63 matches
-
vorbească. La palat mi-au îngăduit să mă spăl în bazinul servitorilor, cu apă ca gheața, și mi-au pus hainele pe foc. Mi-au dat o tunică țesută din cânepă și deșeuri de in și o bucată de funie scămoșată în loc de curea. Pe vremea aceea, la Friuli, duci erau Taso și Kakko, doi frați care hotărâseră să guverneze împreună. Mi-am închipuit că fusesem chemat de Kakko, al cărui protejat eram. Ca să mă ajute. Astfel, ajuns la pretoriu, deși mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din plin căptușeala (adică, dublura), ca semn că lumea muzicii și muzica lumii sunt (definitiv?) întoarse pe dos. 11. Abia de când se pornește să i se vadă tivul, de când materialul din care este croită începe să se uzeze, rărindu-se, scămoșându-se, zdrențuindu-se, de când își exhibă cu nonșalanță metabolismul, viscerele, arderile ca niște poveri de temut ce ruinează armonia dintre suflet și trup, muzica savantă slujește ceea ce este frivol în existența oamenilor serioși și ceea ce este serios în viața oamenilor
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
Făcând ordine în hârtii, cât pe-aci să rup ilustrata germană... Trei regi, - domul din Köln, 1181-1233, trimisă de Negoițescu pe data de 29 aprilie 1980, Köln. O parte este indescifrabilă. Atât din cauza scrisului grăbit, nervos cât și din pricina cartonului scămoșat de uzură... Deslușesc anevoie: "...Am cerut adresa voastră de la Ua și Doinaș, dar abea cum îmi... (neciteț)... constatări această adresă șugubeață pe care o încerc: șugubeață pentru voi doi, bieți primitivi. E ora 16, în sfârșit un pic de soare
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
a tot vorbit despre influența lui Blaga, iată și un poem corespondent Paradisului în destrămare care surprinde fidel atmosfera apăsătoare și deșartă a noului volum: "Îngeri bătrâni urât mirositori/ cu iz stătut în penele jilave,/ în părul rar, în pielea scămoșată de insule de psoriazis,/ hărți scrijelite adânc/ ale unor înspăimântătoare/ tărâmuri necunoscute./ Prea triști pentru bunevestiri,/ prea slabi pentru sabia de foc,/ se lasă îngropați dormitând/ ca niște semințe pe care le sameni/ cu dureri reumatice la încheieturile aripelor,/ tot
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
plouă iar. Știu că urma să mă întorc acasă cu tramvaiul 19. Neavând umbrelă, nici haină de ploaie, țineam în mână punga de o litră de cafea boabe verzi, cine știe cum ajunse pe la alimentară, iar pungile de hârtie ordinară, știți, se scămoșează repede. Dacă mai le udă și ploaia.... Repede, să scap, urcasem la a doua, care vagon nu era plin, mai erau libere câteva scaune. Nu m-am așezat pe nici unul; fiindcă, punga, rupându-se, boabele începuseră să se împrăștie în jurul
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
-și primejduiască ochii uitîndu-se la Soare cu ce apucaseră, eclipsă era o curiozitate și nimic în plus. Altele erau evenimentele pe care le așteptau părinții mei și nu se mai întîmplau. Nu intru în detalii. Toate tîmpeniile posibile care pot scămoșa o eclipsă, dar mai cu seamă anunțurile care îți spun că vei putea urmări eclipsă numai de la cutare post de televiziune, anunțuri repetate de-a dreptul obsedant, îmi amintesc de politică televiziunii unice de pînă în ^90, cînd era vorba
Eclipsa, Pavarotti si Ceausescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17705_a_19030]
-
ca zeul să-și întoarcă fața lui ca un soare către tine, semn că te-a recunoscut și că nu mai e mult până ce îi vei intra în grații. Pleci lăsându-i toți banii, rușinat de hârtiile alea boțite și scămoșate pe care le-ai scos de pe fundul buzunarelor. Impresia este că tot nu i ai lăsat suficient. Chiar înainte însă de a părăsi birtul, darul divin îți pogoară în vintre, în creier, îți întunecă judecata, îți amăgește simțurile, te biciuește
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pumnul... Mori de vânt din tablă vopsită roteau aripi de tablă vopsită. Carusele de tablă, până și peștișori de tablă în false acvarii. Mă alegeam de acolo, mai mereu, cu câte o bîzdîganie țopăitoare, într-o ordinară cutie de carton scămoșat cu ceva scris pe ea și cu animalul respectiv desenat naiv, având un zâmbet larg pe chip. Acasă nu mă lăsam până nu rupeam arcul din primele minute. Roteam de cheiță în dușmănie, strâmbam piciorușele de tablă ale găinii sau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
două-trei Înghițituri, apoi Își șterse gura. Isuse! E mai bine, nu crezi? Își turnă și bău din nou. Apoi Își vîrÎ mîna În buzunar și scoase pipa și o pungă de tutun. Sub privirile lui Duncan Începu să umple pipa, scămoșînd firele de tutun cu degetele lui lungi, tuciurii, apoi vîrÎndu-le ferm În vatra pipei. Îi surprinse privirea lui Duncan și zîmbi. — Puțin altfel ca altădată, ce zici? A fost primul lucru pe care mi l-am cumpărat cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
niște tauri. Băteau din tălpi pentru a face sângele să le circule din nou în picioare. Pe cer, niște gâște greoaie zburau în cercuri. Păreau să-și fi pierdut drumul. Soarele se înghesuia în mantaua lui de cețuri, care se scămoșa tot mai mult. Până și tunurile păreau să fi înghețat. Nu se mai auzea nimic. — Poate că au făcut în sfârșit pace, încercă neîncrezător Grosspeil. — Pace pe naiba! i-o trânti colegul său și acoperi corpul micuței cu pătura udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să-ți accepți moartea stând la un capăt al ființei, propriul spectator, propriul cronometru. Se rup secundele din carne și tu le numeri, unele sunt albe precum oasele găsite pe câmp după ce le-au lins vântul și lupii, altele sunt scămoșate, pătate cu urme de viață, dar tu numeri fără să te oprești și fără să-ți pese că lângă tine mai numără cineva. Ce spectacol! Stai la marginea vieții și privești moartea, fecundă, cu burta plină de secunde. Numai proștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Pârteștiului, trecut prin două războaie, foamete, ciumă, holeră, tifos... când a murit tătuța, a plâns. "Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot satul. În urma căruței, prin noroiul până la gleznă, pe sub norii scămoșați de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul ce scuipa spumă peste podețe, lângă bădia Ilie, dădea bice cailor să nu se umple groapa cu apă și plângea. "Săracul, a murit de inimă rea", spuneau unii. Alții, mai ironici, râdeau că "i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
albă. În vârful lui părea să se afle o vietate. În clipa următoare, ființa din vârful fuiorului de mătase s-a lăsat să cadă în iarbă... Firul lăsat în voia vânticelului ce adia s-a mlădiat de câteva ori, apoi, scămoșându-se, a pornit să se ridice... Fenomenul s-a repetat de mai multe ori. Urmărind firele albe ce pluteau în aer, am realizat că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit pe pajiște în căutarea gângăniei care crează asemenea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]