi cum ați făcut-o, scârnăviilor! Arătați-mi ce n-a apărut în ziare! Arătați-mi și-o să mă port frumos cu voi și tot chinul o să înceteze. Bucky, scoate-le cătușele! Am luat-o la fugă. M-am împiedicat de Fritzie, l-am doborât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai dat nimeni de mâncare; iar cei din sat o puneau pe fugă și nu-i mai dădeau de lucru, ca înainte. Toți parcă voiau s-o scuipe, iar bărbații nici n-o mai considerau femeie, nu-i spuneau decât scârnăvii. Uneori, foarte rar, când se îmbătau duminica, îi aruncau în râs câțiva bănuți, așa, în țărână. Marie tăcea și îi aduna. Încă de pe atunci începuse să tușească cu sânge. Zdrențele ei ajunseseră într-un hal fără de hal, încât îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în „cămara de nuntă” fără haina adecvată. Nu se revarsă asupra ei Harul, și nici prin ea asupra întregii comunități, neamul, în numele căruia ai făcut-o. Nu te poți duce în fața lui Dumnezeu cu un dar nedemn de El, cu o scârnăvie. Ființa ta, plină de pofte trupești, de păcate lumești și diavolești, de ură, de minciună, de desfrâu, de lăcomie, de mândrie și batjocură, de insultă și injurii, de blasfemii și tot felul de clevețiri și calomnii e scârnăvie! Pe care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu o scârnăvie. Ființa ta, plină de pofte trupești, de păcate lumești și diavolești, de ură, de minciună, de desfrâu, de lăcomie, de mândrie și batjocură, de insultă și injurii, de blasfemii și tot felul de clevețiri și calomnii e scârnăvie! Pe care vrei s-o oferi în dar veșniciei? „Toate (jertfele) vor trece prin foc”. Aurul, ca să se dovedească că e aur, va fi verificat prin foc, spune Sfântul Apostol Pavel. Balanța judecății lui Dumnezeu e focul verificator. Și dacă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt" (Romani, 14, 17); [30] Același episcop îl ceartă pe Isaurian ("O, Împărate, carnea și sângele tău nu vor putea să moștenească împărăția lui Dumnezeu; ci vor putrezi întru scârnăvia de jos!", p. 147) în cuvinte inspirate de același apostol: "Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fel: duios, mă leagănă și-n cele din urmă, fără menajamente mă înlocuiește. Nu mai sînt. Ba sînt, dar atît de puternic încît nu mă recunosc". Acest vis îl umple de rușine față de mizeriile vieții: de prostie, de răutăți, de scîrnăvii, de toane, de viclenii. Vede în patima invidiei un rău mai activ decît egoismul, iar în visul egalității zace îndemnul de a ne vrea răul unul altuia cu înverșunare. Iisus nu-i doar bun, blînd, drept, îndurător etc., ci, concluzionează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
48)"/>. Într-un alt vechi text românesc, datând de la Începutul secolului al XVIII-lea, sunt inventariate darurile distribuite de Dumnezeu diferitelor nații : „Negustoria turcilor,/ beția și porcia rușilor,/ tăria și prostia sârbilor <endnote id=" (vezi 327)"/>,/ dăscălia și minciuna râmlenilor,/ scârnăvia nemților,/ râia și gubăvia sașilor,/ norocirea grecilor la bani,/ mândria leșilor <endnote id=" (vezi 605)"/>,/ frumusețea cerchezilor,/ pohvala [= lăudăroșenia] moldovenilor,/ zavistia [= invidia] rumânilor,/ eresul armenilor,/ bogăția ovreilor,/ sărăcia și goliciunea țiganilor” <endnote id="(20, p. 299)"/>. Am transcris În totalitate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1813, de pildă, un evreu din Strășeni (Moldova) a fost acuzat de profanarea unui lăcaș sfânt, astfel că numai „sărdăria” (oastea călare) locală l-a scăpat din mâinile sătenilor. El a fost Învinuit că ar fi făcut anumite vrăji, punând „scârnăvii la ușa bisericii” : „niști petici de pămătuh”, „alte petici de pânză de sucman”, „chiperi roși”, „niște păr”, „scârnă de câine” și „niște cenușă di ce di cămeși” <endnote id="(814, p. 30)"/>. La Începutul secolului XX (pe la 1905- 1906), În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu fraze moralizatoare, n-au cea mai elementară cinste sufletească, iar vanitatea și ura le inspiră impardonabile ticăloșii. Stresat și scîrbit de acțiunile lor josnice, cu nervii dezlănțuiți, într-un moment de paroxism, Mihai Drăgan îi/ le numește „javre didactice”, „scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin comparație cu răul concertat pe care cei încondeiați astfel i l-au făcut. Violența cu care îi judecă e pe măsura suferinței ce i-au pricinuit-o. O poreclă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la scară națională, așa că ceea ce mi s-a întîmplat și mi se întîmplă mie nu mi se mai pare ieșit din comun. Noua comisie care a analizat situația mea a descoperit că totul este o înscenare odioasă. În numele unor absolvenții , scîrnăviile didactice de aici au ticluit niște „declarații” (expertiza făcută, prin consultarea mai multor juriști, a arătat că aceste declarații, dactilografiate și nesemnate, sunt bătute la aceeași mașină de scris și pe aceeași hîrtie!) Fals, uz de fals, delațiune publică și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]