101 matches
-
fac vinovat pentru că nu am știut mult despre activitatea artistică a actriței Monalisa Basarab, pe care am cercetat-o prin biografii abia după ce mi-am refugiat pentru o clipă ochii mei obosiți de lume, în ochii ei de cobalt luminos, scăpărător de scântei, adânciți într-un cosmos albastru?! Cândva, într-un vis, râvneam să am loc în umbra artiștilor pe care-i prețuiesc și față de care caut vrednicia de a le intra în gând. Nu sunt părți mai roditoare de pace
MONALISA BASARAB. ARHETIP COMUN DE FRUMUSEŢE, LA TĂNASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371986_a_373315]
-
de marmură, tapiserii și tablouri, gramofoane și telefoane cu discul aurit. La el am auzit prima dată cântecul Zarazei și am răsfoit, elevă în clasa întâia fiind, un “Paris Match”. Pe Zaraza mi-o imaginam înaltă și brună, cu ochi scăpărători, verzi, ca de otravă, locuind în vreo mahala, într-o casă joasă, cu mușcate roșii în ferestre, un fel de regină a iubirilor clandestine. Glasul ce-i cânta nurii răsuna siropos până la îngrețoșare în mintea mea de copil, dându-mi
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
mai mare și pe mine, la mare și la munte. Dar, foarte mult conta pentru el să ne simțim bine. Glumele, bancurile le spunea cu un talent deosebit, de artist... Știa să te facă și să plângi. Atunci avea ochii scăpărători, tăioși și doar dintr-o privire te trimitea „la colț”. Mă obișnuisem cu sunetul plin al vocii lui... Avea atâta farmec atunci când cânta, sau picta, sau sculpta tablouri în metal. Și-a irosit toate talentele în încercarea de a ne
6 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345818_a_347147]
-
care schimbă în chip merituos microfonul în condei, rostirile în articole și cărți, atât unele cât și celelalte pe o câmpie rodită cu trudă, pentru înaintarea și înnoirea memoriei în măreția muzicii. Cartea „Titel Popovici” împăturește în pagini un spirit scăpărător al evocării muzicianului. Din ea se revarsă chiar umbra lui, chiar glasul lui, chiar opera lui, trudele lui. Toate sunt o hrană pentru sufletul cititorului, din partea autorului cărții, dar și din citate selective, din rostirile celor mai multe dintre personalitățile artei și
TITEL POPOVICI. O CARTE DE OCTAVIAN URSULESCU, PRIN CARE MUZICIANUL ŞI IAŞIUL LUI VIBREAZĂ (PARTEA A DOUA) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346017_a_347346]
-
În flăcări capul său, ca luminosul soare văzut prin pîcla ce mărește 80 Discul în viziune-ngrozitoare pentru Ochii muritorilor ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti cuvintele acestea: Nu cred deloc în tine, și nici în solzii tăi scăpărători; Îmi sînt o groaza pleoapele-ți; și vîlvătaia coamei tale, A solzilor tăi goana mă descumpănesc, solzii tăi care gonind dogit răsună. 85 Și dacă Los sălaș pe-o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cum slovele-au crescut din cale-afară uriașe. (Cresc amintirile) (Blaga, 2010 : 39) Aujourd'hui j'ai vu par hasard comment leș lettres avaient grandi énormes. (Leș souvenirs grandissent) (Miclău, 1978 : 167) Lăcomi și flămânzi îmi strigă ochii [...] după ochii tăi scăpărătorii câri de luminoși ce sunt, copilo, nu văd niciodată umbre. (Primăvară) (Blaga, 2010 : 51) Avides et affamés mes yeux crient [...] après țes yeux étincelants qui șont tellement lumineux, mă chère enfant, qu'ils ne voient jamais des ombres. (Printemps) (Miclău
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
avea pe spate filamente cu ochi din care țâșneau fulgere. Imaginea aceea necesita cu mult mai mult exercițiu decât vântul Ulanni, fiindcă fiecare membru al tribului trebuia să fie capabil să acționeze fie un picior, fie o pereche de ochi scăpărători. Simbolul lor era deosebit de eficace împotriva policornilor și a lentilelot. Pe primii reușea să îi neutralizeze atât de repede încît Xtyn nu participase niciodată la o luptă cu asemenea animale, care învățaseră demult să ocolească satul lor. Cu florile cântătoare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și structura semisferică a randului, care părea să amplifice puterea ansamblului, luptătorii de pe Kyrall forțau cu gândul materia să se transforme. Era greu însă să străpungi carcasa unui policorn doar gîndindu-te la ca. Când îți închipuiai însă că ești ochiul scăpărător al unui animal imens și invincibil, carapacea bestiei crăpa cu mult mai multă ușurință, deși omul depunea același efort. Imaginea aceea mentală conferea însă coeziune și coordonare față de ceea ce ar fi putut face fiecare dintre ei dacă își folosea mintea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Ulanni să încerce să-l doboare cu o suflare năprasnică. În loc de asta însă, se văzu atacat de zeci de animale mici... Prea mici pentru ca armele sale colosale să le poată atinge. Vietățile acelea iuți și agile se strecurau dincolo de ochii scăpărători ai dragonului și mușcau cu gurile ca niște clești din părțile expuse. În doar câteva momente, trupul semeț de care Xtyn învățase încă de mic să fie mândru începu să se contorsioneze. Trezește-tel Unul din atacatori reuși să smulgă o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
