165 matches
-
pe trup și o-nfioară, / Dând Tursanului viață, râs cristalin de fecioară. / Prinde pânză udă-n mâini și o strânge ca-ntr-un clește, / Trupul său ca o mlădiță, ușurel se arcuiește. / Voioșia de pe față pentru un moment dispare, / Până-ajunge-n poienița scăldată din plin de soare. / Iată pânzele cum stau, răsfirate jos, pe iarbă, / Puse una lângă alta, îi fac Tursanului salbă! / Sfântul Soare face glume, se joacă zvântându-le, / Ca-n pârâu să fie duse, și iarăși udându-le. / Timpul trece
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
nas de dânsa, sau ce? - Bine, Jeane, dacă tu vrei, o să-ți ceară și mielul. - Ba să ți-l ceară pe-al tău! Că nu eu am luat-o de nevastă. - Să mi-l ceară, mai zise Lică, având ochii scăldați în lacrimi, la gândul pufuleților pe care avea să-i mănânce și blestemând în minte diagrama cauză-efect. După conversația cu prietenul său, Suflețel însă părea că renăscuse. Scăpase de depresia pe care-o plimba după dânsul de dimineață și, gândind
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului SĂ NU MĂ VINDECI Nu ți-am cerut nimic și niciodată N-am plâns amar de soarta-mi vitregită Și nici de viața-mi fadă, mărginită, În renunțări și-n amăgiri scăldată. Iar de mi-ai dat cât n-am putut a duce, N-am protestat, nu m-am aprins ca para, Mi-am acceptat, făr’-a cârti, povara Punându-mi, pe grumaz, o altă cruce. Le-am dus pe toate-n
SĂ NU MĂ VINDECI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369978_a_371307]
-
23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Răsfoiesc amintiri prin zăpezi de scrisori, vântul bate golit primăveri fără flori, te aud viscolind prin clepsidre de clipe, pe cuvinte azi simt cum se zbate un ghimpe. Îndelung mai răsfir toamne-n brume scăldate, peste urma-ți de scris, plâns-a trist,lung,o noapte! Scuturând insomnii pe sub cetini de brazi, te rescriu lacrimi mii, înghețând pe obraji, și m-apasă durut prin tăcerea de gheață, umbra ta,murmur surd, ca o șoaptă de
UMBRA TA,MURMUR SURD de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370536_a_371865]
-
m-a îmbrățișat, N-am îndrăznit să mă plec la pământ. A trebuit să fiu puternică, să stau în picioare, căci Împreună cu mine a fost înălțat Regele, Împăratul universului. M-au rănit, m-au găurit, m-au batjocorit, Am fost scăldata în sângele Lui, Dar n-am îndrăznit o dată să tremur / să șovăi. Acum cunoști și tu, draga războinicule, povestea mea, Durerea și chinul, dar și onoarea mea. Mult am suferit, ca instrument de tortură, mult am fost disprețuita, Până când am
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
dezvolta din lipsă de suficiente suprafețe de pământ arabil. Prin venirea oierilor din Țara Românească pe pământul Dobrogei, sau consolidat relațiile dintre români, datinile și legăturile economice cu restul țării, indiferent sub ce ocupație s-ar fi aflat această zonă scăldată atât de apele Dunării, cât și ale Mării Negre. Odată cu înscăunarea pe tronul României a regelui Carol I și decretarea legii agrare din 1882, o parte dintre mocanii veniți în transhumanță nu s-au mai întors cu oile la munte, stabilindu
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
desaga. Un semn mi se face din ceruri, Lumina blândă și leruri. Îngerii cântând bucurie, Sufletul trist îmi învie. Plânsul salciilor Plânsul salciilor despletite mă doare, Mă apasă nori negri, nu-i soare. Mi-e dor de flori în roua scăldate, De o privire caldă, de bunătate. Mă-mbrățișeze un înger ca-n vise, Înalțe-mă spre bolti neatinse. Pe umărul cerului aș plânge o clipă, Aș vrea să-mi împrumute o aripă. Să înfloresc sub zâmbetul fugar, Lumina să primesc
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
02 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce frumoasă e surpriza , Când în fapt de seară vine. Și îți mângâie ca briza, Sufletul ce plânge-n tine. Tu în versuri minunate, Mi-ai descris visele tale. M-ai dus pe cărări scăldate De al iubirilor soare. N-au fost decât simple vise, Ele au dispărut în zori., Le consider compromise, Căci mie nu îmi dau fiori. Acum noapte lin coboară, Iar raza lunii de argint, O zăresc ca odinioară. Dar nu în
NU MAI CRED ÎN VISE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353807_a_355136]
-