opera de inițiere și asimilare, metodic urmărită, în universul liric al lui Paul Verlaine”, pe care o realizează poetul sătmărean. SCRIERI: Poemul fără flăcări, București, 1934; Poemul fără flăcări, București, 1969; Versuri, pref. Gheorghe Grigurcu, Satu Mare, 1996. Traduceri: Ady Endre, Scăpărătorul focului, Cluj, 1948 (în colaborare cu V. Herman), Spre mâine, Cluj, 1970; Paul Verlaine, Versuri, București, 1967; Charles Baudelaire, Mici poeme în proză, București, 1971. Repere bibliografice: Perpessicius, Lecturi, 229-232; Nae Antonescu, Gabriel Georgescu, „Afirmarea” (Satu Mare), 1978, 361-364; Grigurcu, Poeți
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
nici palierul estetic nu e cu totul neglijat. Liric sau retoric, ironic și bătăios, scrisul lui R. e nuanțat de un anume spirit de finețe. Rostirea cu vibrări afective din evocări lasă loc, în proza de atitudine, discursului eseistic, pasionat, scăpărător de vervă a ideii. Trebuie să recunoaștem că el a fost spiritul cel mai distins, mai larg, mai comprehensiv de pe la jumătatea secolului al XIX-lea. G. IBRĂILEANU Vocația lui Russo este în proza memorialistică. El și-a însușit până la virtuozitate
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Și totuși, tocmai pentru că nu era un chemat, un istoric poet, tocmai pentru că la zvâcnirile inimii sale nu răspundea o orchestrație complicată a inteligenței, aceea pe cari o au deschizătorii de cale, creatorii de viață, scăpărătorii de idei, de aceea acest martir și acest fanatic a făcut o carte rece, o carte învățată, o carte folositoare, dar moartă. Sângerându-și palmele, adunase din cele patru părți ale lumii pietrele; dar nu știa cântecul tainic prin cari
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]
-
șir familia sa își petrecuse vacanțele împreună cu cea a lui I.L. Caragiale, acesta trimițându-i apoi, după plecarea în Germania, scrisori afectuoase, pline de umor. U. avea faima unui personaj original, biciclist pasionat, excursionist, alpinist, dar și om de spirit scăpărător, cunoscut și apreciat pentru foiletonistica lui umoristică din „Moftul român”, „Vieața” (e, până în martie 1895, unul din directorii publicației), „Naționalul”, „Lumea veche” (revistă literară și umoristică pe care o editează în 1896 și la care colaborează și bunul său prieten
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
-le priveliștilor/ fostele semnificații” (Întunecatul april). Atent de fiecare dată la „compoziție”, M. posedă o veritabilă știință a limbajului poetic ce poartă adesea conotații încifrate: „Tovarășii tăi/ cu capete de lup sau de câine/ cu urechi monstruoase și cu ochi scăpărători/ [...] în desișurile ceva mai îndepărtate/ fără a avea totuși prea mult din aspectul/ altădată atât de negrelor păduri nibelunge” (Vis cu Pan). Surprinde adoptarea livresc-halucinantă a unui limbaj tehnic, specializat, care, departe de a afecta claritatea imaginii, conduce textul către
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
în mica autoare o viitoare scriitoare de geniu. Integrându-se, prin căsătoria cu contele Mathieu de Noailles (1897), unei străvechi familii franceze, vă întreține un salon reputat prin aristocratismul de blazon și valori, dar și prin nonconformismul opiniilor și verva scăparătoare a amfitrioanei. Avea să cultive, ca un crez moral manifest, prietenia literară; bogate afinități au legat-o de Marcel Proust; își scriu aproape zilnic între 1901 și 1919, prozatorul îi laudă scrisul cu exaltare, consolidându-i reputația literară, si, recunoscându
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
adîncă și mai liberă decît cea încercată de orice alt popor. Pentru negri, calendarul ar trebui să cuprindă trei sute șaizeci și cinci de sărbători naționale și zile de Anul Nou. De aceea, să nu zîmbiți cînd vă spun că micul Pip era scăpărător, căci pînă și culoarea neagră își are strălucirea ei - ca dovadă, panourile de abanos lucios din apartamentele regilor. Dar Pip iubea viața și toate bucuriile unei vieți tihnite, astfel încît munca îngrozitoare în care se pomenise angajat oarecum fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sânul conformismului. Insuficiența fondului poemelor - deseori didacticist, convențional, simplist - era compensată în parte de vigoarea formală. În fabulele sale, al căror limbaj „este când familiar, când purist, când bălțat cu neologisme și barbarisme anume așezate, în vederea efectului” (Șerban Cioculescu), poetul, „scăpărător de vervă” (D. Micu), surprinde nu o dată prin „alegorizarea și structura narativă [...] neașteptate, de o cuceritoare fantezie” (Sanda Radian). „Morala” fabulelor, uneori imprevizibilă, e rar exprimată explicit, fiind cel mai adesea difuză sau multiplă. Maniera este reluată, într-o altă