a doua sa carte de autor, dar nu pentru că ar fi întotdeauna în opoziție cu celelalte culori, ci pentru că, în albul copleșitor al zăpezii, dorește să-și dezvăluie bunăvoința angelică și trăirile pline de lumină, de credință și de speranță, scăldate toate în aceeași inocență manifestată în Meditații și cuvinte, primul său volum de versuri. Beneficiind de sprijinul editurii Națiunea, care-i tipărește cartea, Vera Crăciun își permite să îmbrace al doilea volum de versuri în chiar culoarea albă a frumoșilor
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
se despart de viață Pământul are nevoie de haina-i de verdeață Bat clopote spre seară, cheamă la unire Pământul nostru are nevoie de iubire! Mor păsările-n aer și cad că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu
PAMANTUL VREA IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358465_a_359794]
-
în urmă cu titlul „Arizona - un ținut ivit în mijlocul deșertului". Când am hotărât că iarăși vom merge în Arizona, am stat în cumpănă, ce să alegem, din cele trei zone atât de diferite. Să alegem partea mai din nord, muntoasă, scăldata în verdeața, cu întinse păduri de conifere, dar mai ales cu tulburătorul Grand Canion care ne-a fascinat? N-ar fi interesantă, ne-am zis noi, și partea de mijloc cu frumuseți specifice semideșertului? Dar dacă am alege partea de
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
tare/ Ți-am iubit eu umbra/ Încât îmi pari/Mai clară ca lumina./ Eu voi rămâne / O umbră printre umbre/ De-o sută de ori/ Mai umbra decât umbra/Răcoritoare umbră/Ce-o să vină/ Și-o să revină-ntr-una/ În viața ta/Scăldată de lumină.”, subliniind emoția poeziei de dragoste. Subsemnatul mi-am pus ,în fața auditoriului, întrebarea de ce se numește cartea „Pădurea de gheață” când de fapt de fapt este plină de viață. Coloana vertebrală a volumului am considerat că sunt versurile din
CARTEA CU PRIETENI XXXVI -TEO CABEL DESPRE CONCURS DE CREATIE PENTRU ELEVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358828_a_360157]
-
sufletești: „crucificat / în numele ideii / poetul / este cel care / certifică / nemurirea / unui neam / prin cânt” De un lirism aparte, emoționant, se bucură patria într-un tablou mirific în care România este descrisă geografic în versuri: „Țara noastră / Străjuită / De culmile Carpaților, / Scăldată / De valurile mării / Și încinsă / De brâul / Bătrânului Danubiu”, dar și o redescoperire a istoriei și un omagiu adus în memoria celor care au murit pentru libertate, eroii fiind nemuritori căci: „Singurul adevăr / Se află / Între / Coperțile inimii.” Autorul face
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
un buchet nou de flori sălbatice ,dintre cele care ieșiseră de curând și adună un buchet de ghiocei pe care ii lega cu o panglică verde din par.Asezand florile pe morminte,se ridică și privind încă o dată la pajiștea scăldata în razele ce ii ardeau obrajii,merse mai departe.Pe măsură ce se îndepărta de luminiș ,soarele pierdea bătălia cu frunzele lațe ale copacilor,deoarece copilă intrase iar în pădurea cea umbroasa de fag. Încercând să nu se rătăcească ,Karon încerca să
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
între stâncile Coziei. Doar ciobanul din vârful muntelui din fluier o cânta Mutându-și degetele dintr-o istorie în alta. Eu îi ascultam istoria spusă de valuri Și-l vedeam pe Mircea cu spada-i de lumină Apărându-și glia scăldată de noul Iordat, Unde vitejii se botezau sorbindu-i apa Potolind setea de libertate și vină avea dușmanul râvnind la brazda unde rodea sapa. Eu iubesc această bucurie cu picioarele în valuri Durata clipei e-un neam atât de mare
PE MALUL TĂCUTULUI OLT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359579_a_360908]
-
2013, dinspre sonetistul teleormănean, THEODOR RĂPAN (celebru, de-acum, prin Evangheliile sale cele patru, pline-depline, în aria lor semantică[1]!) Volumul actual și cel mai proaspăt, intitulat FIIND[2] (ca o mărturie și ca un IMN al Gloriei Re-Trăirii Sinelui, scăldat, din nou, în Universul Creației, iscat din preaplinul IUBIRII DIVINE!) - se vrea (prin conținut și masivitate) o replică a Canțonierului lui Francesco Petrarca - 1304-1374 (de la nașterea genialului florențo-arretin, se împlinesc 710 ani!) - și nu-i lipsesc prea multe, pentru a
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
din tinerețe. Și pentru că Buddha i-a învățat că trebuie să își respecte bătrânii și trebuie să ofere din prinosul lor unuia care nu are, primește și ”bunicuța mea”, cum am numit-o, strachina cu orez. Plaja Bentota. O găsim scăldată de apele Oceanului Indian, așa cum a fost lăsată pe Pământ. Poate de aceea este plină de farmec: un nisip fin, ce devine fierbinte la ceas de amiază, valuri înspumate și prietenoase o îmbrățișează. Albastrul cerului, razele soarelui ce cu greu găsesc
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
din tinerețe.Și pentru că Buddha i-a învățat că trebuie să își respecte bătrânii și trebuie să ofere din prinosul lor unuia care nu are, primește și ”bunicuța mea”, cum am numit-o, strachina cu orez.Plaja Bentota.O găsim scăldată de apele Oceanului Indian, așa cum a fost lăsată pe Pământ. Poate de aceea este plină de farmec: un nisip fin, ce devine fierbinte la ceas de amiază, valuri înspumate și prietenoase o îmbrățișează.Albastrul cerului, razele soarelui ce cu greu găsesc
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
fost odat-un moș, ce-avusese un cocoș - El i-a dat averea toată și-o viață minunată. Avea moșul trei copii: un câine - paznic în vii, o pisică jucăușă, un șoarece, după ușă... Ea, felină, delicată, se alintă-n grații scăldată, miorlăie și se răsfață n-are nicio grijă-n viață. El - o latră hămăind- oare ce-o mai fi dorind? și închis în curtea mică, mârâie către pisică. Ea pe garduri se cocoață chiar pe poartă, vizavi, parc-ar vrea
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PLÂNSUL DINTÂI Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Plânsul dintâi Am aterizat se pare din luminile'ancestrale gângurind a fericire... cu fața scăldată'n soare: vrând să'mpărtășim iubire! Însă lumea asta pare necuprins de'nșelatoare rea, vicleană, profitoare; când în neguri abisale își îngroapă propriul soare... Dar; gândim că ni se pare, și în semn de'ntâmpinare, încercăm o salutare! Însă ce
PLÂNSUL DINTÂI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343346_a_344675]
-
așteptare a sorbirii talemereu... prea amare!De: Bianca Aura Buta... XII. PLÂNSUL DINTÂI, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015. Plânsul dintâi Am aterizat se pare din luminile'ancestrale gângurind a fericire... cu fața scăldată'n soare: vrând să'mpărtășim iubire! Însă lumea asta pare necuprins de'nșelatoare rea, vicleană, profitoare; când în neguri abisale își îngroapă propriul soare... Dar; gândim că ni se pare, și în semn de'ntâmpinare, încercăm o salutare! Însă ce
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
În jur se'aude rumoare iară scrâncetul ne doare! Ne oprim muți de uimire ochii deschiși a mirare și'ntrebându'ne confuz: Fericirea'nseamnă plâns!?" Citește mai mult Plânsul dintâiAm aterizat se paredin luminile'ancestrale gângurind a fericire...cu fața scăldată'n soare:vrând să'mpărtășim iubire! Însă lumea asta parenecuprins de'nșelatoarerea, vicleană, profitoare;când în neguri abisaleîși îngroapă propriul soare...Dar; gândim că ni se pare,și în semn de'ntâmpinare,încercăm o salutare!Însă ce să vezi!? Stupoare
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > DE ZIUA TA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1151 din 24 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Tu ai culoarea eternității, femeie dulce, Ca o veneră în spume de lapte scăldată, Tu cazi din icoane cu pruncul în brațe Cu frumusețea-ți din dorul de fată. Tu ai culoarea minunilor lumii acestea Și-ai luat frumusețea din toate florile, Cineva nevăzut ți-a țesut ție povestea Și te-a-mpodobit cu toate culorile
DE ZIUA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343502_a_344831]
-
dezvolta din lipsă de suficiente suprafețe de pământ arabil. Prin venirea oierilor din Țara Românească pe pământul Dobrogei, sau consolidat relațiile dintre români, datinile și legăturile economice cu restul țării, indiferent sub ce ocupație s-ar fi aflat această zonă scăldată atât de apele Dunării, cât și ale Mării Negre. Odată cu înscăunarea pe tronul României a regelui Carol I și decretarea legii agrare din 1882, o parte dintre mocanii veniți în transhumanță nu s-au mai întors cu oile la munte, stabilindu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
De ți-e plecarea-n stare să te-ajute Să-ți limpezești dorințele sau gândul Prea încărcat de-alegeri sau de sute De amintiri ce-așteptă,-n minte, rândul, Să nu te-ntorci, n-aș vrea să îmi vezi fața Scăldată-n lacrimi și-n regrete-amare, Continuă-ți doar drumul...știi că viața, De-atâtea ori, e-o piatră de-ncercare. Întreabă-te mereu și dă-ți răspunsuri, Să nu-ți rămână vreo nelămurire, Și scapă de-ndoieli și neajunsuri, Să
REGĂSIRE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379157_a_380486]