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
o agresivitate tâmpă și grosolană, personajul și-a câștigat îndată o faimă care s-a dovedit trainică. Într-o manieră melodramatică sunt scrise schițele din volumul Din viața militară (1895), unde se dezvăluie atrocitățile vieții de cazarmă. Gazetar prolific și scăpărător, B. nu a avut nici răgazul, nici răbdarea de a elabora o operă la care talentul său l-ar fi îndreptățit. SCRIERI: Moș Teacă, București, 1893; Arta pentru artă, București, 1894; Din viața militară, București, 1895; Pardon! (în colaborare cu
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
moment: — Aveam cunoștință că pictează... — Nici această îndeletnicire nu e privită cu ochi buni, nu-i așa? face bătăioasă Agrippina. Vipsania o trage de fustă să tacă. Și pe Antonia o deranjează reproșul nerostit și atitudinea Cal purniilor. Cu ochi scăpărători, sare în apărarea fiicei: — Pictează, sculptează, și va prezenta astăzi panegiricul ta tălui ei. — Al lui Drusus? se înfricoșează într-un glas cei trei. Plancina șoptește precipitat: — Da’ au trecut atâția ani de când a murit... — Optsprezece, răspunde sec Antonia. Vipsania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
surioară... Claudia Pulchra? se înfioară Vipsania. Unealta lui Gallus. — ...Și s au dus la vaca aia grasă de Claudia Appia. — Ce importanță are? încearcă să o calmeze Antonia. — Pentru ce crezi că s-au dus? o înfruntă Agrippina cu ochi scăpărători. Să le spună când e Venus prielnică și Saturn în toane rele? Ți-e ciudă că pe tine nu te-a primit...! se răzbună Domitia Lepida. — ...Ca să afli de ce evreica e mai dulce la pizdă decât tine, completează veninoasă Aemilia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trase în casă cu dreapta, și cu stânga răsuci cheia de două ori în broască: — Ce faci, Sanis! strigă nevasta tresărind de la loculei. Tu să taci din gură... vorbi cu liniște omul. Haia se trăsese la o parte, cu ochii scăpărători, cu buzele strânse. Sanis se întoarse spre ea. — Unde te duci, sara? Haia nu răspunse. Tu nu știi că-i pacat să te întâlnești cu om de lege străină?... Pân-acu am tăcut, dar acum vreau să-ți cer socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
flăcărilor. Se alăturară de un foc. Simțeau mirosul mămăligii. Un cazan mare cu fiertură de carne de oaie scotea aburi deși. Muncitorii așteptau cina. Erau oameni de toate felurile, felurit îmbrăcați. Erau figuri blânde, balane; erau obrazuri întunecoase, cu ochi scăpărători. Erau straie albe, ca pe malul Moldovei, erau straie mohorâte ca ale locuitorilor câmpiei. Pălării largi de pâslă, clopote de paie împletite, cusute cu ață roșie, căciuli roase de vechime, roșii de ploi îndelungate și de soare fierbinte. Unii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
roșu aprins. Era o față ca o roșie răscoaptă. Broboane de sudoare îi atârnau pe frunte, gata să pice. Sprâncenele i se arcuiau înspre interior și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea repede. Mâinile i se legănau cu gesturi mari, periculoase, ca niște gheare. Tovarășul lui era pe atât de zvelt pe cât era el de masiv și pe atât de agil și elegant pe cât era el de greoi. Era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lor. Nu unui prieten. Nu unui coleg. Nu fratelui. Nu fiicei lor. Ci lor înșile. O cunoști de mult pe Rachel? a întrebat-o Josephine pe Brigit. De când aveam amândouă zece ani. Brigit a întors spre mine niște ochi nervoși, scăpărători, apoi și-a mutat privirea. Poți să ne vorbești despre Rachel și despre dependența de droguri? —O să încerc, a zis ea înghițind greu. A urmat o tăcere oribilă, tensionată. Poate că nu găsește nimic de spus, m-am rugat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Privirea ei neagră, umedă, mă bătuse în două cuie pe pat. Sutienul alb, dantelat, era un ham încordat pentru sânii care se zbăteau, nechezau, o trăgeau înspre mine. Nu apucasem să mă ridic și harnașamentul dispăruse. Acum mă privea intens, scăpărător, cu patru ochi. La tribună ieșise președintele Ilici Piele-Roșie: - Tovarăși, ă ă ă, domnilor și doamnelor, golanii ăia fac țara de râs. Piața Universității e plină de gunoaie; se împreunează ca vitele. De asta am făcut Revoluție, ca să ne...să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]